Lozinca pentru eternitate la aniversare?

Pentru o foarte mica parte dintre noi, indiferent de varsta, libertatea inseamna mult mai mult decat banii, functiile, posibilitatea de a te plimba in lume atat cat de te duce buzunarul, posibilitatea de a-l jigni pe cel care nu este de acord cu tine si caruia in felul asta ii limitezi propria libertate.
Pentru o si mai mica parte dintre noi scandarile „libertate, libertate, libertate” de acum 26 de ani au fost mult mai mult decat o lozinca. A fost un crez, un scop de nenegociat. Pentru aceasta foarte mica parte dintre noi libertatea noastra nu se poate tranzactiona, nu poate fi cumparata, nu poate fi spoliata, nu poate fi pusa pe taraba, nu este exhibata, nu este sarbatorita festivist.
Da, pentru acesti foarte putini dintre noi libertatea inseamna pe de o parte constiinta dependentelor asumate prin optiune neingradita dar si manifestarea acestei libertati pana la limita lezarii libertatii celuilalt.
Pentru acesti foarte putini dintre noi dogma este „lasa-ma sa fiu liber ca sa te pot lasa si eu pe tine si sa pot lupta pentru libertatea ta si a mea in aceeasi masura”.
Da, pentru acesti foarte putini dintre noi libertatea proprie nu se opreste la portile partidului din care facem parte sau pe care il preferam.
Da, pentru acesti foarte putini dintre noi forma de manifestare a libertatii noastre inseamna si incriminarea tuturor netrebnicilor nu numai a celor din partidul sau gruparea adversa.
Da, pentru acesti foarte putini dintre noi libertatea proprie inseamna intoleranta fata de discriminarea de orice fel atat timp cat discriminarea cu pricina nu ataca esenta libertatii de decizie a celorlalti si in aceeasi masura a noastra lezand in felul asta insasi esenta libertatii prin fanatism, fundamentalism, excludere, intoleranta.
Da, pentru acesti foarte putini dintre noi protestul in numele libertatii nu este doar un simplu exercitiu nihilist si anarhist dispus sa nege totul de dragul de a nega si o forma de manifestare a frustrarilor individuale si a impotentelor individuale. Libertatea este nevoia de demnitate proprie dar si respectarea demnitatii celorlalti atat timp cat ceilalti ne respecta noua demnitatea.
Asta este motivul pentru care acesti foarte putini dintre noi ne manifestam virulent impotriva excesului de reglementare, impotriva abuzului legislativ, impotriva exceselor sub protectia prevederilor legale ambigue si/sau abuzive, impotriva obtuzitatii, intolerantei, huliganismului fundamentalist de partid sau de optiune.
Da, acesti foarte putini dintre noi, mult prea putini, ingrijorator de putini, de asta am strigat acum 26 de ani si inca de multe alte ori „libertate, libertate, libertate” si nu ca sa inlocuim un tiran cu alte zeci, sute, mii sau milioane de tirani.

Epilog.
Nu-ti dori sa imi dai in cap pentru ceea ce sunt si pentru ca vreau sa fiu liber. O voi face inaintea ta daca indraznesti.

Acest articol a fost publicat în pamflet/social/comentarii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *