De prea multe ori oamenii argumenteaza (pe buna dreptate ca principiu) veniturile mari ale unui demnitar (presedinte, parlamentar, ministru, secretar de stat, director de intreprindere de stat, ales local) prin a se raporta la veniturile obtinute de omologi ai acestora in statele bogate sau dezvoltate. Eu nu din punctul asta de abordare le combat ci din perspectiva salariului minim si mediu din tara, din perspectiva faptului ca peste 30% dintre cetatenii acestei tari traiesc sub limita saraciei iar peste 46% dintre ei la limita saraciei. Iar privite din perspectiva asta, numai despre solidaritate sociala nu mai este vorba. Este imoral, vinovat si nesimtit.
Un demnitar (presedinte, parlamentar, ministru, secretar de stat, diretor, ales local) are venituri mult peste media veniturilor populatiei. Ca principiu este in regula. Dar care sunt rezultatele muncii lor? Care le este performanta? De ce lucrurile merg prost in tara asta si populatia este saraca? Iar lucrurile astea sunt posibile cu concursul si sub patronajul presedintelui itinerant care nu pregeta sa promulge legile nedrepte ale imbuibarii demnitarului in detrimentul cetateanului mediu. Intr-o economie care defavorizeaza, discrimineaza, abuzeaza exact segmentul care poate produce bogatie nationala: sectorul privat. Parlamentul voteaza favoruri pentru sine, pentru presedinte, ministri, sefi de servicii, ministri, secretari de stat, alesi locali, directori iar presedintele, intre doua concedii, le promulga. Restul trebuie sa munceasca pentru a produce aceste favoruri. Deci iarasi imoral, vinovat si nesimtit.
Importanta sociala a muncii depuse este consistent remunerata. Dincolo de faptul ca de cele mai multe ori aceasta importanta sociala a muncii este doar aparenta, in concordanta cu veniturile obtinute (venituri realizate din impozitele si taxele produse de catre toti ceilalti cetateni si nu in mod direct printr-o activitate productiva sau eficienta) contributia la pensie este direct proportionala cu aceste venituri. Deci un asemenea ipochimen va avea indubitabil o pensie mai mare decat cel care efectiv munceste ca sa le asigure lor aceste pensii. Si atunci de ce pensii speciale suplimentare? Iar presedintele, intre doua concedii obositoare (asta sta acasa doar ca sa se odihneasca), promulga si asa ceva. Principiul pare sa fie simplu: voi ma indestulati pe mine iar eu va satisfac voua cererile voastre imorale, vinovate si nesimtite, promulgandu-le. De Craciun.
Si in tot acest climat ei toti pretind ca sunt buni crestini patrunsi de spiritul Craciunului. Adica sa isi faca cadouri cat mai consistente.