Afirm de mai multi ani ca un presedinte al Romaniei, oricare ar fi acela, trebuie sa fie presedintele tarii fara sa fie si presedinte de partid. Experienta ultimilor 25 de ani arata ca un presedinte politic nu are cum sa se departeze de partidul care l-a adus in acea pozitie. Oricat de integru ar vrea sa fie, exista o multime de cordoane ombilicale care il leaga de partidul sau coalitia care l-a sustinut sa castige alegerile prezidentiale. Din pacate societatea civila nu s-a maturizat mai deloc incat sa aibe forta sa impuna un personaj venit din randurile ei, un presedinte care sa raspunda inainte de toate intereselor tarii, intereselor cetateanului si abia in ultimul rand intereselor partidelor. Am convingerea ca numai un presedinte iesit din societatea civila sau reprezentant al societatii civile ar putea sa fie garantul drepturilor cetatenesti inainte de toate.
Faptul ca exista un segment majoritar al societatii care refuza sa se prezinte la vot ca urmarea a unui profund dispret pentru calasa politica mediocra care a dominat acesti 25 de ani dar si ca dovada a unei neincrederi deja corticalizate in clasa politica romaneasca, mie unul imi arata foarte clar ca pluralismul si pluripartidismul nu a castigat deloc teren in Romania. Convingerea ca orice ar vota cetateanul neangajat politic pana la urma tot „ei intre ei, toti niste hoti” de fiecare data altcineva hotaraste ce este bine si ce nu este bine pentru cetateanul votant, l-a dus pe acesta intr-o lipsa de interes ingrijoratoare pentru viata societatii. Numai in felul asta a fost posibil ca la orice scrutin electoral sa se prezinte doar activul de partid si un procent neinsemnat al celor neangajati politic. Daca mai punem la socoteala si „firescul” mituirii electorului extrem de sarac (si tinut de cele mai multe ori in saracie din cauza coruptiei endemizate) sau a unor categorii sociale importante prin diverse masuri legislative sau hotarari guvernamentale, daca mai punem la socoteala si din ce in ce mai inventivele modalitati de a influenta rezultatele alegerilor prin diverse forme de furt (s-a ajuns pana la a-i aduce si pe morti la vot), absenteismul cetateanului neangajat si neinteresat de politica (majoritar numeric) si politicieni devine o constanta a societatii.
Nu este de neglijat sentimentul de insecuritate si injustitie al electorului neangajat politic. Faptul ca timp de 25 de ani s-a furat in draci fara ca cineva sa fi fost pedepsit (cu exceptia ultimilor cativa ani dar oricum nici pe departe la nivelul optim necesar), faptul ca niciodata nu au fost recuperati banii furati (cu exceptia cazului Voiculescu), faptul ca majoritatea bogatasilor tarii sunt cei facuti prin influenta politica, prin coruptie si prin apartenenta politica la partidul aflat de fiecare data la guvernare, ii induce cetateanului onest nemembru de partid convingerea ca nimic nu se poate schimba. Or in atare situatie cu atat mai mult ar fi necesar un presedinte care sa ii induca electorului convingerea ca ar fi posibil sa fie si in alt fel traiul in tara asta, ca partidele sunt ultima preocupare a lui (sau ei), ca este cu adevarat garantul intereselor cetateanului, un presedinte care sa apere justitia aplicata cu aceeasi masura indiferent de partidul caruia ii apartine impricinatul.
Majoritatea celor care refuza sa se prezinte la vot, fara sa o poata dovedi in vreun fel pentru ca nimeni nu a incercat sa puna serios aceasta problema in fata unor organe de cercetare (un soi de institutionalizare a tacerii vinovate), au convingerea ca, de exemplu, majoritatea privatizarilor s-au facut in mod fraudulos iar cineva anume sau un grup de oameni (legati puternic de segmentul politic) au profitat din plin in detrimentul bugetului care ar fi trebuit sa alimenteze invatamantul, sanatatea, armata, politia, cultura, justitia, infrastructura. Nu am auzit absolut niciun politician clamand necesitatea anchetarii privatizarilor facute in acesti 25 de ani. Asta pana de curand cand Monica Macovei a afirmat public, timid dar fara echivoc „Poate ar fi bine să se reia și să se ancheteze toate privatizările din ultimii 25 de ani.”. Este pentru prima oara cand o personalitate publica afirma acest lucru. Si atunci mi-am adus aminte si ca Monica Macovei este deputatul european care a impus confiscarea extinsa in practica judiciara, la nivel intregii Eutope. Nu este de neglijat nici faptul ca este singurul fost politician care a afirmat raspicat ca in toate partidele abordarea fata de interesele cetateanului este cam aceeasi. Adicatelea „partidul inainte de toate, partidul trebuie sa fie in toate”. Faptul ca nu a reusit sa faca avere cat timp a fost prezenta in politica este, pentru multi, o acuza. „Adica cum? Mie imi spui? Inseamna ca nu stie sa conduca.”. Este o afirmatie care reflecta deformarea perceptiei electorului in ceea ce priveste scopul politicianului. Atat de pervertita ii este normalitatea interioara incat nu concepe politician care sa nu fure. Inseamna ca este de pe alta planeta sau este ceva in neregula cu el. Pe de alta parte, tocmai pentru ca este din alt film si neputand fi atacata de catre fostii „colegi” politicieni pe motive de coruptie si stiind toti ca este unul dintre foarte putinii care i s-a opus si lui Adrian Nastase si lui Dan Voiculescu si lui Traian Basescu si lui Victor Ponta, incearca toti, din stanga dar si din dreapta, sa o demonizeze in mintea electorului cu manipulari de un hilar fara margini: procuror comunist. Asa si? Este singurul procuror care a activat si inainte de `89? Ce concret i se poate imputa? Este atat de usor se i se studieze cazuistica intrumentata. Evident asta ar necesita si putin efort si o minima inteligenta ca sa dai o cautare pe goagle. Betiva? Ma intreb la modul extrem de curios: oare cati dintre cei care spun ca este betiva au si vazut-o beata? Cum insa fostii nomenclaturisti, fii acestora, cei care au profitat de oranduirea socialista multilateral dezvoltata dar si de eterna tranzitie postdecembrista nefiind extrem de dotati cu imaginatie, nu pot scoate „pe interval” acuze ceva mai putin stupide si mai usor de demonstrat daca ar fi adevarate. Evident ca i se poate reprosa ca nu stie sa vorbeasca ca un politician lozincard golit complet de continut. Evident ca se poate scoate in evidenta faptul ca nu este o femeie atragatoare.. Evident ca i se poate imputa ca nu stie sa se imbrace. Evident ca i se poate reprosa si ca nu se fardeaza. Evident ca i se poat reprosa o multime de alte lucruri. Dar la fel de evident este faptul ca pentru o minte lipsita complet de simt analitic nu ramane decat „procuror ceausist”, „betiva” si „omul lui Basescu”. Cum dulcegariile astea nu fac nicio referire la coruptie, la competente profesionale, la obisnuitul politicianism lipsit de scrupule, eu unul sunt dispus sa tin cont numai de performantele ca eurodeputat, de acel „Poate ar fi bine să se reia și să se ancheteze toate privatizările din ultimii 25 de ani”, de faptul ca a reusit sa se certe cu toti mai marii zilei, de faptul ca este obsedata de justitie, de faptul ca nu a reusit ca politician sa faca avere, de faptul ca a avut decenta si onestitatea sa se desparta de politic si sa se apropie de societatea civila stiind ca nu va mai avea niciodata acces in politica tocmai pentru ca a avut decenta sa ii sfideze pe toti. In definitiv nu vreau sa o iau de nevasta. Asa ca eu unul m-am hotarat. O votez pe ea. Voi faceti cum vreti voi. Si voi ca si mine aveti dreptul la propria optiune. Asa ca am sa inchei ca la biserica: cine stie ceva sa vorbeasca acum sau sa taca pentru vecie.