Sunt cateva elemente de viata in care nu ai voie sa trisezi, sa minti, sa simulezi, sa disimulezi pentru ca sigur la un moment dat se intorc impotriva ta. Nu ai voie sa o faci atunci cand este vorba despre afectiune, despre iubire (indiferent de felul ei), despre merite si despre vinovatii. Pentru ca nu poti trisa, minti, simula sau disimula viata fara ca la un moment dat lucrul asta sa nu se intoarca impotriva ta. Chiar daca nu ai capacitatea sa constientizezi lucrul asta. Iar daca nu ai capacitatea sa o faci, intotdeauna vei da vina pe altcineva. Niciodata pe tine insuti/insati. Regretele ulterioare sunt complet tardive.
Intotdeauna am dat vina numai pe mine insumi. Niciodata nu am incercat sa fiu ingaduitor cu mine atunci cand am avut un esec si cu atat mai putin cand am gresit. Ba m-am invinovatit pe mine insumi chiar si atunci cand altcineva mi-a facut rau intentionat sau fara voie. Si am facut-o pentru ca eu am fost cel care prin ceea ce am facut sau nu am stiut sa fac am dat ocazia sa mi se faca rau.
Accept penitent sa platesc pentru vinile mele chiar si cand ajung sa platesc disproportionat de mult fata de greseala mea. Dar mi se pare nedrept sa fiu invinovatit pentru greselile altcuiva, pentru neputintele altcuiva, pentru confortul sufletesc al altcuiva si pentru ca altcineva sa se poata impaca cu sine si sa isi salveze propria imagine despre sine. Dar chiar si in atare situatii de multe ori mi-am asumat eu vina care nu imi apartinea. Dumnezeu stie de ce. Si nu, nu este vorba despre generozitate. Cred ca este vorba despre un handicap si despre o neadaptare la firescul omenesc.