Ne moare rabdarea



Nascuti din refulari nationale,
Se plimba nulitatile pe sticla.
Vomita vehementa proletara
Facandu-ne valorile de-ocara. 

Sticliri abjecte-n ochii injectati de ura
Ne fura zilele. Si vietile ne fura
Iara minciuna cocotata nefiresc in capul tarii
Ne tot manjeste si ne duce-n bratele ocarii.

Cretini in cercurile `nalte,
Circuri in jocuri sa salte,
In voiosie,
Fatarnicie,
Prostii si curvele curbe
Adusi in frunte, la urbe,
Betivii si hotomanii
Tot vin si nu mai pleaca cu anii.

Vezi-i doamne si du-i degraba la Tine!
Ne mor copiii de cancere lungi,
Pe cei buni ii tot alungi,
Credinta nu ne mai tine.

In suflet ne moare rabdarea,
Ne moare pamantul si marea…

Acest articol a fost publicat în Poezie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *