Pierduti in noptile arse

In coapse-mpletite, tentacular,
Se scurg minutele ere,
Sclipiri in atingeri himere
Desavarsite rectangular.

Se-mprastie spatii in pline rasfrangeri
Imperecheatele maini, aprige strangeri,
Gem in si mai imperecheate infrangeri
Si cresc in aripi de ingeri.

Spiralat abandon impreuna
Creste,
Descreste,
Se mistuie-n constelatii livide
Ce sparg virginale soapte avide.

Curgeri informe unul in altul
Spulbera corpuri in spatii acorporale
Uitandu-si uitarea,
Chemandu-si chemarea,
Urland animalic genuni pravalite
In ultime frangeri, in noi invelite.
Zambet scantei, priviri atemporale,
Saruturi aprind, golului, `naltul.

Spiralat tentacularele brate,
Inlantuit tentacularele coapse,
Buze-nnodate in gemete stoarse
Se pierd in noptile arse.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Manipulare, incompetenta si isterie

Isi mai aduce cineva aminte de iernile de acum 40 sau 20 sau chiar si numai 10 ani? Copil fiind, am fost invatat la scoala ca tara asta este situata intr-o zona temperat continentala si este traversata de paralela 45. Asta insemna, asa ni se spunea, ca iernile pot fi aspre, cu geruri de pana la -15 grade Celsius in mod normal, tin trei luni pe an, in zonele estice si in Baragan, de multe ori sufla crivatul cu viteze mari, spulberand zapada. Iar iernile se incapatanau de fiecare data sa fie asa cum le stiam eu: cu zapezi de macar jumatate de metru, zapada era prezenta macar doua luni, in Baragan si zonele estice suflau crivaturi de gheata iar eu, impreuna cu ceilalti copii, ne bucuram la maxim de tot ceea ce aceste conditii puteau sa ofere ca joaca. Gerurile aspre care muscau din obrajii nostri sau ghetele ude de storceai apa din ele din cauza statului prea mult in zapada, nu ne impiedicau sa stam la sanius pana seara tarziu si cu atat mai putin nu ne lasau sa nu mergem la scoala. Si nu mai erau ierni “cumplite”, nu mai erau geruri “napasnice”, nu mai erau ninsori catastrofice. Erau doar ierni carora cu totii le faceam fata. Trotuarele, strazile, aleile dintre blocuri si majoritatea soselelor erau curate in maxim doua zile de la ninsoare, chiar daca nametii erau in mod frecvent pana la jumatatea gardurilor. Pe masura ce administratiile nu au mai fost pregatite sa traiasca in zona asta temperat continentala iar codificarea in culori le-a permis sa isi etaleze cu ostentatie evidenta nepasare nesimtita si lipsa de interes real pentru viata cetateanului, iernile au inceput sa devina naprasnice doar ca sa mascheze, prin cuvinte, nepriceperea si incompetenta, astfel ca nu faptele au devenit masura ci cuvintele imprastiate cu generozitate, cuvinte grave care au menirea sa acopere lipsa de interes pentru ceea ce este firescul ciclului natural al anotimpurilor. Si in felul asta administratiile nu si-au mai facut vara sanie si iarna car ci au preferat de fiecare data sa afiseze figuri ipocrit marcate ce vor sa induca ideea de interes pentru cei pe care au pretentia sa ii reprezinte si sa ii conduca. Pe masura ce televiziunile au simtit nevoia electorului de a trai fiorul catastrofic al dezastrului iminent, iernile au inceput sa nu mai fie ierni. Au devenit imagini catastrofice, informatii apocaliptice, prilej de a preaslavi vitejia celor pe care ii protejeaza manipulativ sau prilej de a-i discredita pe cei pe care ii vor facuti una cu pamantul. Asa se face ca, in functie de interesul si cinismul televiziunilor, pentru un acelasi fapt meteorologic, un guvern sa fie facut praf iar un altul sa fie ridicat in slavi pentru fapte de destoinicie la fel de inexistente.
Cuvinte, cat mai multe cuvinte, imagini apocaliptice, isterie generalizata, incompetenta endemizata si ierni normale. Toate astea pentru ca atentia voastra sa fie deturnata de la Grajdani, de la Ionuti, de la plagiat, de la minciuna, de la lacomie, de la cauzele mortilor in urma unor accidente aviatice, de la lipsa de profesionalism, de la nevoia vostra de mai bine. Cand viscolul normal nu poate fi pus pe seama unui singur om, merge si prostia voastra. Soselele sunt blocate nu ca sa va protejeze pe voi ci doar ca sa nu va lase sa observati ca ei nu sunt in stare sa trebaluiasca in limitele normalitatii si in limita mandatului pe care voi, de fiecare data, il dati. Minciuna si maniplarea la care apeleaza ei, sunt rezultatul firesc al superficialitatii voastre. Nu va mai plangeti! Rusii sau norvegienii nu se plang pentru conditii meteorologice mult mai aspre. Ei fac.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Intre cer si mocirla cetoasa de pe pamant: 48 de ore de revolta profana

Ma intriga faptul ca extreme de multa lume se imbulzeste la niste inmormantari revoltatoare prin tragismul lor datorat incompetentei unei guvernari complet incoerente si impotente, fara sa isi strige revolta si indignarea si sa ceara demisia unei guvernari falimentare pe toate planurile. Continua sa ma ingretoseze prezenta formala doi ministri care mimau durerea dar care sigur nu intelegeau absolut nimic din ce se intampla. In momentul in care chiar premierul afirma public faptul ca intreaga operatiune a fost un esec, singurul lucru decent care ar fi putut sa il faca ar fi fost sa depuna demisia intregului cabinet. Evident asa ceva ar fi fost posibil intr-o tara normala nu in Tara lui Papura Voda cu antenele lui cu tot.
Radu Banciu, in emisiunea sa de aseara, a afirmat ca Antena 3 si Romania TV ar fi incercat, prin mijloace specifice de insinuare in mintea privitorului, prin mijloace de manipulare a perceptiei acestuia, sa induca ideea ca la mijloc ar fi fost vorba despre trafic de organe. Daca este asa (sa imi confirme cineva daca stie cineva sigur), astia nu mai au nicio limita. Si cum autoritatile statului ii protejeaza pentru ca le deservesc interesele ipocrite, nu mai ramane decat sa ii potopeasca pedeapsa divina cat mai aspru cu putinta pe toti cei care se fac vinovati de asemenea imensa magarie mediatica cinica. Romanii care privesc la ei si la porcaria asta de guvernare ca la niste idoli, nu vor folosi telecomanda ca sa elimine aceste mizerii de televiziuni care, in numele ratingului, nu se sfiesc sa improaste cu noroi memoria unei copile moarta din cauza lor si sacrificiul unor medici care isi risca vietile la fiecare zbor cu sicriele zburatoare puse la dispozitie de toti pontii si arafatii infecti ai acestei tari. Bate-i Tu, Doamne, sau iarta-ne pe noi daca ajungem sa o facem noi…
Imbecililor!!! Pe un hacker (iar unul din asta chiar stie sa se ascunda!!!) care face publice e-mail-urile scandaloase (nu ca as aproba imixtiunea in viata privata si in intimitatea unui om!!!) ale unei blonde europarlamentar PSD si un inalt oficial american, il puteti depista. Dar un avion cu oameni la bord (bai cretinilor, oameni care isi risca vietile ca sa salveze alte vieti!!!) care mor din cauza hipotermiei la numai cativa kilometri de cel mai apropiat loc populat, nu puteti. Plecati dracului unde a intzarcat mutul iapa sau in mijlocul turmelor de porci.
Evident ca CNA lucreaza doar selectiv. Pentru ca daca, de exemplu, apare doar intrebarea „Este trafic de organe?” pe manseta, in timp ce se discuta pe tema asta, nu ii poate agata nimeni cu nimic pentru ca nu este o afirmatie. Numai ca in mintea privitorului s-a sadit samburele raului. Sau daca doar se discuta despre subiect fara sa o afirme cineva cu subiect si predicat, iarasi efectul manipulativ este garantat 100% iar in mintea privitorului ramane in subconstient murdaria. Murdarie care se tot depune in straturi straturi pana acopera complet toata fiinta individului manipulabil, murdarie care il face dependent de mizerie, grotesc, abject, minciuna, ura, pana il indobitocesc iremediabil. Bate-i, Doamne, pana nu te murdaresc si pe Tine!!!!
In atare situatie si in atare areal mocirlos, Guvernul Ponta vrea sa faca o comisie guvernamentala de investigatie. Evident roulul unei asemenea decizii este strict unul mediatic si de imagine. Vezi doamne, dormiti linistiti, guvernul lucreaza pentru dumneavoastra. Suna cunoscuta lozinca pacalelii, nu? Pentru ca nu are niciun fel de rost o ancheta guvernamentala atat timp cat exista echipe de profesionisti care fac anchete in cazul oricarui accident aviatic. Asa este in orice tara. Doar actiune de imagine si de distragere a atentiei. Un guvern de incompetenti a caror singura preocupare este jocul de imagine si indoctrinarea mediatica. Luati de votati!
Ce sa cautati, ma nenorocitilor, la o televiziune privata sa comunicati tarii informatii de interes general? De ce nu televiziunea publica? Tara este compusa numai din cei sub un milion de telespectatori ai Antena 3 si Romania TV la un loc? Ma cretinilor, pentru voi Voiculescu este Romania? Cand ai de comunicat ceva tarii, cand ai de dezbatut o problema de interes national (situatiile de urgenta sunt de interes national iar voi ati aratat ca sunteti doar niste diletanti cretini care nu depasiti stadiul de boschetari nenorociti), te duci la postul public de televiziune, ma cretini avortoni! Eu nu ma uit ma la televiziunile astea de turnator si profitori in afaceri cu statul. Si tot roman sunt si eu. Arafate, tara asta te-a primit, te-a omenit si ti-a onorat cum se cuvine profesionalismul nu ca sa il pupi in cur pe Ponta la Antena 3. Daca vroiai sa fii doar roman si nu sclav de partid, ar fi trebuit sa alegi postul national de televiziune!!!
Cetateanul roman mediu insa, este dispus sa creada absolut toate mizeriile si minciunile doar pentru ca li se arata pavlovianul bec Basescu. Or asta este tara complet bolnava. Oricat de minunati s-ar dovedi locuitorii ei in a fi saritori in situatii limita. Ma rog… unii dintre ei. Ca mai stim si sinistrati care se imbatau la crasma in timp ce militarii munceau pentru ei. Cineva imi spunea ca solutia este sa fie inlocuit acest guvern cu un altu. Eu nu cred ca este suficient. Doar se reia ciclul si atat. Atat timp cat nu vom avea conducatori care sa impuna educarea cetateanului, nu vom face altceva decat sa tot inventam un rau unic asupra caruia sa transferam toate impotentele noastre ca natie. Iar pana vom deveni o natie educata care sa stie sa pretinda si sa impuna normalitatea, vom continua sa fim o tara lovita de cretinism, o tara plina de infantili destoinici, minunati individual, uneori, dar complet amorfi ca structura nationala. Ca o tara sa nu genereze in 24 de ani decat valuri peste valuri de hoti, curve, spagari, profitori, mincinosi, arivisti, parveniti absolut gretosi, este o natie care, in mod normal, ar trebui sa dispara de pe fata pamantului. Sau sa puna dracului mana pe carte si sa invete sa pretuiasca munca. Poate in felul asta ar invata sa nu mai voteze tot felul de imbecili cu zambete largi. Pentru ca solutia este una singura: educatie si justitie. Doar astea doua pot naste un cetatean puternic. Iar, apoi, bunastarea ii va sustine capacitatea de a ramane puternic.

În categoria pamflet/social/comentarii | Un comentariu

Nu poti decat sa injuri. Sau sa le iei gatul la toti.

Sunt o multime de momente in care revolta viscerala nu te lasa decat sa injuri. Cu naduf. Cu obida. Cu ura. Cu fervoarea blestemului. Nu poti sa nu o faci in momentul in care un neispravit ca Mazare sau Nicusor Constantinescu se lafaie in nesimtirea lor hrapareata de neamuri proaste, cand un nenorocit de presedinte de consiliu judetean, Nicolescu, da feciorelnic ochii peste cap, cand nesimtiti ca Nastase, sau orice alt pungas, isi permite sa dea lectii de moralitate din puscarie, cand un nemernic ca Dragnea isi vrea autostrada in batatura, cand un incompetent mincinos ca Ponta isi ridica soclu din mormintele saracilor, cand toti predecesorii lor din PDL, PNL, UDMR si cine Dumnezeu si-a mai varat cu lacomie mana in borcanul cu miere, au furat atat de mult incat nu au mai ramas bani si pentru salvat vieti. Cate copile de 23 de ani mai trebuie sa moara pentru ca voi furati prea mult?
Sunt multi ani de cand tot predic in pustie! Platiti-i pe medici la nivelul instructiei lor si la nivelul la care societatea are nevoie de ei iar pe care il prindeti ca ia chiar si un capat de ata de la un pacient sau din ceea ce ii este destinat pacientului, taiati-i mana si scoteti-l din sistem pentru totdeauna. Platiti-i pe politisti suficient cat sa nu mai fie tentati sa ia mita sau sa nu isi faca treaba cum trebuie iar daca ii prindeti, taiati-le mainile si dati-i la caini. Platiti-i pe judecatori suficient de mult incat sa aibe toate conditiile sa faca justitie in societate iar daca ii prindeti ca nu o fac, taiati-i in bucati si aruncati-i la groapa cu gunoi. Platiti-i pe profesori suficient de mult incat sa vrea sa lase in urma un cetatean educat, informat, pregatit sa stie sa pretinda normalitate iar daca ii prindeti ca nu o fac, jupuiti-i de vii si ingropati-i in sare. Eu sunt dispus ca din munca mea sa ii platesc. Voi, nemernicilor, imi veti spune ca nu aveti si nu ati avut de unde sa luati acesti bani. Ba ati avut si aveti. Banii pentru ei sunt in banii furati de voi, banii pentru aparatura, avioane, tehnica si dotari necesare sunt furati de voi in toti acesti ani.
Si da, toti nemernicii astia lacomi sunt posibili pentru ca tu, alegator imbecil, acelasi minunat care iti lasi casa si masa si pleci pe munte ca sa iti salvezi semenii, nu ai stiut niciodata sa iti alegi oameni integri si te-ai lasat prostit de hotie, nemernicie, minciuna, antene, zambetele urate ale diversilor ponti, ranjetul dispretuitor al voiculestilor, grajdanilor sau deputatilor auto, ai adunat toti prostii tarii si jigoditii scoliti sa fure destinele, sanatatea, dreptatea si posibilitatea de a te instrui. Banii pentru toate astea sunt la ei. Iar tu de fiecare data alegi in primul rand nemernici. Cei buni chiar nu au loc in ochii tai?
Eu unul nu stiu ce sa fac mai intai. Sa injur neputincios invocand pedepse dracesti sau doar sa vin peste voi sa va iau gatul la toti?

În categoria pamflet/social/comentarii | Un comentariu

Ziduri

Ziduri in minti
Ziduri, celule patrate,
Ziduri ce-ndeamna cuminti,
Ziduri inchise vor sa arate.
Zarile sparte
Cuvintele moarte
Zboruri infrante in colturi obtuze
Zambet minciuni si ele confuze.
Oamenii ziduri ma-nchid in credinte desarte
Pe mine de mine, inchis ma desparte.
Alerg intre ziduri opace
Iar gandu-mi zboara vorace
In orizonturi deschise-n albastru
Ce palpaie stins margele de sticla
Si-mi stinge zborul maiastru
Strivit in inchisorile pacla.

Ma odihneste, Doamne, din visuri
Intins pentru-o clipa pe lespezi,
Cufunda-mi silabe-n abisuri
Si fraza mi-o stinge-n caderile repezi.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Minoritate versus normalitate

Eu unul nu ma gandesc sa acuz pe cineva ca se implica sau nu, intr-un fel sau altul, in ceea ce se intampla in viata cetatii. Pana la urma este si asta chestie de optiune. Dar in momentul in care un numar minoritar al membrilor societatii reuseste sa influenteze negativ viata majoritatii locuitorilor cetatii, mi se pare ca ala este momentul in care orice cetatean care se teme de pauperizarea propriei existente, sa isi expuna ferm punctul de vedere si optiunile lui in ceea ce ii priveste pe cei care, vremelnic si cu concursul minoritatii, au ajuns sa hotarasca discretionar destinele cetatii. Ar fi in logica lucrurilor ca majoritatea sa hotarasca. Dar pentru asta, MAJORITATEA trebuie sa se pronunte. Pentru ca este foarte posibil ca in tara asta majoritatea cetatenilor ei sa nu fie de acord ca un politician de rang inalt, sau un fost securist turnator care nu vrea sa accepte regulile democratice dar abuzeaza de ele, sau un imbogatit prin tot felul de masinatii politice sa plateasca cu libertatea pentru faptele cu puternica incarcatura penala, ca oricare alt cetatean. Este posibil ca majoritatea cetatenilor sa vrea ca unic post de televiziune Antena 3 in care sa se ajunga sa fie executati in direct, fara judecata sau argumente, toti cei care nu sunt de acord cu injustitia. Este posibil ca majoritatea cetatenilor sa vrea un unic partid autoritar, discretionar, abuziv. Este posibil ca majoritatea cetatenilor sa vrea abuzurile de putere si dezinformarile si mincinile permanente ale premierului Ponta. Este foarte posibil ca majoritatea cetatenilor tarii sa isi doreasca un Parlament, un consiliu local sau judetean intangibil si cu imunitate extinsa care sa faca din cel votat un individ deasupra legii. Dar in cazul asta majoritatea trebuie sa se pronunte. Pentru ca altfel nu are dreptul sa se planga. Iar daca majoritatea cetatenilor vrea un asemenea tip de societate, celorlalti nu le mai ramane decat sa se supuna sau sa plece in munti sau in orice alta tara, iar tara numita Romania sa ramana doar dupa chipul si vointa majoritatii. Asa ar fi firesc. Asa ar fi si in concordanta cu principiul majoritatii care nu tine cont insa si de independenta justitiei, de separatia puterilor in stat, de dreptul la opinie, de dreptul la optiune, de egalitatea in fata legii, de egalitatea de sanse, protejarea minoritatilor, principii ale democratiei moderne, de altfel, ci numai de puterea stomacului gol, mult mai usor de simtit decat forta principiilor. Putem ramane la principiile democratiei socialiste si atat. Dar macar ar trebui sa se pronunte majoritatea cetatenilor asupra a ceea ce vrea pentru Romania.
Evident, orice cetatean are dreptul la propria optiune. Evident ca si minoritatea are dreptul la o optiune. Dar si mai evident este faptul ca atat timp cat o minoritate electorala galagioasa, vocala, violenta,  impulsiva, visceralizata, intoleranta  impune o majoritate decizionala, semnificatia abuzului, a inechitatii, a apararii penalilor dovediti de justitie, a minciunii, a ipocriziei, a demagogiei, a inegalitatii in fata legii devine pur si simplu macabra, impune legea junglei intre oameni. Lipsa regulilor sau aplicarea acestora selectiv ne arunca, fara putinta de intoarcere, in tribal, in animalic si intr-o tacere apropiata mortii, ca natie. Nu, o majoritate decizionala nu trebuie sa fie impusa de o minoritate electorala. Este pasul cel mai ferm facut catre tiranie, dictat, abuz si nedreptate perpetua.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Frumosii porci ai marilor orase

Intr-o tara in care criza de sedative intrece de departe criza de medicamente de uz oncologic sau criza de sange pentru transfuzii, era mai mult decat firesc sa apara undeva o compensare, o reverie, o fericire, o aberatie, o halucinatie. Si cum in marea-i intelepciune mioritica inegalabilul roman mediu a renuntat la indeletnicirile transhumante si s-a retras la oras, a inceput sa isi creasca animalele de companie (boii, magarii, vacile, porcii, parasutele) in curtea blocului, in primarii, in consilii judetene, in ministere si guverne. Si cum a devenit din ce in ce mai greu sa le faca fata la nevoile specifice ale fiecarei oratanii in parte, a reusit, prin incrucisari repetate necontrolate genetic, sa creeze o specie unica: bomagorcii cu variantele feminine vacasutele. Aceste exemplare minunate, acesti mutanti desavarsiti au pastrat insa unele caracteristici predominante de la predecesorii lor: bomagorcii, grohaitul iar vacasutele, chilotii tanga pusi direct peste ugere si indoielnicele studii de filologie strecurate prin toate sfincterele in posesie.
Ei sunt grasi (caracteristica ramasa de la predecesorul porc), transpira intens, mint de le ingheata si pisatul pe ei atunci cand, adormiti de betii fiind, li se opreste masina la semafor, au masini bengoase si defileaza cu vacasute in care alegorice.
Ele abereaza cu nonsalanta la televizor sau pe obscene panouri publicitare care promit eterne locuri de veci, ragaie melodios dupa o partitura imposibil de egalat, sparg paharele intre doua jeturi de lapte tasnit din ugerele crescute inclusiv pe si in crestet.
Esenta vietii lor este libertatea. Zburda gales prin gradinile alizee si prin cele ale oricui are proasta inspiratie sa creasca oarece. Captivitatea ii imbolnaveste instant. Dau in impotenta, in incontinenta urinara, grave boli de unghii, cumplite infarcturi mizantropice. Pentru libertatea lor se asociaza in haite care inspaimanta raul, ramul, tot ce misca-n tara asta, cu grohaitul lor asudat si revoltat. Esenta lor diafana ii face sa se simta zei. Legile oamenilor nu ii ating, nu sunt pentru ei. Acesti minunati bomagorci ai marilor orase.
Suportul interior le este zdravan zdruncinat de nevroze bahice pravalite in deliruri exotice. Delirul creativ li se manifesta doar atunci cand vorbesc maselor cu patru picioare din cantina prefecturii, parlamentului, guvernului sau primariilor autohton satesti.
Autostrazile aduse pana in batatura inca aburinda de la balega neuscata complet, au menirea doar sa le usureze usurarea zigzagata indusa de neputinta de a tine drumul drept pana in fundul curtii.
Minunata lor mentalitate tribala, manifestata plenar prin grohaituri de grup in compania gazelor si gazilor, a ciutelor si ciutacilor, bandelor de ciuvici raspanditi prin lume ca propovaduitori castrati ai noii religii grohainde, le tine loc de veci, de tot si degeaba.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Sunt basist, fara sa fiu fan Basescu, pentru ca…

Am tot incercat sa inteleg ce anume inseamna basist si prin ce anume se deosebeste de un non-basist. Am scris non-basist pentru ca nu toti cei care il mocirlesc intens pe presedinte sunt in mod automat si simpatizanti USL.
Am gasit aceeasi oameni pentru care limba romana este o necunoscuta si intr-o parte si in cealalta. Am gasit aceeasi fraza bine construita din punct de vedere grammatical si intr-o parte si in cealalta. Am gasit aceeasi apetenta pentru insulta, in locul argumentului, si intr-o parte si in cealalta. Am gasit acelasi fanatism si intr-o parte si in cealalta. Am gasit de prea multe ori optiunea viscerala si intr-o parte si in cealalta. Drept este ca am gasit mai mult sapun, mai mult intr-o parte. La fel de adevarat este ca am gasit mai multa incrancenare in cealalta parte de parca nu alianta lor ar detine majoritatea si puterea. Ceea ce este ingrijorator insa este faptul ca am gasit tot romani, gata sa isi dea in capete, in ambele parti. Si starea de ingrijorare imi este data nu de optiunile individuale ci de faptul ca de prea multe ori refuzul celeilalte parti nu porneste din analiza si o cantarire riguroasa a ceea ce este plus si minus in valoarea optiunii ci doar din considerente emotionale, din considerente strict personale induse fie de incapacitatea de a ierarhiza deciziile si actele asumate de catre presedinte in ordinea importantei lor pentru statul de drept si chiar a salvarii statului, fie din cauza unei manipulari extrem de bine puse la punct de televiziunile si presa scrisa aservite grosier puterii actuale. Primii au decenta sa incerce argumentul. Si apeleaza la sintagme (devenite lozinci) in genul “ne-a luat salariile si pensiile”, “procurorii si judecatorii sunt ai lui”, “a furat flota”, “dar Udrea si Videanu?” sau mai stiu eu ce alta nastrusnicie, uitand ca un singur om in stat nu poate decide singur ce se face cu salariile, cu pensiile (si cu atat mai putin sa le ia la el acasa) cu procurorii si cu judecatorii. Uitand ca sectorul privat (mult mai numeros) a trecut prin privatiuni mult mai mari decat sectorul celor carora li s-au redus pensiile si salariile in timp ce semenii lor din sectorul privat au ramas fara loc de munca, nestiuti de nimeni, neajutati de nimeni, neluati de nimeni in seama, fara sa faca scandal nimanui si fara ca guvernarea sa faca ceva care sa ii sustina si fara ca presedintele sa impuna un ceva cat de mic care i-ar fi putut usura situatia. La acestia va ganditi vreodata? Acest hulit sector privat care alimenteaza pensii si salarii in tara asta. Uitand ca daca nu s-ar fi facut aceste sacrificii, tara asta ar fi avut o situatie mult mai grea pe termen mult mai lung. Uitand ca Basescu, alaturi de Mitrea, au fost singurii barbati demni care, atunci cand au fost acuzati, nu s-au ascuns sub fusta parlamentara ci s-au suspendat singuri punandu-se la dispozitia organelor de cercetare, uitand ca in cazul lui Basescu s-a dat NUP inainte de a fi ales presedinte. Din punctul meu de vedere, daca se va constata vreodata ca este vinovat de ceva, sa plateasca. Cea de a doua categorie despre care pomeneam mai sus are o atitudine de negare viscerala in care argumentul nu are loc si este inlocuit doar cu otrava, insulta, mizerie, dusmanie nejustificate de nimic concret, fiind doar manifestarea unei degradari morale accentuate care nu are nevoie decat de psihiatru.
Sincer sa fiu, m-am intrebat de foarte multe ori, cat se poate de onest, daca nu cumva eu sunt cel care greseste pentru ca cei care nu impartasesc punctul meu de vedere in ceea ce il priveste pe presedinte, sunt mult prea multi. Si nu numai dintre cei nespalati sau neinstruiti. Si nu neaparat dintre cei care au un interes in a-l nega, balacari, compromite pe Basescu. Si atunci mi-am intrebat onest simtul meu analitic in care am invatat sa am incredere in aceste decenii de viata. Si atunci a trebuit sa imi readuc aminte ca a trebuit sa il votez pe Basescu pentru ca il avea contracandidat pe Nastase. Exact aceeasi indivizi care acum se plang de Basescu, pe fata, fara sa le fie frica de ceva, chiar daca nu ezita sa spuna ca este un tiran, un Timur Lenk modern, atunci injurau scrasnit dar cat mai soptit cu putinta, guvernarea discretionara si abuziva a lui Nastase, viitorul dublu puscarias. De ce azi nu mai sunteti de accord ca, in sfarsit, justitia si-a spus cuvantul? Si mi-am adus aminte si de faptul ca dupa alti ani contracandidati ai lui Basescu au fost domnii Geoana si Antonescu. Acel domn Geoana care fusese botezat de Iliescu cu prenumele “prostanac” si care in noaptea deciziva da fuga la un alt viitor puscarias (Sorin Ovidiu Vantu) sa isi ia portia de indicatii si directive. Pe vremea aia nu va placea Sorin Ovidiu Vantu si l-ati fi vrut inchis pentru marile tepe in care v-ati pierdut banii. Sau acel domn Antonescu care nu s-a distins in 20 de ani de parlamentar decat prin a fi campionul absolut si incontestabil la chiul de la serviciu. Acelasi domn Antonescu care a avut grija sa isi modifice statutul partidului doar ca sa nu mai poata fi dat jos. Acelasi domn Antonescu care perora inversunat, cu doar putina vreme in urma, impotriva a tot ce era urmas al lui Iliescu si Nastase. Este asta atitudine de om politic demn sau doar politicianismul curvei politice mercantile? Si atunci cum puteam sa il aleg pe Nastase (puscariasul), Geoana (slujbasul puscariasului) si Antonescu (chiulangiul premiant si demagogul desavarsit)? Am avut alta alternativa? Singura alternativ realista, din punctul meu de vedere, era Basescu. Am mai spus-o si am sa o spun de cate ori va fi nevoie. I-am si transmis-o inclusiv presedintelui (nu am siguranta ca punctul meu de vedere a ajuns la el). A gresit cand a lasat sa creasca la umbra lui o mafie la fel de ticalosita ca cea pe care o incrimina. Ar fi trebuit sa dea cu ei de pamant (drept este ca nu avea aceasta putere executiva iar justitia inca nu era pregatita) sa le sara mucii din capete. A gresit cand nu a avut abilitatea sa comunice mai mult cu populatia al carei presedinte era. Dar nu a gresit atunci cand si-a asumat necesitatea masurilor de austeritate. A gresit insa atunci cand nu a avut grija ca austeritatea sa se repartizeze la absolut toata populatia, fara deosebire de avere sau pozitie sociala. Meritul cel mare al presedintelui Basescu este ca a stimulat luarea masurilor care sa duca la o justitie independenta si profesionista. Pentru prima oara au inceput sa cada capete. Si de la PSD si de la PDL si de la PNL si de la UDMR si oameni de afaceri mult prea hrapareti si functionari verosi. Si zau ca asta imi place. Este adevarat, este un drum lung dar bine ca l-am inceput. Voi de ce nu vreti acest drum daca tot am intrat pe el si vi l-ati dorit? Sau este doar o abordare strict declarativa? Presedintele a gresit insa atunci cand si-a inchipuit ca va reusi in timp atat de scurt sa infranga mentalitatea cetateanului si il va face sa vrea justitie, echitate sociala, egalitate de sanse, egalitate in fata legii. Nu, cetateanul majoritar nu vrea aceste lucruri. Pentru ca cetateanul mediu este marcat aproape iremediabil (cel putin pentru cateva generatii) de nevoia de a fura sau de a insela statul sau alti cetateni. Micul intreprinzator daca nu face pe dracu in patru sa insele putin statul sau sa se inteleaga (cu o spaga) cu organul de control, moare. Bugetarul mediu (medicul, profesorul, functionarul,) daca nu primeste niste cadouri acolo sau daca nu face trimiteri sau retete fictive sau daca nu da o meditatie pe care nu plateste impozit, risca sa moara de foame sau sa isi afecteze dramatic nivelul de trai potrivit. Lucratorul mediu daca nu se preface uneori ca munceste sau dac a nu fura un surub (de multe ori si fara sa ii trebuiasca), risca sa cada din picioare la cat de prost castiga.
Rememorand toate astea am stiut inca o data de ce eu sunt basist fara sa fiu un fan Basescu. Este un om cu multe pacate (ca absolut toti oamenii) dar este cel care a vrut sa impuna ca justitia sa isi faca treaba in tara asta. Este cel care si-a asumat barbateste sacrificarea temporara a intereselor financiara a unei paturi sociale pentru ca tara sa ramana in picioare. Este de departe cel mai puternic barbat de stat pe care tara asta l-a avut in ultimii 23 de ani. Dincolo de pacatele omului, nu pot sa nu iau in seama actiunile lui pentru consolidarea statului de drept. Voi la randul vostru, din punctul meu de vedere, aveti tot dreptul sa aveti orice alt punct de vedere si optiune. Dar nu indrazniti sa imi spuneti ca eu nu stiu ce spun.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ciuma

Devine din ce in ce mai evident ca Romania nu are parghiile legislative si constitutionale sa se opuna abuzurilor de putere. Devine din ce in ce mai avident ca Romania „beneficiaza” de o clasa politica complet imatura a carei cultura politica o face sa fie nepregatita sa se opuna abuzului initiativei legislative a unei guvernari discretionare si abuzive. Or in atare situatie parlamentarismul si pluripartidismul care, ca principiu, ar trebui sa fie stalpii unei societati democratice moderne, sunt grav puse in pericol, sunt puse extreme de mult sub semnul intrebarii. Tiparele deja cunoscute (de care s-au folosit, in timp, toate partidele aflate la guvernare) dar desavarsite de actuala coalitie majoritara (si in special de catre PSD) prin care un numar foarte mare de politicieni sunt determinati sa treaca in barca puterii prin presiune, prin santaj politic, prin stimularea interesului propriu in paralel cu abuzul legislativ care are la baza numai votul majoritar si nu respectarea unor principii si cutume de buna practica, duc incet incet catre partidul stat. Or intotdeauna concentrarea puterii, lipsa controlului intre sistemele din care este constituit statul, a dus invariabil la o forma de totalitarism. Ca acest totalitarism este de natura ideologica sau este doar forma prin care o oligarhie reuseste sa detina toate parghiile de decizie in stat, este doar chestie de nuanta. Fondul fiind unul singur: cetateni de rang unu si cetateni de rang doi. Cetateni care nu raspund in fata legii si cetateni care au mult mai multe obligatii decat drepturi. Cetateni care beneficiaza si cetateni care trebuie doar sa se supuna. In trei cuvinte, inegalitate si inechitate sociala. In acest fel ascensiunea, bunastarea, realizarea proprie nu se mai bazeaza pe capacitatea individuala ci pe forta paturii conducatoare de a-si impune propriile principii discriminatoare si abuzive care face ca obedienta sa fie singurul criteriu de selectie.
Intr-o lume in care numarul polilor de putere, de influenta este redus la maxim sase sau sapte asemenea poli, oricare alta tara sau grup de tari, atat timp cat prin actiunea proprie, prin bogatia proprie, prin forta economica si militara proprie nu poate fi si nu este recunoscut ca pol de putere de catre ceilalti poli, singura solutie este sa opteze pentru aderarea la unul dintre acesti poli. In acest context Romania are varianta unei aderari de facto (si nu numai declarativa) euro-americana, ruseasca, chinezeasca, araba (axa Iran-Siria) sau una dintre tarile emergente, tari care, la randul lor, cu diferente date de specificul lor, au aderat, principial, la unul dintre ceilalti poli. Declaratiile dar si actiunile clasei politice majoritare, in ultimii doi ani, au aratat fara echivoc o departare din ce in ce mai accentuata de apartenenta la polul euro-american. Ce ar mai ramane? Sistemul oligarhic rusesc extrem de opresiv? Sistemul totalitar si extrem de centralist chinezesc? Sistemul hiper religios si intolerant arab?
Mie unul imi este extrem de clar ca propaganda si manipularea la care a apelat din abundenta majoritatea USL in ultimii doi ani, mizand pe nationalismul excesiv romanesc si pe xenofobia romanului mediu indoctrinat copios in decenii ca el este cel mai frumos, cel mai viteaz, cel mai dotat, cel mai cel, alesul intre neamurile globului, au indus ideea ca nu avem nevoie nici de europeni nici de americani, ba mai mult, au manipulat perceptia publica in sensul unui sentiment national antieuropean si antiamerican. Au indus ideea ca nu avem nevoie de nimeni, ca suntem suficient de puternici incat sa avem o existenta nationala de sine statatoare. Nimic mai fals si tare imi este teama ca strategia statala este orientata catre sistemul oligarhic rusesc in prima faza. Spun “in prima faza” pentru ca la un moment dat, in mod cert, determinist, totul va aluneca catre un sistem totalitar de tip chinezesc. Va fi prea tarziu pentru cei care acum sprijina, din interes personal, din interese de partid, din obedienta sau doar din inconstienta, actuala majoritate. Va fi prea tarziu si pentru cei care, scarbiti fiind de ceea ce este manifestare politica in tara asta, se refugiaza in lehamite, in indiferenta, in absenteism electoral sau in paradigma “Basescu tiranul tiranilor, sursa tuturor relelor”, fara sa incerce sa gandeasca temeinic la ziua, foarte apropiata, cand Basescu nu va mai insemna absolut nimic. Cine va mai fi de vina atunci? Din punctual meu de vedere, voi toti cei care acum dati dovada de lipsa de viziune si de perspectiva ignorand adevarata sursa a relelor care urmeaza sa fie cat se poate de evidenta in nu mai mult de doi ani. Semnele foarte clare le aveti de acum. Nu este decat vina voastra ca voi nu vreti sa o vedeti si raspundeti pavlovian in limita ochelarilor de cal care v-au fost implantati. Pe cine veti mai putea face raspunzator de propria micime, de propria incapacitate de a gandi dincolo de ceea ce altii gandesc pentru voi, de propria pauperizare, de lipsa egalitatii in fata legii, de lipsa de egalitate de sanse, de abuzuri, de amenintari, de dictat, de disparitia voastra ca popor integru si mandru? Veti avea in fata foarte multe antene 3 care vor continua sa va convinga de faptul ca sunteti si va este altfel decat voi vedeti si simtiti. Va doresc din tot sufletul ca Dumnezeu sa NU mai aibe grija de voi!!!! Pentru ca voi sunteti cei care imi impuneti mie sa traiesc aidoma voua si nu asa cum stiu ca as putea trai. Adica mai bine. Voi sunteti cei a caror orbire imi stinge mie lumina.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Indemnuri pe care mai toti nu vor sa le ia in seama

Mie unul imi este din ce in ce mai clar ca numarul romanilor a caror existenta este grav afectata si influentata negativ de majoritatea parlamentara si de actiunile guvernarii, este deja majoritar. La fel de evident imi este insa si faptul ca majoritatea acestora inca nu sunt pregatiti sa constientizeze, sa accepte sursa raului si sa isi si asume propria nemultumire. Si pe cale de consecinta sa si actioneze impotriva raului. Multi oameni inca nu pot iesi din paradigma “Basescu este unica sursa a tuturor relelor”. Altii inca nu sunt in stare sa accepte ca au gresit. Foarte multi sunt inca sub influenta narcotica a propagandei si manipularilor mediatice. Multi inca nu se pot desprinde de amintirea relelor anterioare, fara insa sa aibe capacitatea sa valorizeze corect contextualitatea unor sacrificii de neocolit, sacrificii care insa nu au fost distribuite la nivelul intregii societati. Multi inca se lasa vrajiti de tentatia lui “dar Udrea? dar Videanu?” fara sa constientizeze ca aici nu mai este vorba nici despre Basescu, nici despre Udrea nici despre oricine altcineva ci DOAR despre starea de bine a unui intreg popor intr-o perioada in care nu mai este imperios necesara sacrificarea populatiei, intr-o perioada in care realitatea de la care s-a plecat ar fi trebuit sa duca la cresterea bunastarii populatiei. Exista oameni care, in numele disciplinei de partid, isi ascund nemultumirea in spatele lasitatii de partid sau in spatele oportunitatii de partid. Mai exista si un segment important de populatie (pana in trei sau patru milioane) care nu ezita sa isi sacrifice bunastarea individuala, sa isi sacrifice propriile principii in beneficiul bunastarii partidului. Acestora din urma nu m-as adresa pentru ca ei sunt (si au tot dreptul sa fie) cei reprezentati de catre activul de partid, cei captivi, talibanizati care nu vor accepta niciodata ca totul este o minciuna si o mare dezinformare, cei care nu vor accepta niciodata ca traiul lor zilnic este in totala contradictie cu tonul festivist si triumfalist al comunicatelor si comunicarilor majoritatii parlamentare si a guvernantilor.
Daca as putea sa ma adresez celorlalti, le-as spune ca este cazul sa constientizeze sursa raului actual si sa se impotriveasca. Le-as spune ca aparandu-l pe un Nastase sau un Dragnea sau un Voiculescu sau oricare altul care are grave probleme cu justitia, lucrul asta nu le va tine de foame. Din punctul meu de vedere chiar imi doresc sa ajunga sa fie deferiti unei judecati drepte orice om care, incalcand legea, a dus la pauperizarea si deprecierea si saracirea majoritatii a populatiei. Indiferent de numele pe care il poarta si indiferent din ce partid provine sau din ce segment social si economic provine. Pentru ca aici nu mai este vorba despre partied sau doctrine ci despre abuzurile unei oligarhii hraparete ce actioneaza sub stindardul pluripartidismului ca esenta a democratiei. Numai egalitatea in fata legii, egalitatea de tratament si aplicarea nediscriminatorie a legii ne mai poate insanatosi ca popor. Cu atat mai mult in situatia asta eu unul am convingerea ca suntem in acel punct de iflexiune in care fie incepem sa crestem, fie ne cufundam pentru multe zeci de ani intr-o mocirla care duce nu numai la disolutia statului ci si la disparitia noastra ca natie. Or in atare situatie devine imperios necesar ca aceasta majoritate nemultumita sa isi depaseasca propriile frustrari optionale, propriile orientari doctrinare si sa spuna raspicat AJUNGE! Argumentul “ba pe-a ma-tii” nu tine nimanui de foame. Tafnosul “da Udrea? Da Videanu?” nu acopera ghiortaitul matelor. Cu atat mai mult cu cat nu mai este vorba despre nume ci despre justitie. Iar justitia a aratat in ultimul timp ca incepe sa isi recastige demnitatea pierduta de multi ani. Cu atat mai mult are nevoie in momentul asta de sprijinul nostru, de atasamentul nostru, cu atat mai mult acum are nevoie sa luptam pentru ea. Pentru ca luptand pentru justitie in societate, luptam pentru sansa noastra de a trai cu capul sus intr-o societate normala. Evident ca justitia trebuie sa isi faca curatenie in propria ograda. Dar nu este de neglijat faptul ca sunt o multime de judecatori, de procurori si politisti care au demonstrat ca sunt dispusi sa faca curatenie la “locul lor de munca”. Dar ca sa reuseasca, ei au nevoie de sprijinul nostru, au nevoie de opozitia noastra ca sa ii aparam in fata asaltului deznadajduit al majoritatii parlamentare si a actiunilor guvernamentale care vor sa creeze si sa instaureze un sistem care imparte societatea in doua categorii: o categorie aproape intangibila in fata legii si o categorie de rang inferior menita doar sa produca bogatie pentru primul segment.
V-as mai spune si ca au existat in ultima perioada doua elemente de natura sa va faca sa nu va mai fie frica sa va opuneti. Primul dintre ele este reprezentat de declaratia presedintelui atunci cand a afrmat ca el nu se poate opune decat in limita prerogativelor sale constitutionale. Continuarea din subtext, nerostita, a fost: “Dar voi ce faceti? Sunteti singurii a caror legitimitate de a produce schimbarea este sub orice dubiu. Si nu 4 milioane, nu mincinosul 7,5 milioane ci o majoritate covarsitoare care o duce din ce in ce mai prost”. Al doilea semnal fara echivoc a venit astazi de la doamna Nuland care i-a incurajat pe romani sa lupte pentru statul de drept, pentru existenta unei justitii impartiale si drepte. Ce ati fi vrut sa faca? Sa va spuna ca trmit ei trupe SEAL? Sa va spuna ca vor trimite ei desant si puscasi marini? Nu, ne-a spus clar ca este cazul sa invatam sa ne rezolvam si singuri problemele care ne afecteaza demnitatea si traiul in limitele normalitatii. Si da, este cazul sa invatam ca a ramane in limitele mioriticului “pica para malaiata in gura lui natafleata” nu ne va rezolva niciodata problemele. Da, este cazul sa invatam demnitatea de cetateni care au puterea, dincolo de optiuni doctrinare sau de lipsa acestora, sa spunem raspicat NU. Cu atat mai mult cu cat avem dreptul legal dar si obligatia morala sa ne opunem. Chiar vreti sa ajungem in situatia cand nu vom mai avea acest drept?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu