Mizerii cotidiene

14 mai

Retardhannis a invatat de la partenerul sau apropiat Brebenel Trompa sa joace la bluf. Aflam ca primul vrea sa il dea in judecata pe al doilea. Auzi ma fecioara specializata in sex oral, tu pe cine vrei sa prostesti? Pute de la mare distanta a joc de copii tampiti care sunt atat de prosti incat isi iau de prosti spectatorii nauciti de admiratia etilica. Nu ai absolut nicio baza legala sa il dai in judecata pe celalalt retard. Dar absolut niciuna. Si atunci ce este asta? Nu actiune de imagine? Esti idiot, mon cher. Si tu si partenerul tau de joaca cu soarta tarii. Si mai aveati si tupeul amandoi sa il acuzati pe Traian Basescu ca era conflictual, ca o cauta in permanenta. Aiurea! Macar ala punea nenica degetul pe rana. Voi sunteti doar niste idioti cu pretentii stapani absoluti intr-o tara locuita preponderent de idioti. Simpli duelgii ageamii cu nuieluse de imagine. Sictir! Tara geme sub poveri, ba cretinilor!

 

 

14 mai

Inteleg ca Frunzaverde, un vajnic si maret (din Marele) PNL-ist cerea „pupici” in loc de bani. Sa nu cumva sa imi mai trimiteti careva pupici (chiar si emoticoane) ca imi sare tandara rau de tot. Sariti cu ceva parai ca sa fiti in trend. Nu se poateeeeee!!! Unde este limita penibilului pentru animalele astea? 
Sictir, fir-ati voi ai dracu de jeguri raioase (asta chiar are figura de broscoi strans cu menghina de boase). Toti! Fara nicio exceptie! Ca nu va mai saturati.

 

 

13 mai

Din punctul meu de vedere acest Ponta este un prost. Sensul este acela de om nu foarte dotat intelectual. Ca sa nu avem discutii. Este punctul meu de vedere. Or voi toti mediocrii din politica (atat cei de la PSD cat si toti ceilalti) ati facut din acest individ un premier grotesc, fanfaron si de o gaunosenie fara seaman. Asta este genul care face pe el de trei ori daca te rastesti la el o singura data. Isi da acum in petec cu vitejiile pe care chipurile le face in materie de exploatarea lemnului. Pariu ca nu va rezista nici macar celei mai mici presiuni? O face doar ca sa va ia ochii la toti. Este atat de ipocrit… Iar voi atat de prosti ca il credeti…

 

 

13 mai

Sa fiti voi ai dracu cu toti securistii si activistii! Si cu urmasii lor.

Am scris inca de la constituiea USL: „Crinel, esti un mare papagal. Jegul asta o sa ti-o traga rau de tot.” A trebuit sa stai in toate pozitiile sa ti-o traga ca sa te convingi si tu ca ti-a tras-o. Iti meriti soarta. Ati fost curve inca din `90 cand dupa toate mineriadele si toate mizeriile voi ati acceptat sa intrati la putere pe langa Iliescu. Apoi ati tradat CDR. Apoi v-ati lipit de alta mizerie deom: Nastase. Apoi ati facut o alianta de care v-ati desprins foarte repede lipindu-va de tot ce era mai rau in PSD. L-ati parasit repejor si pe Geoana. Numai ca ati dat de o curva infecta si infectata rau de tot inca de la nastere : Ponta. Cam tarziu acum copii sa mai faceti ceva bun. Nu mai puteti. Tara este uselizata pana la radacina. Sunteti toti in acest climat USL-ist puturos la greu. Cu Borcanis al vostru cu tot. Solutia este una singura: plecati toti pe la casele voastre! Iar inainte de a pleca aveti decenta sa legiferati un nou Punct 8 de la Timisoara. Niciunul dintre voi cei care ati fost in politica si/sau administratie din `90 incoace sa nu mai aveti dreptul sa ocupati functii publice sau sa fiti alesi macar 10 ani. Nici chiar portari sau presedinti de asociatii de locatari. Ati distrus suficient. Ati bajocorit destine. Ati nenorocit parinti si copii. Ati saracit tara. Puteam sa fim revelatia Europei. Am ajuns gunoiul Europei. Ati creat numai monstri, retarzi, mediocritati, mutanti.
Iar mie mi-ati furat 25 de ani din viata. Si nimeni nu va mai putea sa mi-i dea inapoi…

 

 

12 mai

O Romanie cum alta nu-i…

Isi mai aduce aminte cineva cum acum cativa ani Antonescu vomita furios teza desfiintarii PDL si a oricarui alt partid care nu era in USL? Era totul atat de transparent si limpede in idiotenia nevricoasa cu care era etalata la vedere teza asta incat nimeni nu a crezut ca vorbeste serios. Eu unul am atras inca de atunci atentia asupra acestui scop ultim. Intre timp tara s-a uselizat complet.
Polarizarea politica in bipartidism nu este ca principiu un lucru rau. Numai ca lucrul asta este benefic doar intr-o societate bine asezata, cu reguli si cutume sanatoase, cu principii peste care nimeni nu trece nu de teama ci din convingere. Afirm inca din anii `90 ca Romania nu este pregatita pentru bipartidism, pentru o viata politica bipolara. Si continui sa sustin lucrul asta. Pentru ca Romania, prin oamenii ei, atat cei de top cat si prin alegatorul ei, este proasta, aroganta, tiranica, mediocra, fara principii, fara educatie, deprofesionalizata, sulfuroasa. Or in atare situatie bipartidismul, viata politica bipolara nu face decat sa asigure alternanta la putere a jegurilor polarizate nu dupa ideologii ci dupa interese de grup. Norocul oamenilor acestei tari rezida in faptul ca nu avem partide extremiste bine articulate. Ca dracu ne-ar lua pe toti.
Din punctul meu de vedere sansa Romaniei consta in aparitia a altor doua partide de 10-15% fiecare. Lipsesc liderii, sunt invizibile persoanele cu carisma care sa rupa tiparul, paradigma mocirlei. Iar presa are un mare aport conservarea acestei stari de lucruri ajutandu-i in felul asta pe neispraviti.

 

 

11 mai

PSD si aliatii (sprijiniti parsiv de celelalte jeguri politice penale) continua furibund asaltul impotriva justitiei. Vina pentru aceasta stare de lucruri o poarta in mod pervers chiar cei care au lucrat si lucreaza in sistemul de justitie. Eu va spun de nu stiu cat timp ca daca nu stiti sa lucrati cu capul, astia or sa va puna botnita in cel mai legal si democratic mod cu putinta. Voi ati ales sa fiti prosti, doamna DNA si domnule SRI. Ma bate gandul ca special ati lasat impresia ca lucrati cu picioarele tocmai ca sa se ajunga aici. Bravos!

 

 

10 mai

Doamnelor si domnilor liberali, eu unul nu inteleg de ce ati simtit nevoia inca o data sa aratati fara echivoc ca sunteti niste jeguri. Si voi. Stiam lucrul asta. Nu mai insistati. Eu unul stiu. Si l-ati mai pus si pe blatistul asta retard sa fie purtatorul vostru de stindard. Nu al tarii, ma, al vostru. Jenant… Si voi ca si gasca PSD-ista, ca si toti ceilalti va bateti joc de sustinatorii vostri onesti.

 

 

10 mai

Actul de justitie, ca principiu, are doi poli opusi si un mediator intre cei doi. Doi avocati (sau un avocat si un procuror) si un judecator. Or in sistemul de justitie romanesc exista o debalansare ingrijoratoare in favoarea procurorului. Stie cineva vreun caz in care a fost arestat preventiv cineva la cererea avocatului? Procurorul are acest drept si de prea multe ori abuzeaza de el. Procurorul (si politistul) are voie cum vrea muschiul lui sa te cheme la raport si la programul de umilire, un avocat nu. Din pacate de prea multe ori un impricinat oarecare nu are niciun fel de sansa in conflictul cu statul. De prea multe ori judecatorul este de partea statului si procurorului (tot reprezentantul statului) si nu de partea actului de dreptate. Doamnelor si domnilor judecatori, ar cam fi cazul sa constientizati ca nu sunteti platiti de catre procurori sau de catre stat ci de catre contribuabil. Pentru voi procurorul ar trebui sa fie pe exact aceeasi pozitie ca si avocatul. Voi, doamna Stanciu, nu trebuie sa „colaborati strans” cu DNA sau cu orice alt parchet, sa fiti „de aceeasi parte a baricadei” cu DNA sau orice alt parchet. Voi trebuie sa fiti de partea dreptatii si actului de justitie. Procurorul si avocatul trebuie sa aibe exact aceeasi pondere in perceptia voastra. Iar activitatea voastra trebuie sa deserveasca NUMAI cetateanul. Doar lui trebuie sa ii fiti datori. Hai copii, nu cu muschii la treaba ci cu creierele. Demonstrati ca v-ati desprins de principiile justitiei comuniste. Au trecut totusi 25 de ani.
Daca pe mine m-ar intreba cineva, dar nu ma intreaba, daca am incredere in justitia romaneasca, as raspunde foarte transant: asa vrea, dar nu am. Cum insa nu are nevoie nimeni de raspunsul meu cetateanul (bai ONG-uri de tot rahatul platite de unul si de altul si oengisti autosuficienti, nu voi sunteti societatea civila!!!), ramane sa continue sa faca toti dupa cum vrea muschiul lor. Retineti totusi un lucru: eu ca cetatean am tot dreptul (iar daca nu mi-l dati voi mi-l iau eu) sa critic oricare dintre puterile statului. Ai auzit, mai CSM?

 

 

10 mai

Libertatea individului sau voyerism colectiv?

De ce sunt impotriva dreptului de imixtiune a autoritatii in intimitatea individului, interceptari telefonice, supravegherea corespondentei (inclusiv cea electronica), monitorizarea activitatii individului (inclusiv cea virtuala)? Pentru ca in numele sigurantei si binelui colectivitatii este sacrificat individul si dreptul sau la intimitate, este usa care odata deschisa poate produce abuzuri si nemernicii, este pusa sub semnul intrebarii libertatea individului. Iar libertatea ca principiu nu trebuie supusa posibilitatii arbitrariului si abuzului cu tot ceea ce poate deriva de aici: santaj, presiune, bun plac, autoritarism. Cine stabileste ce este bine si ce este rau in cazul in care decizia ramane la latitudinea unui om (indiferent cine ar fi el) care prin definitie este limitat si subiectiv si supus greselii? Ca sa nu mai vorbim despre reaua intentie motivata de un ceva anume sau nemotivata de nimic, doar forma perversa de a intra in vietile oamenilor. Stiu, mi se poate spune ca daca nu ai nimic de ascuns nu ai de ce sa te temi. Mi se pare un argument de imbecil pentru care principiul raului este premiza de la care trebuie sa pleci (in cazul asta) atunci cand ai in vedere viata unui om. Ete ca eu am de ascuns marimea penisului meu erect de care ma incapatanez sa las sa se bucure o singura femeie si nu toate primele doamne, secundele doamne, lucratoarele de la interceptari pentru ca nu mai am atata energie sa le servesc pe toate si sigur ar vrea si domniile lor. Ete pentru ca nu vreau sa imi citeasca cineva poeziile pe care nu am nicio intentie sa le fac publice si le dedic doar unei singure femei. Ete pentru ca nu vreau eu sa imi citeasca corespondenta orice neispravit care nu are cum sa inteleaga inteligenta, bunatatea si intelepciunea mea. Ete pentru ca nu vreau eu ca orice neispravit sa imi fure secretul prafulului de pe toba sau secretul cailor mei vigurosi de la bicicleta. Ete pentru ca nu vreau eu ca orice idiot sa imi stie sursele de aprovizionare si sa le spuna nevestei lui ca sa imi fure aia afacerea care abia se taraste. Ete pentru ca nu vreau eu si gata. Este ilegal ce vreau sau nu vreau eu? Nu este. Si atunci de ce sa las la latitudinea oricarui potential neispravit intimitatea mea? Puneti continuu carul inaintea boilor cand firesc ar fi sa aveti inainte de toate nu banuieli rezonabile ci dovezi certe. Banuieli rezonabile poate produce orice imbecil sau voyeur. S-a mai intamplat. Deci este oricand posibil. Sunteti bolnavi cu neuronii.

 

 

10 mai

De la experimentul Pitesti la principiu de drept?

Granita dintre delatiune, turnatorie de pe o parte si denunt pe alta parte este deosebit de volatila si subiectiva. Cum la fel este foarte subtire si volatila granita dintre principiul binelui si raului in numele caruia se face delatiunea-denunt. De ce nu pot fi de acord cu delatiunea-turnatorie-denunt ca principiu legal de obtinere a clementei pentru delator pe de o parte si cu obtinerea de probe impotriva altui suspect pe de alta parte? Pentru ca imi aminteste de experimentul Pitesti din anii de inceput ai comunismului. Evident mi se poate spune ca in conditiile actuale delatiunea-turnatorie-denunt este stimulata in numele binelui. Si cine imi garanteaza mie ca notiunea de „bine” va fi intotdeauna legata de bine si nu de rau? Cine imi garanteaza mie ca omul care aplica principiul la un moment dat este animat de dorinta de a face bine si nu rau? Cine stabileste ce este bine si ce este rau?
Stiu, mi s-ar putea spune ca aceasta practica este intalnita in toate statele civilizate. Crede cineva ca acest fapt este de natura sa inlature intrebarile pe care mi le pun? As prefera ca justitia sa obtina dovezi incriminatore folosindu-si inteligenta si nu muschii si pozitia de forta. Experimentul Pitesti nu este o solutie pentru obtinerea dreptatii si pentru un act de justitie. Perpetuarea acestui principiu poate naste monstri. S-a mai intamplat deci este posibil. Totul depinde de conditiile sociale de la un anumit moment dat. Are mult prea multe taisuri, este nedemn, lasa mult prea mult loc arbitrariului, presiunii si abuzului… Muschi fara creier are orice borfas sau cocalar. Inteligenta perversa dublata de constiinta pozitiei de forta poate produce mult mai mult rau decat un borfas descreierat inarmat cu o bata. Nu te poti lupta cu principiul raului folosind chiar un principiu mai mic al raului. Este ca si cum ai imbraca in frac un om de Cro-Magnon sau un urangutan. Unde este evolutia speciei?

 

 

7 mai

Nu stiu daca Elena Udrea este vinovata sau nu. Nici macar nu este treaba mea sa stabilesc lucrul asta. Eu, cu mult inainte de a o face altcineva, m-am pronuntat impotriva exceselor de orice fel. Continui sa am convingerea ca actul de justitie nu trebuie sa satisfaca pofta de razbunare, pofta de sange derivata din frustrarile acumulate, nu trebuie sa aibe de a face nimic cu spectacolul mediatic, cu jocurile de putere ale diversilor poli, cu palmaresul inainte de toate, inclusiv inaintea nevoii de justitie sociala a cetateanului. Si inainte de orice, am convingerea ca justitia trebuie facuta cu capul nu cu muschii, in spiritul respectarii demnitatii si drepturilor omului. Indiferent despre cine ar fi vorba. In cazul Elenei Udrea nu pot sa nu remarc un lucru care mie mi se pare de esenta pentru conditia umana: prietenia si devotamentul Ruxandrei Dragomir. Asta ar trebui sa invete Elena Udrea daca este sa invete ceva din tot ce i se intampla. Pentru ca dincolo de absolut orice, eu o socotesc o beneficiara a acestor ani si a acestui climat politic ce a imbolnavit Romania. Poate reuseste sa invete prietenia si devotamentul inalt omenesc. Prietenia generoasa care nu cere nimic, care nu vrea nimic, dezinteresata si care este in stare sa riste totul fara sa aibe perspectiva unui beneficiu. Adica exact ce a lasat Elena Udrea (prin toata atitudinea ei anterioara acestei perioade) sa se vada ca nu a inteles. Nici macar nu are importanta daca Ruxandra Dragomir greseste sau nu in atasamentul ei pentru Elena Udrea. Faptul ca a avut puterea sa sfideze absolut toata societatea afirmandu-si si sustinundu-si prietenia pentru Elena Udrea si facand lucrul asta fara ostentatie si fara aroganta, ii da dreptul sa aibe toata pretuirea mea chiar daca nu are ce face cu ea si chiar daca nu ma cunoaste. Problema ei. Nici eu nu o cunosc personal si nici nu tin. Ea pierde nu eu. smile emoticon

 

 

7 mai

Pentru mult mai putin Traian Basescu a fost suspendat de doua ori. Klaus Iohannis este adulat. Ce imi scapa? 
Mutulica, ai calcat pe bec rau de tot!!! Nu te taxeaza ei politicienii pentru ca le convine blatul cu tine dar votantii sigur or sa ti-o traga exact cand te vei crede mai intangibil. In megalomania ta desantata tu uiti inclusiv faptul ca nu esti produsul ambasadelor sau al jocurilor de culise ci esti produsul unui vot antisistem al alegatorului. Cred ca neuronii iti hranesc doar parul nu si bunul simt de care ar trebui sa dai dovada in relatia cu alegatorul si in transparenta fata de acesta. Nu a cantat cocosul nici macar o singura data si ai tradat interesele cetateanului… Lasa ca iti canta gaina imnul national.

 

 

7 mai

Puteti lega maini, puteti pune calusuri in guri, puteti stapani mintile prin manipulare, puteti infometa, puteti omori… dar niciodata nu veti putea stapani, incatusa, amuti, infometa, omori sufletele care sunt eminamente libere.

 

 

7 mai

Matinale sporadice

1. Sa vezi acu` tot felul de jeguri de partid ajunsi primari in mari orase cu votul a numai 15-20% din totalul locuitorilor. Din cauza nivelului scazut al simtului civic ne intoarcem cu pasi mari si repezi catre tirania unei minoritati. Prin vot democratic.
2. Ma DNA, ti-am zis de nu stiu cand ca daca te incapatanezi sa lucrezi cu muschii nu cu capul, daca vrei spectacol nu eficienta, daca vrei palmares inainte de toate nu justitie sociala, astia iti vor pune botnita. In mod legal si democratic.
3. Bai SRI, atentia incordata la mine! Asa, acu pe loc repaus! Deocamdata tu mai rezisti ca ai „infiltratii” peste tot. Cum insa nici tu nu ai minte sa prestezi numai servicii de securitate catre populatie, sigur se pregateste o botnita legala si pentru tine. Io ti-am zis!
4. Si e pacat ma, mare pacat… Numai cetateanul va poate apara pe toti nu interesele partidelor, publicatiile on line, televiziunile sau ONG-urile platite de unul sau de altul. Mare pacat, ma, ca nu intelegeti toate astea.
5. Norocul acestei stari de lucruri rezida in faptul ca tara asta este locuita de o populatie amorfa nu de un popor demn si constient de sine si de forta sa. Nu mizati insa pe faptul ca drumul catre constiinta proprie este un drum cu crestere liniara lenta. In anumite circumstante dezvoltarea asta poate deveni exponentiala. Treaba voastra…

 

 

5 mai

Cultul paternalist al tatucului factotum este la fel de prezent atat in mintea cetateanului cat si in mintea politicianului. Diferenta consta numai in faptul ca politicianul este atat de mediocru incat nu reuseste sa fie tatuc in timp ce cetateanul mediu ramane suficient de imatur incat sa inghita pe nemestecate toate prostiile debitate de catre politician. Exemplu cel mai recent este toata prosteala asta cu vitejia cu care onor guvernul incompetent si scopit arunca praf in ochii populatiei cu ce grozavii o sa faca cu marile retele de magazine care au marit preturile inainte de scaderea TVA. Abordarea este complet imbecila. Pe de o parte scaderea TVA nu afecteaza profitul unei firme iar pe de alta parte guvernul gangav nu are baza legala sa impuna unei firme oarecare cresterea sau descresterea preturilor. Lucrul asta il regleaza numai cererea si oferta. Evident ca actiunea marilor retele de magazine este hrapareata si chiar ca ar merita ca nimeni sa nu mai cumpere de la ei. Dar pe de alta parte guvernul nu face decat sa arunce praf in ochii bizonului cu vitejia sa guraliva de mahala. Sa traiesti, Romania. Ca mult de proasta esti.

 

 

5 mai

Cu puritanismul in curtea proprie

Mai oameni buni, eu vad problema cam asa. Evident ca suntem cu totii oameni si suntem supusi greselii. Este esenta noastra de oameni: suntem imperfecti. Numai ca atunci cand iti doresti cu toata fiinta sa fii persoana publica, adulata, aplaudata, aleasa, trebuie sa te gandesti si la faptul ca ar cam fi cazul sa fii un model pentru cei care te aplauda, care te aduleaza, care te aleg. Or in societatea romaneasca pare sa fie de bon ton sa il poti invoca pe ipocritul „nu sunt un puritan” sau „sunt si eu tot om” doar ca sa iti poti motiva greselile, furturile, imoralitatea de orice fel. Chiar nu am niciun fel de legatura cu puritanismul. Dimpotriva! Personal socotesc puritanismul un exces care nu prea are legatura cu firescul omenesc ci mai degraba cu fundamentalismul. Dar de aici pana la a-ti motiva incapacitatea de a fi un model social atunci cand iti curg balele dupa statutul de persoana publica, este o distanta mare de tot. Evident ca nu m-ar interesa ca primarita Vacuta Vacarescu este o betiva si o curva notorie daca nu ar fi persoana publica. Ar fi numai treaba ei atat timp cat lucrurile astea nu ar face rau nimanui. Evident ca nu m-ar interesa ca primarul Nichitescu este un barbat jenant sau ca premierul Pontescu este un ipocrit-prost-infumurat notoriu sau ca primarul Mazarescu este un cocalar fara pereche sau ca nu stiu care ministreasa este o parasuta inculta. Ar fi numai problema lor daca nu ar fi persoane publice si nu ar trebui sa fie niste modele pentru cei care i-au ales. Cumva problema nici macar nu este la astia… problema cea mare este la cei care ii aplauda, care ii aduleaza, care ii aleg. Problema este a cetateanului care genereaza cu candoare inconstienta asemenea rebuturi. La mai mare Romania! Nasti monstri in fiecare secunda.

 

 

4 mai

Pare a fi un taram de vis in care pasunismul se imbina perfect cu manelismul… Cum timpul era ploios, am luat statiunea la picior (fiind om, am picioare; daca as fi fost urs, as fi avut labe) si mi-am lasat sufletul sa planga. De oftica, de furie neputincioasa si de revolta. I-am blestemat pe toti pana la a saptea generatie sa le arda casele, sa le fie nevestele sterpe, sa nu le dea vacile lapte, sa nu le lege pomii rod. Oricat ar spune un politician sau altul ca nu a furat, prin simplul fapt ca a asistat nepasator ca tara asta sa fie batjocorita fara limite, sunt la fel de vinovati ca cei care au furat de au rupt. Va blestem pe toti!!!!
Daca am fi cehi sau austrieci sau nemti sau englezi, am scoate nu numai profit din asa ceva ci si faima. Vindeti imbecililor totul pe un leu si puneti doar conditia ca totul sa fie dezvoltat. Ar insemna locuri de munca si impozite. Sunt ape termale, ape sulfuroase, ape minerale, namoluri terapeutice plus un patrimoniu arhitectural de exceptie.

 

 

4 mai

Intr-o reclama in care sunt sugerate directiile in care se folosesc banii proveniti din taxele platite de contribuabil (evident sanatate, invatamant, constructii de autostrazi… exact cele care merg cel mai bine, nu-i asa, si de unde nu se fura niciodata nimic?), reclama in care este sugerat rolul extrem de benefic al ANAF (ba accentul se pune pe meritul ANAF in colectare… ca sa vezi), se termina (reclama) cu alocutiunea plata, fara inflexiuni „…Romaniafunctioneazacutaxeletale”. Iar eu m-am simtit dator sa despart cat de cat in cuvinte cu sens. Si mi-a iesit „…Romania functioneaza cu taxe letale”. Sa mai spuna cineva ca prostia nu este si hazlie pe langa faptul ca este costisitoare.

 

 

1 mai

In urma cu cativa ani Ponta, sigur fiind pe USL-ul lui si pe sprijinul bizonului carpatin nestiutor-indobitocit majoritar, nu avea niciun fel de problema sa arate ca il doare fix in pix de tara asta si se ducea croit catre est. Si-a schimbat intre timp doar modul de a-si arata intentia: semnalizeaza catre vest si, direct sau prin interpusi, isi continua linistit drumul catre est. Inclusiv prin masuri economice interne de anihilare a micului intreprinzator si pietrificarea unei oligarhii economico-financiare pe care sa nu o mai poti clinti nici cu un cutremur social de 9 grade. Si pare ca nimeni nu vrea sa vada.
Eu unul chiar nu reusesc sa imi dau seama cum de, intr-un interval de timp atat de scurt si sub obladuirea unei presedintii impotente si arogante, serviciile, justitia si aproape toata presa il sprijina in demersul sau si il protejeaza. Pentru ca este clar ca sprijinul popular nu il mai are. Rezista numai prin sprijin institutional generalizat.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Romania si romanii

Cuvinte tacute

Prea multi oameni care le stiu pe toate. Prea multe burice are pamantul asta. Prea multa egolatrie. Prea multi autosuficienti. Prea multi tiranei de cartier plini de ei, tiranei fara anvergura istorica a caror dominanta este provincialismul ingamfat si ajunsi prin ironia sortii presedinti de tara sau presedinti de bloc, sefi de servicii, procuraturi sau atelaj cu cai, lideri de partide sau de gasca de betivi. Totuna… Prea multi neispraviti imbuibati care nu stiu ce este aia munca cu mainile, cu capul sau cu sufletul. Prea multa mediocritate scoate tara asta la suprafata de zeci de ani. Privind in jur esti tentat sa spui ca singurele valori din tara asta au ramas florile.
Cum parvenitii de tot felul, de la cocalarul din coltul strazii pana la cei cu fite regale si prezidentiale, si ei tot niste cocalari ipocriti, nu au minte sa se auda decat pe sine si nu tacerea valorilor, esti tentat sa crezi ca tot ce se aude este doar acest zgomot desantat si grotesc prin absurdul sau. Va indemn sa va fie teama de tacere. Va observa fiecare miscare. Si sunt atat de multi oameni tacuti in tara asta…

Pentru prea multi barbati (ca sa nu zic barbatusi reproducatori) femeia este doar floarea de la butoniera purtata numai pentru a arata ei bine. Cand nu ii mai priveste nimeni, devine nefolositoare si o arunca. Pacat de floare… Lasata libera in mediul ei natural chiar isi implineste menirea.

Cand vad in jurul meu atata prostie, atata rautate, atata nemernicie, atata ipocrizie, atata uratenie sufleteasca, atata parvenitism, aproape ca mi se face rusine ca sunt destept, bun si frumos. tongue emoticon
Si-atunci ma cufund in imensitatea albastra, inainte si dincolo de curcubeul tacut, unde stiu ca pot fi destept, bun si frumos fara sa deranjez pe nimeni. smile emoticon

Romania in linii mari

Iohannis… un tiranel provincial parvenit cu ifose imperatoriale. Si am spus-o mult inainte de a o mai spune altcineva. Si? Da, l-am votat dar numai ca sa nu iasa Ponta presedinte.
Ponta… un nemernic mediocru a carui ipocrizie si fatarnicie vor intra in istoria poporului roman. Doar cu atat va ramane in istorie. Si am spus-o mult inainte de a o spune altcineva. Si? Nu l-as vota nici daca tara ar urma sa se pravaleasca in saracie lucie. Este exponentul cel mai elocvent al politicianismului parvenit, lozincard, patriotard, lipsit de consistenta, profitor si abuziv.
Partidele… doar un USL la care a aderat si PDL.
Justitia… un copil orfan care odata crescut mare, fara educatie si fara istorie, prefera sa isi arate muschii pentru a se impune in societate, capul fiind doar un deziderat de neatins intr-un drum desfundat catre normalitate.
Serviciile… un pol de putere devenita oculta care a scapat prea repede haturile si a iesit salbatica in lume prin largile ochiuri ale gardului care imprejmuieste ospiciul numit Romania.
Politicienii… expresia cea mai clara a mediocritatii unui popor fara repere , fara valoare care nu-si gaseste busola si menirea.
Societatea civila… o masa amorfa in numele careia vorbeste mult prea zgomotos doar presa complet partizana, ONG-urile platite de unul sau de altul si un BOR care are din ce in ce mai putina legatura cu credinta.
Asta este motivul pentru care eu tac din ce in ce mai mult si nu mai scriu nimic despre politica. Partea buna consta in faptul ca daca in 2012 eram doar o mana de oameni care ne opuneam pe fata riscand cam tot ce se putea risca, numarul celor care isi manifesta fatis nemultumirea a devenit din ce in ce mai mare. Nu spun ca eu personal as fi fost un exemplu pentru cineva ci spun numai ca este posibil ca cei putini de atunci sa fi reusit sa ii facem si pe alti oameni sa vada, sa simta ca au nu numai dreptul sa se opuna ci au obligatia sa o faca. Spor la treaba, oameni buni. O faceti pentru voi…

 

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cuvinte tacute

Intr-un cuplu care functioneaza nu exista un el si o ea ci doar doua jumatati fara gen ale aceluiasi intreg: perechea din doua jumatati pereche, doua jumatati complementare nu antagonice. smile emoticon Evident ca este foarte greu de realizat intregul asta. smile emoticon Dar si daca iese…

 

Despre relatii (de orice fel!!!!) si nevoia de martori.

Intre „eu” si „tu” de prea multe ori omul simte nevoia martorilor care sa priveasca drumul. Se ajunge in felul asta la exhibitionism, la manelizarea propriului drum. Cand insa „eu” se identifica cu „tu”, drumul este atat de scurt incar martorii nu mai au loc: universul „eu”-„tu” se contracta pana la nivelul esentei. Si totul dispare in stele, in neant sau in niciunde.

Noi oamenii credem mult mai usor o minciuna decat un adevar. Ne este atat de teama de adevar incat suntem dispusi sa il omoram continuu in noi insine.
Ma citezi si pe mine sau trebuie intai sa mor ca sa imi fie retinute agerimile? grin emoticon

Mi s-a intamplat de mult prea multe ori sa emit tot felul de ipoteze, critici, sau sa prevad o stare de lucruri mult inaintea a tot felul de fandositi, importanti si autosuficienti. Nu ma mira faptul ca toti astia isi aroga intaietatea atat timp cat in egolatria lor nu au capacitatea sa vada ca mai exista pe lumea asta si unul ca mine si ca multi alti oameni extrem de valorosi (mult mai valorosi decat mine) dar fara pic de notorietate. Pe mine ma intriga numai faptul ca exista un cor mult prea numeros de aplaudaci cu coloana vertebrala spongioasa care neglijeaza un adevar rostit de un necunoscut ca sa cada ulterior pe spate cand acelasi adevar, poate mai saracit, este rostit de un ala cu notorietate. Nu am pomenit nimic despre valoare, da? smile emoticon
Si inca o data si inca o data si inca o data mi se confirma agerimea pe care am lansat-o cu mult timp in urma si pe care (ca sa vezi grin emoticon ) nu a citat-o nimeni niciodata (asta este autoironie nu complex… sic): „Valoarea de adevar a unui enunt nu tine de valoarea intrinseca a enuntului ci de notorietatea celui care il emite”. M-am citat tongue emoticon ca sa nu fiu acuzat de plagiat.wink emoticon
Si atunci tac… prefer sa ma cufund in infinitatea altei priviri.

Am invatat milioane de cuvinte doar ca sa invat sa tac.

Hai ca asta este tare rau de tot. grin emoticon Nici de data asta nu ma citeaza nimeni? ;)))

 

Poveste… tot din ciclul „despre oameni si morminte”

In razboi sotul doamnei X dispare. Dupa lupta nu este gasit deci nu putea fi declarat mort. Doamna X il asteapta 19 ani. Dupa 19 ani afla ca sotul ei traieste. Si ii afla si povestea. Fusese ranit grav in acea lupta, recuperat de o localnica, ingrijit, oblojit. Multa vreme nu si-a adus aminte nimic. Femeia salvatoare l-a ascuns (era socotit inamic) de prigoana. Cei doi ajung sa se iubeasca.
Doamna X cand afla povestea, rasufla usurata: „Ce bine ca traieste!”.
Nu, nu este scenariu de film siropos ci intamplare reala. Complet singulara.
Noi oamenii preferam ca femeia sau barbatul iubit mai degraba sa moara si sa ii plangem disparitia decat sa il stim in viata alaturi de altcineva. Fericit sau fericita. Mai poate fi vorba despre iubire?

Atunci cand tacem, simtim in cuvinte, gandim in cuvinte, vedem in cuvinte, auzim in cuvinte. De prea multe ori insa atunci cand vorbim in cuvinte nu mai simtim nimic, nu mai gandim nimic, nu mai vedem nimic, nu mai auzim nimic in afara cuvintelor care, in felul asta, se golesc de continut.

Tacerile sunt ambivalente: spun totul sau nimic. Cuvantul devine doar preludiul tacerii, intro-ul pentru tot sau pentru nimic.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Gratuitati

Viata ca un dans

Vrei sa stii daca el sau ea iti este perechea? Incearca si danseaza cu ochii inchisi, fara cuvinte, tacut. Daca ii simti ritmul corpului, intregii fiinte si miscarile se completeaza, se imperecheaza, simt si curg impreuna, atunci el/ea este. smile emoticon

Intr-un cuplu care functioneaza nu exista un el si o ea ci doar doua jumatati fara gen ale aceluiasi intreg: perechea din doua jumatati pereche, doua jumatati complementare nu antagonice. smile emoticon Evident ca este foarte greu de realizat intregul asta. smile emoticon Dar si daca iese…

Despre relatii (de orice fel!!!!) si nevoia de martori.

Intre „eu” si „tu” de prea multe ori omul simte nevoia martorilor care sa priveasca drumul. Se ajunge in felul asta la exhibitionism, la manelizarea propriului drum. Cand insa „eu” se identifica cu „tu”, drumul este atat de scurt incar martorii nu mai au loc: universul „eu”-„tu” se contracta pana la nivelul esentei. Si totul dispare in stele, in neant sau in niciunde.

 

Solilocvii exhibate

Pe mine unul nu stiu daca sa ma infioare, sa ma faca sa rad sardobic sau pur si simplu sa ma faca sa vreau sa plec cat mai departe pe o insula pustie. Sau sa vina Dumnezeului mai repede extraterestrii sa ma ia cu ei.
Superficialitatea comportamentala si sociala si relationala a devenit atat de dominanta incat eu unul am ajuns sa ma intreb de prea multe ori: omule, incotro?
Mult prea des, obositor de des, descurajant de des oamenii nu se mai prezinta pe sine prin propriile cuvinte si fapte si simtiri nedisimulate ci apeleaza la fotograme, la clisee, la tipare care circula parca vrand sa adevereasca principiul cererii si ofertei inclusiv atunci cand in „piata” incep sa fie tranzactionate sufletele. Devenim holograme.
Nu, nu ma adresez cuiva anume. Nu scriu despre mine. Sunt pur si simplu solilocvii, intrebari despre oameni si existenta. Posibil sa fiu eu un neadaptat scapatat. Dracu stie… Ma intreb deseori cine mai are chef sa isi mai faca timp si pentru om si omenesc…
Teme pentru solilocvii… O mica parte dintre ele (poate isi mai face si altcineva timp pentru gratuitati):
1. Indiferent ce mi-ai spune, oricum tu ai sa fii in mine doar ceea ce eu cred despre tine si nu ceea ce imi spui tu despre tine ca esti. Mai are vreun rost?
2. Spune tu ce vrei ca oricum eu nu aud decat ceea ce spun eu. Eventual aud numai ceea ce vreau eu sa aud de la tine. Mai are vreun rost?
3. Sunt atat de inchis in mine incat nici macar eu nu mai stiu cine sunt. Mai are vreun rost?
4. Disimulez atat de mult incat am ajuns sa fiu primul care crede ceea ce arat. Mai are vreun rost?
5. Iubesc atat de mult iubirea ta pentru mine incat am ajuns sa nu te mai iubesc si eu pe tine. Mai are vreun rost?
6. Sunt atat de marunt incat doar exhibarea imi mai foloseste ca sa nu ma domine constiinta propriului meu nihilism. Este asta extrovertire si nevoie de ceilalti? Aiurea! Mai are vreun rost?
7. Minciuna ta ma murdareste. Sinceritatea ta ma omoara. Niciuna dintre astea doua nu imi fac bine si nu sunt de natura sa iti aduca pretuirea mea. Mai are vreun rost?
8. Iti cer sa imi dai totul din tine iar cand o faci ma obosesti. Daca imi dai doar putin, ma dezamagesti. Mai are vreun rost?
9. Oricum eu sunt singurul valoros iar tu nu esti decat elementul de coloratura care sa imi obiectiveze fata de mine propria-mi valoare si care nu imi da voie sa ma mai uit si la tine. Mai are vreun rost?
10. Eu stiu foarte sigur ce vrei sa imi spui tu asa ca nu cred ceea ce pretinzi tu ca spui de fapt. Mai are vreun rost?
Bine, tac! Si am sa tac si mai mult. Nu ai nevoie de mine. Iti esti suficient. Mai are vreun rost?
In consecinta… este cineva amator de o insula pustie in care doar esentele sunt adevarate, simple si la inaltimea a ceea ce ar fi bine sa fie omul?
Eu am obosit. Si nu gasesc sprijin decat in mine… Si totusi… de ce am atata nevoie de tine? De ce ma secatuieste tanjirea mea dupa tine, omule?

Omul, dincolo de inconstantele lui, este totusi o entitate continua. De ce atunci cam tot ce face este discontinuu? Uita? Nu are forta? Nu are disponibilitate? Este superficial? Numai ca sunt o multime de „lucruri” esentiale pe care nu ai voie sa le faci doar in zilele de sarbatoare sau in weekend sau intre doua beri sau intre doua barfe amuzante daca vrei sa le pastrezi, sa iti dainuie.
Iar in aceasta continuitate toate trebuiesc facute atunci cand le este timpul. O floare, de exemplu, te poti bucura de ea doar atunci cand infloreste. Ploaia daca nu vine in perioada de crestere a porumbului, degeaba mai vine cand s-a uscat. Rasaritul il poti simti cel mai bine atunci cand rasare soarele nu privind o fotografie. Fara continuitate se irosesc clipe, se irosesc zile, ani si chiar vietile.
Nu, nici de data asta nu ma refer la cineva anume sau la mine. smile emoticon Pur si simplu bat campii pentru ca sunt genul de nebun care este in stare sa goneasca nebuneste un oras intreg doar ca sa ofere o floare mica de tot pentru ca atunci i-a fost timpul. Evident daca are rost si are pentru cine. smile emoticonSunt nebunul care se gandeste la omenesc. Sunt nebunul care spera ca mai sunt si alti nebuni pe lumea asta care se incapataneaza sa ramana oameni normali in lumea asta care pe zi ce trece devine tot mai amorfa si mai nefireasca. smile emoticon Probabil vreau eu prea mult… Sau pot prea mult?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cuvinte tacute: despre oameni si treceri

Timpul… Nu exista test mai puternic pentru orice fel de constructie. Fie ca este vorba despre o cladire, fie ca este vorba despre o relatie. Indiferent de natura ei. Fie chiar si cand este vorba despre caractere, despre valoare umana. La fel se poate pune problema si in cazul sentimentelor omului. O constructie (cladire sau relatie) bine facuta, temeinica, solida rezista oricaror intemperii, furtuni, incercari. Un bordei facut din chirpici se prabuseste la prima ploaie torentiala sau la orice vant mai puternic. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca dintr-o constructie solida nimanui nu ii vine sa plece. In consecinta: hai sa construim ca la carte. Cu materiale bune, cu stiinta multa si cu si mai mult suflet.

 

Speranta este forma individuala de obiectivare a unei credinte intime. Si nu ma refer la credinta ca forma de constiinta religioasa. Poti sa crezi intr-un om, poti sa crezi intr-o anumita stare care nu este factual evidenta, poti sa crezi intr-o multime de alte lucruri. Mie mi se intampla sa cred in pofida a absolut tuturor evidentelor, a lipsei de informatie, a vidului aparent care exista dincolo de mine. O fi bine? O fi rau? smile emoticon Noapte buna, oriunde ai fi. Eu in fiecare seara sper ca ziua de maine imi va incepe cu inca o dimineata de lumina. smile emoticon Este doar speranta mea. Si probabil ca fiecare om are o speranta a lui. Sau ar fi de preferat sa o aibe. Minunea apare cand sperantele se imperecheaza, ca jumatati egale, intr-un intreg. smile emoticon

 

Nu este suficient sa dobandesti un lucru, sa castigi iubirea sau pretuirea unui alt om (femeie sau barbat). Trebuie sa mai si stii ce sa faci cu ele dupa ce le-ai castigat, sa te bati in fiecare secunda pentru ce ai dobandit. Fie ca esti barbat fie ca esti femeie. Nu renunta doar pentru ca la un moment dat este greu. Lupta-te! Inclusiv cu tine insati sau insuti. Pentru asta nu iti trebuie cine stie ce inteligenta. In primul rand iti trebuie un caracter temeinic. Nimic nu este un dat imuabil, pentru totdeauna. Un sportiv de performanta stie ce spun.

 

Bolovanul lui Sisif avea forma de inima. Globul lui Atlas avea forma de creier omenesc. Pentru a urca sau sustine asemenea greutati, este nevoie de titani. Uneori, de multe ori, de prea putine ori, oamenii sunt titani.

 

Iubesti? Atunci iubeste-i in primul rand defectele si abia apoi ceea ce din fotografia ei este evident pentru ceilalti. Pentru ca in cazul asta tu nu iubesti decat propria-ti dorinta sexuala si instinctul de posesie propriu. Iubeste-i inclusiv polipul anal care o deranjeaza uneori, iubeste faptul ca uneori ii miroase doar putin gura, iubeste-i mersul dezordonat, iubeste-i pielea de la baza gatului care uneori are aspect de tegument uscat, iubeste-i ridurile care au inceput sa apara si pe care si le ascunde cu grija, iubeste-i sanii asimetrici usor cazuti, iubeste-i inclusiv anii care ii trec. Iubeste-i naivitatile sau incapacitatea de a gandi profund uneori, iubeste-i candorile ce te trimit cu gandul catre cliseele sociale, iubeste-o inclusiv cand iti arata intr-un fel sau altul ca nu te mai iubeste si las-o sa plece. Daca te iubeste, va sti sa gaseasca drumul inapoi catre „acasa” daca tu ii esti „acasa”. Orice om mai are si zile proaste. Iubeste-o chiar si cand te uraste. Probabil are motive temeinice. Crezi ca tu esti perfect?
Iar tu… tu fa la fel cu el.
Si nu uitati amandoi: oferiti-va macar din cand in cand cate o floare. Dar sa fie floarea voastra nu una „culeasa” facil de pe net.
Ar fi atat de usor sa o iubesti sau sa il iubesti daca ar fi perfect/a… Iubirea pentru celalalt nu este o treaba usoara. Si nu este o treaba pe care o poate face oricine.
Oricum intr-o zi cu totii murim iar golul din urma nu il putem umple decat iubind.
Eu tac… prea mult zgomot am lasat sa imi rusineze privirea. Crucea mea are si ingeri si demoni si toti sunt cocotati pe ea… iar greutatea lor ma face sa urlu tacut: imi trece viata cu fiecare clipa ce se petrece prin mine fara sa o pot opri.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Jurnal inutil

Agerimea zilei grin emoticon

Sunt la varsta la care in fata deja vad foarte clar doar neclarul eternitatii. Asa ca imi pot permite sa stau pe loc si sa te astept cateva mii de ani. smile emoticon

 

Cam asa sunt descris eu dupa lungimea inelarului si atatatorului de la mana stanga: „Persoanele care au degetul inelar egal cu cel aratator sunt mari iubitoare de pace si nu se simt deloc confortabil atunci cand sunt intr-un conflic. Sunt bine organizate si incearca sa se inteleaga cu toata lumea. Nu in ultimul rand, sunt foarte credincioase, fidele unei relatii, dar si pline de tandrete si grija fata de partenerii lor de viata.” 
Clar, da? Mai credincios decat un catelus flocos pe care il tii in brate in curtea casei. Mie imi place de mine. Azi da.

 

Privesc zorile si din nu stiu ce motiv zambesc tamp. smile emoticon Parca si cafeaua este mai buna. Iar azi am asa o zi incarcataaaa. Nu-i bai. O dau gata si pe asta. smile emoticon.

 

Truismul zilei

Stiu sigur ca intr-o zi am sa mor. Nu dati ochii peste cap dezaprobator sau mofluz dezgustati grin emoticon ca toti o sa patiti chestia asta. Asa ca eu am ales de multa vreme: vreau sa zambesc. Motive am destule. Si daca nu am, imi fac. wink emoticon Drept este ca luat de val uneori mai uit pentru ce am optat. Ce sa fac si eu? grin emoticon

Agerimea diminetii si dupa aia tup la munca

Ce rost are sa te ascunzi cand oricum nu te cauta nimeni? Asa ca eu, daca tot s-a facut dimineata, ies iarasi la vedere si la bataie si iau si lumina mea cu mine. Ca traiesti sau nu viata, ea tot trece asa de capul ei. Nu mai bine te arunci tu in ea? Cine stie ce poate sa iasa. wink emoticon 

 

Banalitatea zilei tongue emoticon

Apuca viata cu amandoua mainile si chiar de ar fi sa ti se amestece sangele cu sudoarea si cu lacrimile, du-o acolo unde iti poti mentine zambetul pe buze si lumina in priviri. smile emoticon Restul este defetism mioritic. Optiunea este numai a ta.

Nu rata si ziua asta! S-ar putea ca maine sa vezi ca a fost ziua ta de gratie pe care ai ratat-o.

Chiar nu ma citeaza si pe mine nimeni in postari din alea cu vorbe de duh? :)))))) Sau trebuie intai sa mor? grin emoticon

 

Ingerul meu pazitor mi-a vorbit. Si mi-a zis asa: ba, esti prost. :))))))

 

Orice om este ca o constructie. Unele sunt mai simple, altele mai complexe, unele mai saracacioase sau fara gust altele mai impunatoare sau adevarate opere de arta. Eu cel putin (si multi alti oameni), nu o spun cu emfaza si cu atat mai putin cu falsa modestie, sunt un castel construit cu greu pe un munte singuratic. O adevarata opera de arta, o minunatie (indrazneste careva sa zica ceva? asa! mai bine) . Evident ca avand multe camere, odai sau firide, unele sunt mai luminoase, altele mai intunecate, unele mai prafuite sau in dezordine. Ce faci? Te apuci sa darami castelul doar pentru ca o camera este anapoda mobilata? Nu mai bine pui osul la treaba si faci putina curatenie sau redecorezi sau ii dai cotlonului ala o alta utilizare? Poti sa o lasi si asa si zici ca este camera cu fantome si faci pe dracu in patru sa nu trebuiasca sa intri acolo prea des. Eventual, daca ai minte, o bagi in circuit turistic si/sau cultural. wink emoticon

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ruga petru mine

Nu imi lua, Doamne, nevoia de iubire
Ce si-a facut cuibar demult in mine.
Sunt oameni si-mi gresesc mereu.
Nici eu nu-s zeu.
Si chiar de ma urasc sau ma doboara,
Sau chiar si-atunci cand ma fac de ocara,
Nu-mi lua iubirea pentru oameni
Nici cand nu mi-o intoarce nimeni.

Tu ai mai multe vesnicii `nainte,
Eu doar o viata de povara
Ce-adesea simt ca ma omoara
Dar nu as vrea sa-mi saraceasca
Fara iubirea asta pamanteasca.

Tu ai decis sa-mi faci menire
Sa port in suflet doar iubire.

Doamne, lasa-mi nevoia asta
Chiar de ades e ca napasta.
Fara iubire sunt pustiu si fara rost
Chiar daca oamenii nu isi gasesc
In mine adapost.

Lasa-mi nevoia de iubire
S-o port cu mine in a lor orbire.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Drumuri stinse

Se stinge-n taceri
Cuvantul din urma,
Incet, nestiut, 
Privirea se curma.
Autodafeuri, crize nebune
Plecate spasit departe departe…
Noaptea de ceruri desparte
In nesfarsitele dune.
Arsite reci se termina-n ganduri
Golite de praf si de glod
Si salta departe in randuri
Ingeri si demoni zalog.
Or creste iara si iara
Doar cand in bratele flacari
Ce ma cuprind incet ca o fiara,
M-or pierde-n nesfarsite uitate carari.
Privi-voi incet peste umar
Trecutele vieti fara numar,
Esecuri si aprige vini
Pe sufletu-mi coroana de spini…
Si voi ajunge-n zarile sparte
Departe, departe, departe.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Memorii zidite

Orele…
Orele erau intotdeauna prea lungi
Atunci cand in departari,
Acele fantome hade, prelungi
Inca vuiau rechemari.

Noptile…
Noptile ca niste fructe prea coapte
Ne desparteau de ziua ce va sa vina,
Ne ingropau in potoape de soapte
Spuse in gand, in surdina.

Zilele…
Zilele cand ne pierdeam
In cine stie ce zari nestiute
Eternul ce tot crestea,
Rana gemanda, tanjiri revolute.

Anii…
Anii, eternul din certitudini,
Imperecheri perechi fara seaman
Atunci cand visului geaman
Visul se-asterne in plenitudini.

Memorii…
Uitari uitate-n ziditele ziduri
Se rup in mii de plangande petale
Imprastiate de vanturi si friguri.
In certitudini? Doar soapte mortale.

Golesc osanale,
Rugile goale,
Nimfe ce cheama
Neguri reclama,
Caderi in niciunde
Anii, trecute secunde.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Ziduri albastre

Alerg intre ziduri opace.
De sus imi zambeste calaul
Pandind respirarea-mi ce-abia se trage.
Mai repede-ar vrea sa ma sfarme vorace.

Alerg si respir sacadat
Sperand sa gasesc o lumina
Iar aripa gheara ce-mi rupe din suflet
Orbeste tanjirea-mi divina.

Valuri de sange inalt in cadere,
Norul de praf se scurge in stele,
Alerg si pierd din vedere
Padurea de streanguri din brate de iele.

Cad ghemuit in glodul genune
Chemandu-mi calaul ce imi zambeste.
„Ma sfarma degraba strivindu-mi uitarea”
Ii strig pravalit in lacrima ce ma zideste.

Ziduri se `nalta tacut si albastru
In ceruri ce-si pierd stralucirea
Dispare din zare inca un astru
Si moare in mine privirea.

Un ultim cuvant se inalta din mine.
E ingerul mortii ce imi sopteste:
„Te du si-mbratiseaza in tine
Zidul albastru ce te zideste.”

În categoria Poezie | Lasă un comentariu