In majoritatea cazurilor oamenii se limiteaza la a incerca sa valorizeze momentul static si nu momentul in determinismul sau. Raportarea strict la factualul prezentului fara a tine cont de relatiile de cauzalitate, de contextualitate si de determinismul in timp nu face decat sa il duca pe om la concluzii complet eronate care, de cele mai multe ori, nu au decat menirea sa il faca pe individ sa incerce sa isi salveze propria imagine despre sine imbolnavindu-i pur si simplu capacitatea de a fi onest cu sine, orbindu-i pur si simplu firescul obiectivitatii. Iar in felul asta valorizarea in dubla masura, atitudinea partizana doar in beneficiul grupului si nu raportat la principiu duce perceptia in domeniul nedreptatii. Pur si simplu grotesc si comlet pagubos pentru viitor. Urmarea? De fiecare data vina o poarta altcineva iar vina proprie devine nedreptate. Si este valabil si in social si in economie si in medicina si in relatia dintre o femeie si un barbat si peste tot acolo unde omul determina fapte.
Am comentat la o postare a doamnei Udrea, postare in care se arata foarte revoltata de ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu: „Stimata doamna, ar fi fost de preferat ca voi clasa politica sa nu va dati voie sa ajungeti aici. Pentru ca Franta sa ajunga unde este azi a trebuit sa treaca printr-o revolutie cu multe executii. Unele chiar nedrepte. Chiar inumane. Voua politicienilor v-a stat in putere in toti acesti ani sa construiti normalitatea. Ati preferat contrariul. Iar acum incriminati efectele uitand cauzele care le-au generat. Evident ca normal ar fi fost ca lucrurile sa decurga in alt fel. Din pacate voi sunteti cei care ati generat abuzul si terfelirea demnitatii. Niciunul dintre voi nu aveti acum dreptul moral sa va plangeti. Ati semanat vant. Iar noi am tot cules furtuna crescuta de voi si nu ne-am plans. Voi sunteti cei care ati crescut anormalul pana la dimensiuni hidoase. Din pacate ati reusit si sa distrugeti incredera cetateanului in pluralism si democratie.”
Am sa reamintesc faptul ca am fost primul (sau macar printre primii; mie unul nu imi cazuse sub ochi nimic in sensul asta pana a scrie eu acum mult timp in urma) care s-a pronuntat impotriva procedurilor si impotriva mediatizarii excesive si grotesti a unor etape din infaptuirea actului de justitie. Deci nimeni nu ma poate acuza ca ma inclin dupa cum bate vantul.
Azi in timp ce beam o cafea la terasa barului deschis de fiul meu cel mare (asa pentru exemplu si ca exercitiu de principialitate: imi platesc consumatia; ca sa nu avem discutii) am fost partas la o discutie aberanta in esenta ei. Nu stiu cine este tipul asta. Il vedeam pentru prima oara. Cred ca este undeva sub 30 de ani. A incercat sa imi legitimeze coruptia prin faptul ca „toti au facut-o”. Ba a recunoscut foarte direct ca „mi s-au cerut si mie 1000 euro in campanie dar dupa aia, dupa alegeri, mi-a venit un contract din care am putut sa imi scot mia de euro”. Am incercat degeaba sa ii spun ca exact lucrul asta este anormal si ca acei bani i-au fost dati si din buzunarul meu. In incercarea lui de a-si obiectiva fata de sine firescul coruptiei mi-a spus ca „s-a impamantenit” si ca toti vor face la fel.
Uitandu-ma pe diverse postari consternarea mi-a fost alimentata de dramatismul unei femei tinere (probabil undeva in jur de 30 de ani) care o caina pe Lia Olguta Vasilescu si incrimina nedreptatea care i se face. Stimata tanara doamna, stii oare ca nu iese fum fara foc? Pe de alta parte… ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu este doar o faza din infaptuirea unui act de justitie. Numai o instanta de judecata poate stabili daca i se face o nedreptate sau nu. Numai o instanta de judecata stabileste legalitatea sau nu a unor acuzatii. Eu nu o judec. Nu o face nici domnia ta.
Cam asta ati reusit sa produceti in 26 de ani, stimata doamna Udrea!!! Ati pervertit mintile multor generatii. Ati distrus normalitatea.