Sa vina americanii!

Dupa al doilea razboi mondial, extrem de multa lume din tara asta i-a tot asteptat pe americani. Foarte putini erau la curent cu aranjamentele geopolitice dintre occident si URSS, aranjamente in virtutea carora noi devenisem o simpla gubernie sovietica condusa de oameni pregatiti la Moscova. Firavele actiuni de rezistenta interna s-au dovedit complet ineficiente si de un eroism complet inutil. Propaganda sovietica si mecanismele psihologice ale creierului omenesc, instinctul de frica si cel de conservare, au modificat temeinic perceptia populatiei reusind sa faca din cei lucizi care se opuneau tiraniei instaurate, simple unelte ale imperialismului burghezo-mosieresc, dusmani ai poporului. Absolut orice om, oricat de sarac ar fi fost, atat timp cat isi manifesta chiar si in gand opozitia fata de recent instaurata putere populara, era in mod automat dusman al poporului. Nu al Partidului Muncitoresc Roman ci al intregului Popor. Seamana cumva cu ideea antagonica de popor PSD-ist versus basisti? Foametea, saracia si eliminarea elitelor politice, economice si intelectuale au desavarsit tabloul de vointa populara. Nu insist in amanunt asupra mecanismelor utilizate pentru a se ajunge in acest punct ci pe incapacitatea populatiei de a se opune instaurarii unei tiranii care a reusit sa distruga fibra nationala in favoarea unui nationalism comunist nivelator, egalitarist, discretionar, abuziv.
Americanii nu au mai ajuns niciodata. Erau asteptati sa apara sub forma de desant parasutat, erau asteptati sa indeparteze raul.
In timp ce o parte dintre cei maturi mai sperau in taina sa vina americanii si sa reinstaureze ordinea fireasca a lucrurilor, pe langa faptul ca se forma o oligarhie politica atotbiruitoare si atotputernica compusa de prea multe ori din tot felul de scursori sociale, mintile mai putin evoluate ale maturilor si mintile complet crude ale copiilor erau indoctrinate stiintific. Sistemul sovietic avea deja o experienta de cateva zeci de ani. Imi aduc si azi aminte de filmele cu spioni imperialisti cu chipuri hidoase si trasaturi de oameni rai care de fiecare data erau prinsi si pedepsiti si cat de mult mintea mea de copil se bucura de fiecare data ca binele invinge. Imi aduc aminte si de extrem de multele ore petrecute la scoala sub tutela tripletei Marx-Engels-Lenin nelipsiti de pe peretii niciunei sali de clasa. Imi aduc aminte ca nu era hol al salilor de clasa pe care sa nu fie puse tablouri ale intregii conduceri politice. Ei erau eroii neamului carora le datoram recunostinta continua si vesnica. Incet incet in mintile noastre de copii s-a instaurat gandirea unilaterala, intoleranta, incapabila sa accepte sa dezvolte propriile criterii valorice ci doar sa preia cat mai fidel lozincile cu care eram indopati zi de zi, ora de ora, minut de minut. Era chiar o mandrie sa devii pionier sau UTC-ist. Festivitatile de primire contineau in ele premiza eroismului, devotamentului fata de conducerea de partid, fata de patria acelei conduceri si abia la urma fata de popor. Evident poporul asa cum il vroia conducerea de partid si de stat. Da, intai de partid si abia apoi de stat. Iar batranii nostri, bunicii nostri si parintii nostri taceau. Nu neaparat de frica cat din cauza faptului ca uitasera orice speranta. Nu atat din obedienta cat de teama de a nu ne periclita vietile noastre crude. Iar americanii, oricare ar fi fost ei, nu au mai venit niciodata.
Exista o similitudine extrem de periculoasa intre Romania anilor `50-`60 si Romania acestor ani. Diferenta consta in faptul ca acum nu mai este vorba despre un partid ci despre un grup de oameni care, sub aparenta democratica a functionarii partidelor, impun chiar in cadrul propriului partid norme totalitare, discretionare si incearca sa le extinda la nivelul intregii tari si intregii populatii. Grup de oameni cu actiune transpartinica organizati intr-o oligarhie politico-economico-financiara care are o singura regula: noi numai pentru noi. Grup de oameni care se mentine la putere prin coruptie, prin minciuna, prin ipocrizie, prin cumpararea afectiunii elctorului si prin indoctrinarea acestuia in asa fel incat procesul electoral sa nu se desfasoare sub semnul analizei ci sub imperiul emotionalului intolerant. Iar populatia tarii nu prea mai are nici disponibilitate sa se opuna, nici parghii democratice sa o faca. Am devenit incet incet captivi intr-un sistem discretionar compus din tot felul de neispraviti profitori care au avut grija sa desfiinteze absolut tot ce ar fi putut deveni reper si elita intelectuala, inlocuindu-le pe acestea.
Am ajuns la punctul de la care am plecat. Ii asteptam pe americani oricum s-ar chema ei: francezi, englezi, germani sau, mai scurt, vestici. Iar acesti vestici daca nu reusesc sa inteleaga ca noi ca populatie am fost redusi la stadiul de simpla masa de manevra care asigura aparenta de climat pluralist democratic, nu au inteles nimic. Daca nu reusesc sa inteleaga faptul ca iarasi nu ne descurcam fara ajutorul lor, nu au inteles nimic. Daca nu reusesc sa inteleaga faptul ca interesele lor sunt mult mai bine aparate in zona daca noi suntem puternici si nu daca suntem redusi doar la simpla piata de desfacere pentru produsele lor, nu reusesc sa inteleaga pericolul extrem de mare la care se expun. Iar Ponta prin ceea ce are in spatele lui, este pericolul cel mai mare. Oamenii din tara asta pare ca nu mai pot constientiza acest lucru. 25 de ani de coruptie, de resurectie a non-valorii, de restauratie a unei prea mari mase de neamuri proaste care au acaparat cam toate segmentele societatii, pun in pericol chiar ideea de Europa unita. Ungaria deja este aproape pierduta pentru europenism si democratie, Bulgaria o urmeaza indeaproape, Romania incearca sa largeasca bresa. Daca nu acum, in scurt timp va fi prea tarziu sa mai vina americanii si nimeni nu ii va mai astepta. Exacerbarea unui nationalism gretos si indoielnic prin indoctrinare si aceeasi aducatie patriotica a anilor `50 va face totul imposibil. Numai dezvoltarea noastra economica, financiara si politica sanatoasa, numai un sistem democratic consolidat ii poate apara pe vestici aici in zona. Daca ei nu inteleg lucrul asta si nu vin ACUM, maine ar putea fi prea tarziu.