Tango

Tangoul… pentru ca ansamblul sa fie perfect, partenerii pot sa faca gesturi diferite a caror expresivitatea insa este identica, trebuie sa fie gesturi sincronizate, care se completeaza, sa danseze aceeasi melodie, pe acelasi tip de pasi si, esential, in acelasi timp. Nu unul in gand si celalalt pe ring. Nu unul martea si celalalt vinerea. Nu unul in bacanie si celalalat in curtea scolii. Altfel iese totul un mare fas, o facatura esuata de dans care nu mai seamana cu nimic. Nu cu pasi obositi facuti in dorul lelii ca la o nunta la care dansezi doar pentru ca toata lumea o face.
Tangoul adevarat nu este un concurs in doi ci patima in doi, este o flacara doar in doi in care daca nu arzi odata cu celalalt, impresia de ansamblu este doar o parodie, o caricatura, o oboseala inutila, o pierdere de timp. Daca nu te pricepi si vrei totusi sa ii simti esenta, invata! Viata oricum trece. Hora este ceva mai simpla si se desfasoara in grup ca modalitate de socializare.
Doar privind, doar gândind tangoul nu inseamna ca il si traiesti dansandu-l. Ca sa ii simti esenta trebuie sa il traiesti intens nu doar sa vorbesti despre el.
Tangoul este ca esenta expresia a ceea eu spuneam intr-un vers „unul din doi”, este esenta unitatii in diversitate, este esenta pluralismului identitatilor care insa se completeaza, nu sunt antagonice sau beligerante. Optiunea, alegerea decizia este numai a cuplului, partenerilor. Totul este doar chestie de vointa, determinare, motivare, onestitate si comunicare a mintilor, sufletelor, corpurilor.
Tangoul nu poate fi mintit.