Gandind Paralel by Catalin Banica

Personal am sa fac intotdeauna tot posibilul sa imi conserv dreptul de a spune NU sau de a critica fara sa imi las mintea dominata de oricare forma de “huoooo” generalizat sau indus maselor de conducatori si iresponsabili si vremelnici. Niciodata nu am sa imi las mintea pervertita de legi care sunt imorale sau de legi care sunt emise pentru grupuri sau interese obscure. Atat timp cat bunul simt si una din cele zece porunci imi spun ca “nu ai voie sa furi”, indiferent de forma de furt, nu am sa tin cont niciodata daca o comisie imi va spune ca albul pe care il vad cu ochii mei este rosu sau portocaliu sau galben sau albastru. Intotdeauna am pretuit onoarea mai presus de orice si barbatul care infrunta cu barbatie propriul lui destin si nu pe cel care se ascunde in spatele duplicitatii, minciunii, ipocriziei, inconsecventei si invectivei ca argument suprem. Il prefer pe golanul urat care rade cu toata fiinta dar care stie sa se bata decat pe frumosul cu zambet hidos pe dinauntru a carui afirmatie se schimba imediat ce a plecat din fata ta. Am sa fiu intotdeauna iertator cu greseala dar niciiodata cu reaua intentie. Iti pot accepta ca posibil punctul tau de vedere atat timp cat nu ai sa ai proasta inspiratie sa vrei sa imi dai in cap pentru ca am alt punct de vedere. Nu te astepta ca am sa am o atitudine mioritic fatalista si sa te astept cu flori. Pazeste-ti carotida in atare situatie! Daca argumentul tau o sa fie ca am chelie sau ca sunt chior, nu te astepta sa procedez la fel chiar daca mintea ta numai atat ar intelege. Am sa iti rup capul si am sa ti-l bag prin dos ca sa te poti privi mai bine pe dinauntru. Nu cred ca vreun om are dreptul sa uite ca violenta naste violenta si ca, in felul asta, incet incet se va ajunge la intrebarea primordiala “Ce a fost intai? Oul sau gaina?” Eu o sa spun ca oul, tu ca gaina si uite asa iarasi o sa ne apucam sa ne dam in capete. Daca cineva este tolerant doar cu sine, nu cred ca va avea dreptul sa imi impute mie faptul ca la un moment dat nu am sa mai vreau sa tin cont de una din cele zece porunci. Aceea cu “nu ai voie sa prea curvesti”. Nu am sa prea ca tine dar tot am sa incerc sa fiu mai curva decat tine. Si atunci? Nu ne este mai la indemana si mai economica toleranta  si respectarea dreptului la optiune al celuilalt? Nu este mai profitabila pentru toata lumea moderatia in locul pseudoatitudinilor falice  sustinute artificial de stimulente derivate din viagra incostientei (dar si incontinentei) partinice?

Una dintre libertatile fundamentale ale individului este libertatea de exprimare. Evident fara tulburarea linistii publice, fara lezarea individualitatii cuiva, fara ca lucrul asta sa fie un indemn la violenta, fara ca libertatea asta de exprimare sa indemne la distrugerea ordinii de drept… si ar mai fi cativa de „fara”. Ori cum pot eu sa incadrez demersul USL de astazi, demers prin care distinsii domni au depus o plangere penala impotriva a 15 fruntasi PDL-isti care au folosit sintagma „lovitura de stat”? Personal nu stiu care ar fi baza legala dar tind sa cred ca este inca una dintre formele de manipulare dar mai ales de INTIMIDARE a opiniei publice. Pai in cazul asta distinsii politicieni USL-isti ar trebui sa faca plangere penala impotriva a inca macar cateva mii de cetateni care au rostit lucrul asta. Eu sunt unul dintre cei care a folosit sintagma asta (pe acest blog) inca inainte ca aceasta sa fie fluturata public de posturile de televiziune sau de catre politicieni. Este parerea mea si mi-o mentin. A fost si continua sa fie un fel de lovitura de stat (de catifea am numit-o eu la un moment dat) desfasurata prin abuzul reglementarilor legale fortate la limita limitelor. La fel a facut si Hitler. Oare distinsii politicieni chiar sufera de amnezie? Isi mai aduc aminte cand spuneu gales si cu tandrete, din toti rarunchii, „dictaturaaaaa”, „tiranieeeee” (atat de dictatura a fost ca a putut oricine sa injure in gura mare, inclusiv in presa si in salile de plen ale Parlamentului Romaniei fara sa pateasca absolut nimic)… Ba cred ca au folosit chiar si sintagma „lovitura de stat”. Nu mai vorbesc despre celelalte invective.  Cred ca nici domniile lor nu au auzit vreodata proverbul romanesc „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. O alta forma, la fel de grava, de incalcare a dreptului de exprimare si de protest ale individului mi se pare si faptul ca, tot astazi, un individ care se manifesta impotriva presedintelui suspendat in fata sediului de campanie al acestuia din urma, a fost saltat (inclusiv la propriu) de catre jandarmi, pe motiv ca nu avea autorizatie de protest. Adica cum? Daca eu maine vreau sa protestez in favoarea presedintelui suspendat sau impotriva guzganului de stepa argintiu sau pentru imperecherea libera a omizilor suferinde de astm, o sa fiu si eu ridicat? Chiar si daca protestul meu este nezgomotos si decent si fara sa lezez individualitatea cuiva? Numai pentru ca ma prevalez de dreptul meu de a protesta? Distinsilor… in gand, in intimitatea casei mele, cu capul sub plapuma,  am voie sa protestez? Este clar ca suntem o societate bolnava si nu avem sanse sa ne facem bine prea curand.

Astazi am avut si eu o reactie complet viscerala si mi-am dat drumul la cuvant, fara ca asta sa mai fie pamflet. Chiar eram furios. Si atunci mi-am zis ca am innebunit. Iar in secunda urmatoare mi-am zis ca imi ajunge. Daca si eu am ajuns sa fiu isterizat de prostia si ineptiile si iresponsabilitatea manifesta si extrem de vizibila, atunci chiar ca nu este bine. Si atunci mi-am impus sa fac pasul inapoi care sa imi redea perspectiva. Unii le spun ceorlalti ca sunt comunisti. Ailalti, prin chiar gura premierului le spune tuturor celor care sunt impotriva lui ca sunt fascisti, un fost ministru de justitie penelist, intr-o tirada demna de tragedia antica, fara sa numeasca pe cineva anume dar facand evident referire la cancelarul Germaniei, povesteste despre acolitii lui Basescu, Barroso este un politruc, toata lumea care nu este pro este demna de ghilotina. Nu mai inteleg nimic. Sunt eu atat de prost incat sa vreau sa cred ca ei ar trebui sa fie ceva mai destepti si mai cu simtul masurii (macar atunci cand se refera la personalitati politice europene la a caror anvergura toti acesti graitori onomatopeici niciodata nu vor putea ajunge chiar daca s-ar pune unul peste altul), sa fiu eu atat de prost incat argumentele lor sa nu depaseasca in ochii mei palierul unei ipocrizii complet puerile? Si atunci de ce prinde la o multime de oameni? Sincer sa fiu discursul din seara asta al interimarului a fost foarte echilibrat. Si zau ca m-ar fi impesionat daca ar fi fost rostit de altcineva. Oare de ce nu il pot crede pe domnul Antonescu?  Gata! Am hotarat. Mie unul imi ajunge. As vrea normalitate. As vrea sa stiu pentru ce imi pun neuronii sa faca efort. As vrea sa stiu ca daca ma bat, nu ma bat tot cu romani. Chiar zilele astea, in momentul in care am postat pe conturile de facebook ale unor politicieni si ale unor partide niste comentarii caustice, atunci cand un oarecare, isterizat de incostienta propaganda a unor exponenti ideologici complet lipsiti de simtul masurii, mi-a raspuns (cu toate ca eu nu lui ii scrisesem) ca si cand ar fi fost gata sa ma impuste daca i-as fi fost in fata, l-am intrebat simplu: „Nu imi dai voie sa am propriul meu punct de vedere? Tu nu de ce te iei de mine daca eu nu m-am luat direct de tine?”. In general sunt impotriva violentei. Dar nu am nici anvergura cristica sa intorc si celalalt obraz. Partea tampita este ca suntem provocati unii impotriva celorlalri dar nu la nivelul argumentelor ci la nivelul reactiilor primare. Iar din toata situatia asta nu vrea sa invete nimeni. Politicienii nu invata ca de fiecare data cand se schimba puterea, ceilalti vor incerca sa perfectioneze instrumentele de abuz de care ei la randul lor s-au folosit intr-un mod irespionsabil. Si din toate astea singurii care pierd suntem noi ceilalti. Noi ceilalti suntem cei care mai avem nevoie de inca 20 de ani. Pentru ca ei nu ar exista in felul asta daca noi am fi in alt fel.

Nu mai stiu… cred ca eu sunt cel anacronic. Fie oamenii astia sunt atat de prosti incat sunt dispusi sa creada ca toti cei care ii asculta sunt la fel ca ei, fie sunt atat de inconstienti incat ne cred pe toti prosti sau rau intentionati (asta este valabil pentru cei care nu sunt de acord cu ei). Pur si simplu nu pot sa inteleg cum fac afirmatii din astea complet iresponsabile in conformitate cu care un cancelar german, un presedinte de Parlament European, un ziar important in lumea asta si inca multi altii, ar putea sa spuna sau sa scrie ceva doar pentru ca un oarecare din Romania ii dezinformeaza, fara ca mai intai sa verifice (prin canalele de informatii specifice) informatiile respective. Astia chiar cred ca lumea este croita dupa lipsa  de profesionalism mioritic carpatina? Nu pot sa inteleg cum o clasa politica complet dezaxata poate sa afirme ca nu primeste ordine de la nimeni dupa ce, in unanimitate, au ridicat manutele lor grasulii atunci cand s-a votat aderarea la Uniunea Europeana fara sa vrea sa accepte acum ca aceasta aderare implica respectarea regulilor la care am aderat fara sa ne oblige nimeni. Astia chiar sunt prosti cu totii? Membri de partid obisnuiti, membri al caror coeficient de inteligenta este sigur mai mare decat al sefilor lor de partid, cei care au aderat la o idee in virtutea unei convingeri, chiar nu au curajul sa se opuna imbecilitatii sefilor lor? Personal salut masurile economice (chiar daca prea putine) anuntate ca se vor lua, dar chiar daca s-ar inzeci aceste masuri, nu vor mai insemna absolut nimic daca vom derapa catre un autoritarism oligarhic de sorginte ruseasca. As atrage atentia, daca ar fi cineva sa ma ia in seama, asupra intentiei nemarturisite a fruntasilor USL de apropiere de Rusia. Sa fim intelesi. Nu am chiar nimic impotriva reluarii relatiilor economice cu Rusia, cu China si cu toate celelalte piete pe care, din cauza inabilitatii noastre, le-am pierdut in acesti 20 de ani. Eu nu despre aceasta apropiere vorbesc. Evident ca nu am informatii care sa imi sustina temerea dar abordez rationamentul din urmatorul punct de vedere: noi ca tara nu am fi o pierdere prea mare pentru UE in situatia in care  nu am mai corespunde standardelor lor si ne-ar inchide usa definitiv (cu toate ca este greu de presupus asa ceva). Si atunci de ce atitudinea ferma  cancelarului Germaniei? Atunci de ce reactia asta extrem de violenta a tuturor fruntasilor Consiliului? Atunci de ce intalnirea si mesajul ferm al ministrului de externe britanic  care si-a deviat ruta aeriana numai ca sa se intalneasca cu primul ministru roman pe aeroport? Atunci de ce mesajul ferm al ambasadei americane? Atunci de ce atitudinea ferma (atentie ca inca nu este vorba de ostilitate la adresa Romaniei!!!) a celor mai importante publicatii din lumea asta? Singura concluzie la care m-au dus toate aceste intrebari a fost… RUSIA. Ma mai gandesc si la intentia americanilor de a instala in tara o baza de rachete de inalta tehnologie. Le-ar conveni ca tehnologia lor sa fie pe mana unui guvern pro-rusesc (inca o data: nu ma refer la o deschidere economica ci la un soi de vasalitate statala)? Oare de ce ne cearta toti fara sa ajunga inca la ostilitate? Oare cat de prost trebuie sa fie un pim-ministru si un presedinte (fie el chiar si interimar) ca sa isi permita o atitudine aroganta si sfidatoare la adresa Europei si Americii? Nu cumva, chiar si inconstient, se bazeaza pe altcineva? Na… gandesc si eu paralel cu subiectul zilei. Chiar si pentru faptul ca noi suntem la granita dintre democratia verificata de timp si capitalismul autoritar-oligarhic rusesc.
Traiane, da nene drumu la tot ce stii, cat mai este timp. Nu mai ai dreptul sa taci daca tie chiar iti pasa de Romania.

Cand majoritatea celor care respira invectiva ca singura forma de argumenta abia isi incepeau viata iar mamele lor inca nu stiau daca ceea ce au odraslele la colturile gurilor lor este cas sau mizeriile care mai tarziu le vor iesi pe gura, neputand sa hotarasca  daca sa ii stearga cu servetelul sau cu hartia igienica, eu mancam liberalism pe paine zi de zi printre huiduieli si lovituri de cutit in ianuarie, in februarie si apoi la mineriade. Nu statusem cu o mitraliera de TAB in fata pieptului (fara sa vreau carnet de revolutionar… nu il meritam… eu ramasesem in viata sa ma bat mai departe… nu am intrat in feseneuri parvenite si ulterior pervertite… eu am ramas in coltul meu de strada… sau in acea intersectie hilar aparand Revolutia de elicopterele care urmau sa vina de cine stie unde, cu niste bete in maini) ca sa ma inchid cu capul plecat intr-un dispret dezabuzat. A trebuit insa sa privesc cum fiecare partid venit la putere si-a creat oligarhii hraparete ce-si legitimau fiecare avaritia parvenita, ipocrizia hrapareata prin votul popular. Era regula jocului si trebuia sa o respect si eu chiar daca de fiecare data imi provoca o greata teribila. Fiecare partid in parte, la randu-i, devenea captiv in mainile unor neispraviti care nu vroiau decat puterea pentru ei si nu pentru cei care ii alesesera. Nu am contenit in toti acesti aproape 23 de ani sa ma tot intreb ce anume ii face pe membrii unui partid oarecare sa taca, sa isi plece capetele, sa accepte la varf o gasca de profitori infecti care isi permit sa vorbeasca in numele lor fara sa ii consulte, sa vorbeasca in numele poporului fara sa le pese de nevoile acestuia. Asta este motivul pentru care, in anul 1990, dupa ce, personal, in acele conditii, incercam sa lupt pentru o societate democratica, o societate care sa aibe la baza pluripartidismul, legea, omoarea, decenta si discursul civilizat, i-am spus prietenului meu care asigura functia de presedinte interimar in PNL-ul local “Serbane, astia sunt mai tovarasi decat fostii mei tovarasi din Partidul Comunist. Eu nu mai am ce cauta aici. Cunosc toate aceste lectii”. Si nu m-am mai intors. Mai tarziu, unui presedinte de partidulet ce se vroia uniune a fortelor democratice (ulterior inghitit pentru cateva functii de catre PNL), la fel de dictatorial in atitudinea-i aroganta, atunci cand superior mi-a spus ca “noi doi nu avem nimic in comun”, i-am raspuns “domnule, noi doi avem in secunda asta macar doua lucruri in comun: amandoi mancam la aceeasi masa si amandoi mancam pe banii mei”. Din acel moment nu am mai vrut sa militez activ pentru niciun partid. Dar am fost nevoit sa vad ca orice neispravit care nu era in stare sa realizeze nimic in viata, isi gasea un culcus cald si imbelsugat in politica. La fel fiind si in PSD si in PDL si in PNL si in UDMR si in UNPR si in toate celelalte partide care au mai fost. Evident nu extind afirmatiile mele la toata masa membrilor acestor partide. Dar nu pot intelege cum cei onesti, cei valorosi, cei care realmente muncesc pentru pluripartidismul din tara asta isi lasa partidele la care au aderat (imi place sa cred ca cei mai multi au facut-o din convingere si datorita faptului ca impartasesc o anumita doctrina) stau impasibili atunci cand propriile lor partide devin captive in mainile unor parveniti impotenti a caror singura doctrina este protejarea intereselor unui grup restrans de plosnite hraparete, in mainile unor capuse a caror dorinta de putere depaseste granita paranoida a jocului secund, in mainile unor copii nepriceputi care au senzatia ca lumea incepe si se termina cu ei, in mainile unor hidoase caractere egocentrice care au senzatia ca sunt singurii detinatori ai adevarului absolut, in mainile unor gangavi agramati a caror fraza este construita cu greu de singurul neuron zbanghiu ce este nevoit sa alerge la greu in ceea ce ar trebui sa fie cutie craniana dar care este doar o lamantabila cutie de rezonanta . Pur si simplu nu inteleg!!! Daca pana in 1989, intr-un fel direct sau pervers persuasiv, erai indoctrinat si inregimentat in sigurul partid existent, chiar daca si atunci, formal, trebuia sa depui o adeziune, era  de asteptat ca dupa `89 aderarea la un partid (facuta liber consimtit) sa fie urmata de o atitudine demna a unui membru al oricarui partid. Ce anume va poate convinge, oameni buni, sa mergeti cu capul plecat? Au trecut cei 20 de ani pe care ni i-a harazit Brucan, Dumnezeu sa il ierte. Ce anume va face sa inghititi manipularea si isterizarea voastra la care recurg sefii partidelor voastre NUMAI PENTRU INTERESUL LOR? Ce anume credeti voi ca aveti de castigat daca raspundeti la comandamentele lor oligarhice? Chiar nu vedeti ca doar pluripartidismul este singura certitudine camaine nu veti fi voi insiva victimele abuzului si bunului plac? Chiar nu vedeti ca singura noastra centura de siguranta este respectarea legilor tarii de catre TOTI, indiferent de pozitia in societate? Ce anume va face pe toti sa acceptati ideea ca partidul vostru (indiferent cum se cheama) este mai bun decat altul si este singurul care poate fi pastratorul tablelor legii? Compromisul, negocierea, tratativele, respectul, demnitatea, atitudinea civilizata, interesul POPORULUI chiar va sunt straine? Cum vreti voi ma, sefuleti aroganti si fara onoare sa va respect eu cand va vad pe voi de ani de zile balacarindu-va mai ca la usa cortului? Nu aveti ma respectul meu. Iar acum pentru ca tot ma vreti, fiecare dintre voi, fanatizat, intolerant aderent, aveti in mine dusmanul vostru pana va veti hotara sa nu va mai bateti joc de dreptul meu la vot. Iar arma mea este cuvantu!!! Dumnezeu sa aibe grija de voi ca grija mea nu o mai aveti. Si sa pazeasca Dumnezeu Romania.