Raul din bine.

Ce ciudat… uneori exact sentimentele si trairile ca esenta pozitive din om il pot arunca pe acesta in Infern, in Iadul propriu. Bunatatea cand i se raspunde cu ingratitudine, iubirea cand i se raspunde cu ostilitate nejustificata de nimic, generozitatea cand i se raspunde cu ura, prietenia cand i se raspunde cu tradare, onestitatea si sinceritatea cand li se raspunde cu suspiciune, buna-credinta cand i se raspunde cu neincredere si banuiala de disimulare, devotamentul si fidelitatea cand li se raspunde cu acuzatii nedrepte.
Doamne, de ce il pedepsesti pe om in felul asta? Ce crezi ca poate invata din asa ceva? Sa urasca omul? Si daca nu o face si doar cade in Infern cu sufletul facut zob si in pericol sa si-l piarda definitiv golit de credinte?