Exista in tara asta o intoleranta complet suspecta la critica, pluralism si libertatea de opinie. Nu ma iau pe mine in calcul pentru ca vizibilitatea mea este foarte apropiata de zero si atunci nu reprezint un pericol pentru mai nimeni chiar daca am puncte de vedere extrem de critice, chiar daca previzionez „intamplari” cu mult inainte de a o face voci cu notorietate (nu neaparat si cu autoritate), chiar daca trag semnale de alarma mult inainte de a o face altcineva, chiar daca incriminez fara mila o multime de neispraviti ajunsi si autosuficienti. Si sigur asemenea mie sunt multi altii. Pana la urma eu nu prea mai am ce pierde. Viata? Daca vreu eu, mi-o iau singur. Averi? Nu am. Copiii? Sunt deja barbati puternici care sigur stiu sa isi construiasca propriile vieti in conformitate cu propriul mod in care vad viata. Eu unul sunt mandru ca am reusit fac din ei doi barbati demni. Si daca tot am trait o viata intreaga cu capul sus sfidand nefirescul, nu vad de ce ar trebui acum sa ma transform in gandac, vierme sau hiena. Presedinte, miliardar sau cersetor in ochii mei valoreaza numai atat cat le cantareste caracterul si inteligenta.
Cei care insa au o vizibilitate mai mare (cu sau fara credibilitate si autoritate cine stie ce) sunt continuu supusi tirului intolerantei dar si al manipularii abjecte. Nu este chip sa critice o institutie a statului, un primar sau pe unul care isi da in petec ca imediat se gasesc voci dogite, telefoane anonime, clarvazatori binevoitori care sa ii acuze, sa ii ameninte, sa ii umple cu noroiul vanzatorului de glie care nu face decat sa destabilizeze tarisoara prin decredibilizarea institutiilor in interesul rusilor, americanilor, congolezilor sau triburilor din jungla Amazonului, dupa caz si dupa interesul acuzatorului, sau sa fie intrebati de cine sunt platiti sau pentru cine lucreaza.
Eu nu neg faptul ca agitatia psihologica a unor servicii autohtone sau externe interesate isi trimit omuletii verzi cu cocoasa sa imputa perceptia si propaganda. Dar astia sunt atat de usor de depistat ca cel putin eu ajung de foarte multe ori sa ma intreb cum Dumnezeului pot fi atat de prosti ca pute de la o posta a manipulare si intoxicare. Vi se vede cocoasa. Bine, fie, nu ma iau pe mine etalon ca eu sunt un geniu pustiu plecat cu pluta sa predice in pustie. Dar chiar si asa un om cat de cat avizat miroase de departe pestilentialul asa zisului „inteligence”. Este suficient sa incerci sa iti raspunzi la intrebarea „de ce?” pe principiul influentei zborului fluturelui asupra orgasmului gainii sudaneze exilata in nemerginiri siberiene.
In concluzie, copii, nu va mai fortati sa impiedicati oamenii sa gandeasca sau sa isi rosteasca raspicat cuvantul, sa aibe o optiune proprie sau sa critice. Este dreptul esential al omului care a facut posibila trecerea de la sclavagism la feudalism, de aici la capitalism cu o halta de alimentare in socialism. Drumul firesc merge mai departe. Nefirescul omului este intoacerea, sub o forma sau alta, in sclavagism. Ce o fi atat de greu de priceput? Omul, ca vreti sau nu vreti voi, de cele mai multe ori o ia mult inaintea limitarilor statale si nevoii de tacere a institutiilor statului.
Nu oamenii sunt sclavi ci cei care incearca sa le impuna tacere si supunere sub justificarea interesului national sau al pericolului destabilizarii. Voi sunteti sclavii prejudecatilor, intolerantei si nevoii bolnave dar si impotente de a tine mintea omului in frau. Omul este eminamente LIBER. Iar voua nu va vine sa credeti.