Hai sa ne intelegem din capul locului! Am facut sport de performanta (dupa parerea mea, evident subiectiva, sportul care, alaturi de artele martiale, solicita si dezvolta in aceeasi masura dar si in cel mai inalt grad, mintea si trupul, sportul care impune gandire creativa, viteza de reactie dar si asumarea unei decizii, unul dintre putinele sporturi in care salutul adresat adversarului inainte si dupa lupta, este sacru… am numit scrima) multi ani. Stiu ce este munca dar si performanta. Sute de ore de antrenament pentru un asalt de cinci minute. Dincolo de faptul ca, strict pentru conditia fizica, am facut si inot si fotbal si basket si tenis de masa si handbal si tenis de camp si ceva atletism si sah, am reusit sa nu fiu niciodata fan-ul cuiva, nu am avut niciodata idoli dar am stiut sa salut cu plecaciune galanta valoarea din fata mea, nu am fost niciodata chibitul cuiva, dar intotdeauna am tremurat alaturi de o echipa romaneasca, indiferent de domeniul sportiv, doar pentru ca era, in acel moment, purtatoarea ideii de romanism care lupta sa fie in frunte. Nu ma intereseaza Steaua, Dinamo sau Universitatea. Nici nu vreau sa ma pronunt asupra calitatii “sportivilor” cu pricina si asupra sportivitatii a o multime de echipe de fotbal sau de absolut orice care nu prea stiu ce este aia performanta adevarata. Sau, mai pe scurt, performanta mediocra ma lasa complet indiferent. Oricare ar fi domeniul.
Nu am sa inteleg niciodata atitudinea asta paguboasa care ne indeamna sa facem dintr-o infrangere un motiv de mandrie. Acest “bine ca nu ne-au batut mai rau” clamat ca si cand ar fi cine stie ce victorie, a facut si continua sa faca din noi un popor de mana a doua. Noi luam bataie iar un presedinte (fie el si interimar) spune cu mandrie politicianista “un rezultat mai mult decat onorabil”. Atunci cand atitudinea asta de eterni invinsi ne este impusa ca model de catre exact cei care ar trebui, in primul rand prin mentalitatea si actiunea proprie, sa ne faca pe noi ca popor sa vrem sa fim invingatori, nu cred ca mai este cazul sa ne plangem ca suntem socotiti eterne loaze (asta vine de la loser). Niciodata nu am fost in stare sa vrem mai mult, sa pretindem de la noi insine performanta si profesionalism. Destinul nostru ca natie este marcat de ciobanasul fatalist (imbogatit doar prin voie divina cu oi “mai multe/ mandre si cornute”) care in loc sa se pregateasca de bataie pishe bovin ochi-i visatori-apatici, catre luna si stele (atitudine sintetizata prin mai prozaicul proverb “mergi ca vaca la taiere”) , sau de mesteri parati ca Manole care in loc sa isi stoarca creierii sa gaseasca o solutie tehnica (posibil sa fie fost vorba si de un buget necorespunzator pentru calitatea ceruta de seful lui de partid… ca na… clientela trebe sa faca si ea bani pentru partid din te miri ce incropeala) prefera sa o zideasca pe nevasta-sa (da-o dracu si pe aia!!! ce dracu cauta si aia la servici la barbat-su? de fapt eu unul cred ca asta a fost doar un motiv sa scape de ea ca sa fuga cu nevasta sefului de post). Asa cum nu exista profesionalism cand este vorba de creatie, tot asa nu este profesionalism pe niciun segment de actiune umana. Hotul, in loc sa fure destept, se supara pe ala care il descopera, violatorul este suparat rau de tot pe aia ca se zbate si nu sta dracului sa se termine omu, la licitatii vor pretul cel mai mic cu spaga cea mai mare, politicianul tuna si fulgera nu pe propria-i moralitate si legalitate ci pe faptul ca altcineva i-a devoalat manareala (vezi cazul tuturor stenogramelor ajunse sub ochii alegatorului si nu numai), drumarul asfalteaza (din vorbe si in acte) Calea Lacteee dar uita sa astupe groapa din strada… Totul este incropeala complet neprofesionista. Fara moralitate, fara onoare, fara lege. De la Guvern pana la ne`a Vasile (ca tot a devenit celebru nenea asta). Scoteti-ma dracului din listele voastre de alegatori (ca tot faceti voi un recensamant complet desantat… a propos: pe “apatrizii” care zilele astea vin cu zecile de mii acasa cu BANI, ii treceti sau nu in liste?) ca eu nu mai vreau sa fac parte din mizeria voastra de pigmei vomitati intr-un moment de delir etilic al unei divinitati pagane accidentate pe trecerea de pietoni dintre doua universuri paralele. Pana cand nu apare altceva, profesionist, cineva care sa stie sa ma respecte respectandu-si cuvantul dat, nu aveti parte decat de dispretul meu. Dar si de injuratura mea la care mi-am castigat tot dreptul. Nu incercati sa mi-o luati ca nu am nici stofa de ciobanas tembel nici stofa cristica sa intorc si obrazul celalalt.