Gandind Paralel by Catalin Banica

Toata lumea dispretuieste pe toata lumea. Bogatul pe toti ceilalti, avocatul pe toti ceilalti, medicul pe toti ceilalti, politicianul pe toti ceilalti, bugetarul pe toti ceilalti, judecatorul pe toti ceilalti, intreprinzatorul pe toti ceilalti, cocalarul pe toti ceilalti, boschetarul pe toti ceilalti, alegatorul pe toti ceilalti alegatori, jurnalistul pe toti ceilalti, artistul pe toti ceilalti, muncitorul pe toti ceilalti si pe sine, jmecherul pe toti ceilalti jmecheri, desteptul pe toti ceilalti destepti, prostul pe toti ceilalti prosti, militarul pe toti ceilalti, politistul pe toti ceilalti, saracul pe toti ceilalti la un loc. Toata lumea pe toata lumea. Omul nou, temenic construit in spiritul cultului personalitatii, fiecare “cel mai tare din parcare”, se pricepe la absolut tot ce fac ceilalti numai la ce ar trebui sa se priceapa el insusi, nu. Stiu, pare utopic sa ii faci pe toti sa renunte la dispretul lor, dispret care ii hraneste, ii tine in viata, le da un scop in viata, le motiveaza existentele, chiar daca toti au un interes comun: viata impreuna si Romania. Stiu, pare naivitate, lipsa de realism si lozinca sa iti pui problema in felul asta. “Ma lasi?”, ar spune superior si bogatul si avocatul si jurnalistul si politicianul si alegatorul si saracul si bolnavul si artistul si judecatorul si toti ceilalti, plini de dispret. Crescuti intr-un climat in care munca este o prostie iar bogatia dobandita prin munca, o rusine, toti, organizati in caste neinstitutionalizate (dar fiecare membru al castei dispretuindu-i, negandu-i, sapandu-i pe ceilalti membri ai castei), in spiritul egalitarist dar nu al egalitatii in drepturi si sanse, crescuti sub lozinca subliminala (isi mai aduce cineva aminte de protocronismul anilor `70-`80?) “noi suntem cei mai”, au transformat “generoasa” idee a socialismului multilateral dezvoltat, aceea a constructiei “omului nou”, au modernizat lupta de clasa transformand-o in LUPTA OMULUI IMPOTRIVA OMULUI. Omul nou caruia ii este frica sa accepte regulile atat pentru sine cat si pentru ceilalti, in aceeasi masura, omul nou complet depersonalizat dar vanitos in nemenicia lui pana peste poate, omul nou incapabil sa isi foloseasca propriul cap mai mult decat pentru satisfacerea nevoilor organice imediate, omul nou invizibil ca individualitate dar extrem de feroce ca masa informa supusa manipularii, omul nou care cumpara orice sub-produs doar pentru ca reclama il dreseaza suficient de bine, omul nou fara simt civic dar avid de festivism si lozincard, omul nou pentru care dreptul la opinie ii apartine numai lui nu si celorlalti, omul nou pentru care drepturile nu sunt drepturi constitutionale si legale ci doar cele la care el insusi emite pretentii, omul nou dispus in orice moment sa nege absolut orice nu este el insusi, omul nou las, descurcaret, hraparet, lenes, hotoman, mincinos, lacom, arogant, gaunos, oportunist, lipsit de onoare, lipsit de civism, lipsit de vointa, lipsit de orizant, lipsit de perspectiva, lipsit de minte, lipsit de morala, manipulabil, iubitor de hoti si borfasi (indiferent de nivelul lor), intolerant, dogmatic, fudul ca sa fie prost destul, parvenit din cauza lipsei reperelor, trufas, superficial. Omul la care Ceausescu nici macar nu ar fi indraznit sa viseze chiar daca si l-ar fi dorit din tot sufletul. Se bucura insa de realizarea asta toate mizeriile care i-au succedat prin filiatie directa, dobandita de la parinti sau ca mentalitate transformata in informatie genetica la nivelul unei intregi tari. Eroii nu mai sunt cei care construiesc ci cei care darama. Eroii nu mai sunt cei care daruiesc ci cei care fura. Eroii nu mai sunt cei care se sacrifica pentru binele obstei ci cei care praduiesc in numele ei. Eroii nu mai sunt cei care au onoare, demnitate si curaj ci cei care mint zambind din fata televizorului, cei care se imbolnavesc subit in fata aplicarii legii, cei care incurajeaza subvaloarea prin propriul exemplu. In felul asta o tara intreaga devine o imensa casta a eroilor iar tara insasi un imens mormant ca o groapa comuna.

Ca Guvernul nu face in principal decat sa perfectioneze tehnicile de inducere in eroare a populatiei, asta este un lucru mai mult decat vizibil daca stai sa analizezi “performantele” in materie de fiscalitate, in materie de asistenta medicala, in materie de climat economic (si ma refer la economia reala nu la cea de stat), in materie de invatamant, in materie de somaj, in materie de fructificare a recoltei agricole bune obtinute (iarasi producatorul direct pierde in favoarea samsarilor din piete si a marilor proprietari de silozuri), in materie de investitii. In general, in absolut toate domeniile de interes national. In schimb ne ofera fumigene cu scaderea TVA la paine. Chiar si in cazul in care verigile intermediare de pe tot lantul de la productie pana la cumparator ar fi animat de buna-credinta , am convingerea ca pretul nu va scadea. Sau oricum nu va scadea cu 15%. Dintr-un considerent foarte simplu: neluand in discutie lacomia deja proverbiala a comerciantului roman (fie ca este de nivel mediu sau mare; ala micu oricum este cu apa la gura, chiar si pe seceta asta), sunt sigur ca orice mic, mediu sau mare proprietar va incerca sa compenseze cat de cat pierderile cauzate de scaderea consumului si de nivelul aberant de mare de impozitare pastrand pretul la paine. Pe de alta parte, economiile realizate de un consumator final (la pretul standard de 1 leu pentru o paine) ajung la exorbitanta si stimulativa suma de 4,5 lei pe luna. 4 virgula 5 lei. In situatia in care puterea lui de cumparare (din cauza inflatiei, din cauza recesiunii economice in care suntem si pe care nimeni nu vrea sa o recunoasca, din cauza maririi preturilor la energia electrica, gaze, celelalte utilitati, cresterea preturilor la bunurile de larg consum) inregistreaza o scadere cu un numar de procente cu doua cifre mari, in ultimul an, aceasta economisire este derizorie si nu are decat rolul sa fie praf in ochii cetateanului mediu. In timpul asta Guvernul ne ofera zilnic circ toxic, aparitii televizate zilnice cu dezinformari otravite, festivism nociv desantat. Exact cam cum face primarita din orasul meu: pentru ca nu este in stare (cauzele pot fi diverse si nu le iau in discutie acum) sa asfalteze strazi care trebuiesc asfaltate, pentru ca nu este in stare sa asigure canalizare si apa potabila pe toate strazile orasului, le ia mintile oamenilor cu cate un concert in aer liber, cu cate o sarbatoare a prazului, cu cate un joc de artificii, cu nu stiu ce sarbatori inventate. Evident si astea tot pe bani (posibil din sponsorizari, nu-i asa?), chiar daca mai putini decat pentru irealizabilele investitii foarte utile pentru traiul decent al cetateanului. Ma astept ca la nivel de tara (deci inclusiv in orasul meu) sa fie vanata bunavointa cetateanului prin plantarea la scara mare de palmieri, cocotieri, arbori de cafea, de ce nu paulonia, sau chiar arborele vietii. Evident sub oricare dintre acesti arbori ar urma sa zaca fericiti, cu perfuzii in antebrate (solutia perfuzabila fiind tot praful in ochi), masa imensa de cetateni intrati in sevraj, de foame. Dar macar ar muri la umbra, nu?
In timpul asta televiziunile toaca intens subiecte care nu satisfac deloc nevoile reale ale cetateanului. Ba mi se freaca ridichia cu Haissam, ba mi se freaca pisoiul cu turnatorul Voiculescu, ba nu stiu ce parasuta care si-a siliconat talpile, ba nu stiu ce accident, ba moartea nu stiu carui tampit cu bani multi. PROTV fiind campioana la capitolul asta (si mai are Busuioc si proasta inspiratie sa fie revoltat de tot ceea ce inseamna educatie; nu te uiti nene ce face televiziunea la care lucrezi?). Ba mai nou face pe dracu in patru sa ii bage in cap romanului ca Bulgaria nu mai este o destinatie de vacanta buna, scotand in evidenta, subtil, manipulativ, maretele realizari ale primului cocalar al tarii, la malul marii. Oare ce interes o avea PROTV de il mediatizeaza excesiv pe golanul asta? Recomand PROTV sa arate mizeria din centrul vechi al Constantei, din zona Cazino din Mamaia si de pe stradutele laturalnice din Constanta. Totul despre orice numai despre nevoile cetateanului nu. Totul despre fatade dar nimic despre urletul care mocneste in sufletul omului mediu. Totul despre cocalarul aurit de la malul marii dar nimic despre proprietarul de mica afacere, ala care de fapt tine inca tara asta pe picioare cat de cat. Ma tampitilor, voi ar trebui sa pupati urmele pasilor proprietarului de mic magazin din coltul strazii, al micului proprietar de atelier de tamplarie, al micului proprietar de atelier de tinichigerie, al micului chioscar pe care voi il indemnati sa fenteze sistemul inrobitor de taxe si impozite pentru ca altfel nu ar mai avea cine sa va hraneasca pe voi toti. Marile lanturi de magazine nu o vor face. Bancile nu o vor face. Multinationalele nu o vor face niciodata. Ati avut proasta inspiratie sa distrugeti meserisul si industria. Distrugerea micului proprietar echivaleaza cu disparitia ultimei redute din economia (aia reala) romaneasca. In momentul in care voi va permiteti sa vindeti mult sub pretul normal o proprietate a statului, o faceti pe munca si sanatatea si transpiratia si grijile micului proprietar. Asta va tine pe toti. Si pentru ca tocmai pe asta il defavorizati continuu, sanatatea nu mai are bani, profesorii nu mai au bani, armata nu mai are bani, justitia nu mai are bani. Iar voi cei care nu intelegeti lucrul asta simplu (guvernanti, bugetari, cetateni tampiti, smenari infecti, jurnalisti vanduti, puscariasi auriti, boschetari, aurolaci, bancheri, finantisti, primari, magari, analisti, onanisti, impresari, balegari, cocalari, parlamentari), voi cei care faceti pe dracu in patru sa plantati palmieri in sufletele oamenilor in loc sa le dati posibilitatea sa munceasca, sa creati conditiile ca asta micu sa se inzdraveneasca si sa creasca, voi cei care scadeti nivelul de dificultate si selectie la BAC numai ca sa puteti raporta succese la promovare intr-un festivism gretot desprins din cartile de raportari cincinale, nu aveti de facut altceva decat sa va ia dracu. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Hai ca m-ati suparat.

Nascuti din explozia unei bombe cu erectie in lant cu efect intarziat, ne-a fost sortit sa fim natia aleasa. Evident prin mita electorala la nivel divin. Ca suntem cei mai viteji, cei mai frumosi, cei mai harnici, cei mai destepti, cei mai frumosi, cei mai talentati (eu insumi m-am nascut cu zeama de poet in mine, cu nerv de dansator, cu privire umeda de ganditor si cu infinit de multe alte calitati), cei mai voiosi, cei mai nu numai dintre traci ci dintre tot ceea ce exista pe persoana fizica pe pamantul asta, este bine stiut de catre tot ce misca pe varf de munte, mare sau campie, pe intreg globul. Ca suntem cei mai vanati, cei mai pizmuiti, cei mai nedreptatiti, cei mai barfiti, cei mai supusi conspiratiei actiunilor “ocultei” internationale si toata lumea vrea sa ne declare razboi, si astea sunt lucruri foarte bine cunoscute de catre toata lumea. Ca suntem paranoici, asta nu o mai recunoaste nimeni. Ca suntem ipocriti, asta este doar asa un zvon necredibil. Ca suntem imbecili, asta o spun doar cei care vor sa ne discrediteze. Ca suntem mincinosi, asta numai rauvoitorii o spun. In timp ce suntem cei mai (probabil tot oculta internationala stie ceva) distinsul ministru al apararii ne constientizeaza asupra faptului ca seara de seara ne violeaza, in partea de sus a cerului, grupuri de obiecte zburatoare neidentificate. Tot in timpul asta in care suntem cei mai, distinsul ministru al marilor afaceri, pardon, proiecte, ne desecretizeaza documente in copy-paste pentru ca nu poate gasi documentele semnate in timpul puscarisului, pardon, distinsului domn Nastase, care va`s`zica, nu ne desecretizeaza pentru ca numai documentele in original pot fi desecretizate. Tot in timp ce suntem cei mai, un aaaaa, pardon, distins domn judecator din cadrul CSM se autosesizeaza in urma unui articol aparut pe blogul turnatorului, pardon, distinsului viitor puscarias Dan Voiculescu, articol prin care distinsul viitor puscarias (evident politic) se plange ca este hartuit pe o parte a presei. De la sine inteles dupa ce este supus la perversiuni de catre procurori. Ca sa vezi! Ca tot suntem cei mai. Drept pentru care ziarista care da publicitatii actiunea oficiala a judecatorlui, este amenintata cu darea in judecata pentru ca si-a permis. Ca tot suntem cei mai. Tot in timpul asta Patriarhia ia apararea hotilor cu acte in regula si dovediti de o instanta si plange de mila bunilor crestini care s-au infruptat la greu din spagi si banii publici. Ca tot suntem cei mai. Tot in timpul asta, o ducem din ce in ce mai bine. Nu avem niciun motiv sa nu il credem pe aaaaaa, pardon, distinsul premier. Si pentru ca tot sutem cei mai, acest aaaaaa, pardon, distins ministru al educatiei pune la bataie 150 milioane de euro pentru programe care vor trebui depuse in DOUA zile. Pentru cine nu stie, un program din asta are nevoie inclusiv de un certificat fiscal care se elibereaza in cel putin patru-cinci zile. Sa fi fost la mijloc cumva o dedicatie? Ca sa vezi! Ca tot suntem cei mai. Iar nazbatiile, multe si sesimtite pana peste poate, dau navala zilnic intr-o veselie desavarsita. Tara asta a damblagit de tot?

Nesimtirea, ipocrizia, hotia legiferata, incompetenta, incropeala, minciuna cu televizorul, fumigenele, traficul de influenta, smenul, boschetareala, politizarea postului de bucatareasa la un camin de batrani (nu-i asa, directorasule?), omul potrivit la locul nepotrivit, promovarea tampitilor, ascensiunea cretinilor, cocalariada generalizata sunt constantele unui viol aerian continuu urmat de perversiuni inoperante la nivelul unei societati imbolnavite de lipsuri, manipulare, lipsa educatiei. Omul nou al lui Ceausescu isi face simtita plenara. Din inaltul cerului pana la firul ierbii. Sa traiesti, coane! Ti-a iesit de dincolo de mormant.

ProTv, ca de obicei, face din inmormantarea unui prostovan arogant, stirea zilei. De fapt s-a specializat in promovarea neamului prost, plin de el, arogant, gaunos. Vorbeste despre „tragedie” si despre fastul inmormantarii. Pai „tragedia” a fost posibila din cauza arogantei unui dobitoc care si-a dat dreptul sa sfideze toate regulile crezand ca daca legile societatii ii sunt la degetul mic, la fel ii sunt si cele ale fizicii. Iar fastul inmormantarii este alta dovada de neam prost parvenit. Aidoma numelor „sonore” care au tinut sa isi exhibeze opulenta cine stie cum dobandita. Din pacate este plina societatea de asemenea neamuri proaste carora nicio lege nu li se aplica si lor. De la premier pana la ultimul imbuibat fara carte. Grandomanie, egolatrie, neamuri proaste, megalomani incepand cu micii trepadusi de partid si din posturile de directori, prostovani notorii, ajunsi prin voia partidului, continuand cu primarii carora aroganta nu le mai incape in hainele prea stramte si continuand cu tot felul de alte parasute devenite celebre datorita unei mediatizari excesive ceruta de prostia si lipsa de educatie a consumatorului. Imbecilii astia nu vor putea invata niciodata ca aroganta nu ii va duce la nivelul valorii autentice. Vor fi intotdeauna doar gunoaie arogante scoase la suprafata de inocenta omului simplu care voteaza dorindu-si in gand sa devina si el „domn” sau „doamna” ca astia.
Morala comuna, expresie a normelor nescrise cu ajutorul carora oamenii pot convietui in prezenta celorlalti oameni si impreuna cu ei? Doar concept golit de sensuri. Sa nu furi? „Haidade! Pai eu sunt prost sa nu fur?”, isi spun ei mandri de ei insisi, dominati de cosntiinta valorii lor de jmecheri. Sa nu minti? „Pai ce farmec ar mai avea sa nu o fac daca am in fata o multime de prosti care nu vor decat sa fie mintiti?”, isi spun ei creazand ca in felul asta devin superiori semenilor lor.
La tot pasul te sufoca tot felul de neamuri proaste care au damblagit atat de mult incat au sezatia ca devin nemuritori daca apar pe sticla sau daca au posibilitaea sa se joace cu mintile oamenilor, din fata camerelor de luat vederi. Imbecili plini de ei a caror minte s-a redus la calculul banilor pe care ii vor castiga inseland, mintind, sfidand, confundand notorietatea cu autoritatea, prostia poleita cu valoarea.
Gunoaie care fac justitie din fata camerelor de luat vederi. Gunoaie care sfideaza forta trenului. Gunoaie care au senzatia ca le creste valoarea odata cu ratingul. Gunoaie care au senzatia ca le creste anvergura direct proportional cu numarul minciunilor debitate la emisiunile de stiri, la asa zise emisiuni de analiza fara cap si coada (complet schioape de altfel), tzafne de neamuri proaste. Gunoaie ale caror minti nu reactioneaza decat la vederea banilor. Gunoaie care au ajuns sa monopolizeze sau sa imparta culorile de parca trandafirul nu ar fi fost rosu de cand lumea, de parca portocaliul nu ar fi fost culoarea dintotdeauna a portocalei, de parca galbenul nu ar fi fost dintotdeauna culoarea florii soarelui, de parca albastrul nu ar fi fost dintotdeauna albastrul marii, de parca verdele nu ar fi fost dintotdeauna culoarea ierbii. Sunteti niste imbecili cu totii. Niste imbecili care se folosesc de inocenta si saracia omului simplu. De credulitatea lui si de saracia lui. Cretinilor, aristocratia mintii nu se masoara dupa numarul de minciuni pe care le debitati, bogatia nu se masoara in numarul de milioane furate sau preluate de la fosta Securitate sau de la bugetul statului.
De fapt nu este vina voastra. Este vina televiziunilor. Incepand cu asa zisii jurnalisti care isi vand constiintele pentru bani sau o faima efemera si terminand cu cei aflati in spatele lor, darnicii lor platitori de bani grei obtinuti, de cele mai multe ori, prin orice alt fel de mijloace decat legale. A televiziunilor care nu informeaza ci doar manipuleaza perceptia, constiinta, vointa unei intregi natii. Toate televiziunile din tara asta nu se ridica nici macar pana la nivelul talpii unor posturi profesioniste din lumea larga. Televiziuni mediocre intr-o tara mediocra. Televiziuni ipocrite ce deservesc o morala ipocrita.

De foarte multe ori imi vine in minte grafica ce insotea scrierea lui Costache Negruzzi, “Sobieski si romanii”,  Lesii, cata frunza si iarba, inarmati si inramati pana in dinti sau lucrarile dentare (din postelan) cu toate alea, iar din cetate ies sase romani intregi la minte si trup si inca trei raniti nevoie mare. Alti zece dadusera unul dintre multele colturi ale cetatii in timpul celor patru zile de lupte crancene si complet disproportionate. Mare fu mirarea regelui polon cand din cetate iesira numa astia noua plaiesi. “Ma, voi sa spuneti drept unde sunt ailalti!”, zise el furios, gata sa ii atarne intru neatarnare de funii groase umectate, lubrifiate cu sapun. “Marite rege, astia suntem toti. Ceilalti zece ne privesc din inaltimile cerului”. “Taci, ma, ca nu te crez. Adica numa voi ati tinut piept mandriei mele de armata?”. Salvarea le-a venit, nemernicilor care cutezasera sa se opuna, de la unul dintre generalii regelui care le-a laudat isprava. Si atunci nenica, regele plin de admiratie, ii lasa pe astia sa plece in ale lor in timp ce intreaga armie le dadea onorul, mai ca la Cotroceni, garda, prapaditilor care nu isi aparasera decat “saracia si nevoile si neamul” si, evident, cetatea. Care va`s`zica, isi facusera datoria lor de cetateni. Evident ca polonii nu au avut ce sa faca cu cetatea si au lasa-o asa de izbeliste si ravasita toata si au plecat si ei in ale lor mai la vale. Ca sa vezi… Hai ca m-as fi descurcat la un BAC ceva mai complicat decat cel caruia i-au facut fata genialii absolventi de anul asta. Diferenta dintre vechii lesi si noii lasi (daca ar fi fost polonezi s-ar fi numit lesi, romani fiind, se cheama lasi) este ca armatele fara numar stiu cu certitudine cati plaiesi (unii mai suri, altii mai breji, unii mai plesuvi altii altii mai manji) apara cetatea. Ceea ce nu stiu lasii natiei este ca cei care aparam, inca, cetatea, chiar asa cu capetele sparte si imputinati peste masura, la un moment dat vom gasi resursele sa ne inmultim. Prin diviziune (nu divizare), prin imperechere sau explozie controlata. Inteleaga fiecare ce vrea din asta. Lasii natiei, aia care se imbolnavesc subit cand sunt arestati, aia care, plini de ei, se iau in coarne cu trenul care vine in viteza ca na, ei nu pot astepta in rand cu plebea la bariera, tzatzele guralive care sar in apararea puscariasilor, aia care put de aroganta gaunoasa, aia carora nu le mai pasa de absolut nimic si isi permit sa legifereze faradelegea si hotia, aia pentru care smenul, traficul de influenta, manarelile si inselaciunea au devenit nu a doua natura ci singura natura, aia care isi cumpara examene de BAC, diplome de absolvire de facultate sau doctorate, aia de care nu poti trece daca nu le dai dreptu`, sunt deoamdata pe cai mari. Si sunt multi. “Multi si nemernici”, ar fi trebuit sa spuna Motoc daca ar fi avut darul previziunii.  In partea cealalta noi astia putinii (deocamdata putini), ne amagim cu gandul ca suntem cetateni europeni si dam dreptu`. Ailalti sunt tot cetateni europeni si iau dreptu`. Intr-una dintre multele lui forme. Numai ca hoardele flamande nu pretind doar sa fie “cetateni europeni si iau dreptu`” ci ne pretind noua sa fim altceva decat “cetateni europeni si dau dreptu`”. Ne vor prosti. Ne vor imbecilizati si visceralizati de imaginile triumfaliste ale unui premier care nu isi mai incape in multimea aparitiilor pe sticla, mai ceva decat Ceausescu in anii lui de glorie. Ne vor legume amorfizate cu fotbal, circ la Mamaia (acelasi circ multiplicat la scara nationala de catre toti primarii oraselor mari care dau in clocot sa se intreaca intr-o continua Cantare a Romaniei cu mici, bere, focuri costisitoare de artificii si cativa figuranti si fufe ragusite ce isi dau in petec pe o scena, de zilele orasului) sau in platourile televiziunilor glorios de imbuibate dupa fidela manipulare gretoasa, legume amorfizate cu minciuni sfruntate si raportari cu rauri de lapte si miere, cu televiziunea nationala devenita televiziune de partid, mai ceva decat pana in `89 (aia care imi ia banii fara ca eu sa privesc vreodata la ea; cu ce drept ma obligati, ma, sa va platesc eu propaganda de partid?), cu PROTV care imi serveste circ si minciuna aghesmuita cu violuri, crime si filme extrem de vechi  in loc de circ si paine, cu televiziunile securistului Voiculescu (cum dracu isi inchipuie cineva ca televiziunile unui fost securist ar putea prezenta realitatea in mod obiectiv?), cu toti ailalti care, sub masca prost confectionata a profesionalismului, incearca sa imi vopseasca gardul.
In timpul asta cativa dintre noi, inca mai avem putere sa nu ne lasam cuprinsi de scarba, deznadejde, lehamite si descurajare indiferent cat de mare ar fi nesimtirea lor de plosnite hraparete  si continuam sa aparam cetatea de hoardele nemernicite care nu se mai satura sa tot fure chiar si de acolo de unde nu mai este nimic de furat. Ca doar suntem toi cetateni auropeni din dam dreptu` sau cetateni europeni si luam dreptu`. Pana la urma care este mai european si are dreptu`?

Ceea ce se intampla in tara asta, de niste ani buni, pare o incrancenata lupta intre bine si rau. Numai ca raul se insinueaza atat de perfid in bine si binele de multe ori aluneca in randurile raului ca ajungi sa nu mai poti deosebi raul de bine si binele de rau.
Nu cu mult timp in urma o mana de oameni s-au adunat in fata cladirii Guvernului. Evident suficient de departe, aprobati de catre onor Primaria Bucurestiului, ca nu cumva, doamne fereste si pazeste, sa deranjeze din lucrarile de planificare a spagilor, smenurilor, aranjamentelor si blandelor nemernicii, membrii guvernului. Mai exact, in fata Muzeului Antipa. Chiar m-am intrebat de ce nu inauntru pentru ca protestul civic oricum pare sa se fosilizeze. Nu faptul ca jandarmii au interzis folosirea unei statii de amplificare este notabil. In definitiv numai cand este organizat de catre putere un miting are voie sa se manifeste zgomotos. In rest sa protesteze dracu in soapta ca deranjeaza zgomotul motoarelor din zona. Nu faptul ca media, cu exceptia B1 tv si Nasul tv, a lipsit de la fata locului este notabil. In definitiv aproape 300 de oameni care nu vor nimic pentru ei sunt mult mai putini decat cele cateva zeci de doage (care va`s`zica lipsa) ale dogarului, atat de perfid filmate ca aveai impresia ca sunt macar cateva zeci de mii (mai ca te asteptai sa auzi si aplauzele din comediile americane proaste,  ca sa se prinda bizonii lor si bizonii nostri cand s-a spus o poanta). Nu faptul ca evenimentul in sine nu a avut niciun ecou in presa scrisa, audio sau video a fost notabil. In definitiv  un viol sau ce vraji a mai facut curva de nevasta-ta sunt mult mai importante decat strigatul unui grup de cetateni care vor constitutie pentru cetatean nu pentru politician. Constitutia, drepturile cetatenesti, respectarea legalitatii ii priveste numai pe astia aproape 300. Pentru restul, viol pe paine, smen legalizat, patzachine trase in pastai de mazare, cocalari auriti de Dorobanti, sa moara ma-ta frate, astea sunt reperele sociale cu care media isi poate permite sa piarda timpul. Notabil a fost faptul ca acei putini oameni, de conditii sociale diferite, de profesii diferite, cu optiuni politice diferite, cu grade de cultura diferite, cu aspiratii diferite au avut taria ca IMPREUNA sa vrea pentru ceilalti nu pentru ei. De la fostul ministru (bravo dom`le!), care nu avea ce capital electoral sa castige prin prezenta sa la protest, pana la somerul al carui chip era brazdat de griji numai de el demn stiute, toti, dar absolut toti au considerat ca inainte de toate trebuie sa fie cetateni a caror prima grija este cetatea, stabilitatea ei, problemele ei, viitorul ei. Notabil a fost faptul ca simpli membri ai unor partide au demonstrat impreuna ca cetateni ai Romaniei dincolo de orgoliile si impotentele sefilor lor de partid. Probabil nimeni in afara de cei aproape 300 nu a reusit si nu va reusi sa constientizeze faptul ca inainte de a fi ministru, inainte de a fi politician, inainte de a fi parlamentar, inainte de a fi somer macinat de grija zilei de maine, ar trebui sa fim intai cetateni ai tarii, numita cu darnicie dumnezeiasca, ROMANIA. Ma intreb daca sunt macar cateva mii care sa stie ca daca pestele de la cap se impute, stejarul de jos creste. Ma intreb cum Dumenezeului varfurile dreptei au atat de multe de impartit intre ei cand oamenii pe care au pretentia ca ii reprezinta nu au nimic de impartit intre ei? De fapt pe cine reprezinta ei atat timp cat nu sunt in stare sa vada vointa celor de jos, cei pe care carierele lor politice se sprijina, cei pe care nu ii iau niciodata in seama? Cei pe care nu ii intreaba niciodata nimeni ce vor dar care sunt in stare sa se uneasca in numele binelui cetatii. Acolo unde cetateanul dispare, raul marsaluieste arogant, minte cu zburdalnicie nonsalanta, zambeste superior, are voie sa promita fara sa se tina de promisiune, legalizeaza faradelegea, ridica furtul la rang de normalitate, se cuibareste perfid in cel mai mic amanunt al vietii tale. In felul asta tu, CETATEANULE, te-ai pus in slujba raului. Iar lupta cu raul devine inegala.

As fi ipocrit daca as afirma ca m-am bucurat cand a fost ziua SUA sau Frantei. Cu riscul de a dezamagi pe cineva, am sa spun raspicat, dar fara emfaza, ca m-a lasat complet rece chestia asta. Evident nu condamn pe nimeni si nu ma gandesc sa judec pe nimeni daca se bucura cand este ziua SUA sau Frantei sau Republicii Congo. Uneori, luat de valul treburilor, uit si cand este ziua Romaniei. Nici macar dupa faptul ca este zi libera nu ma mai pot lua pentru ca deja sunt atat de multe zile libere incat nu imi mai dau seama cate zile de munca are saptamana. Oricum pentru mine, cu foarte mici exceptii, cam sase zile si inca putin. Orele insumate se duc cam pe la 8 zile si jumatate de  zile normale (in normalitatea indeobste acceptata intrand ore de chiul, cafele, telefoane, statul pe net si hlizitul la poze porno sau comentarea rezultatelor la extragerea 6 din 49, cu povestiri despre ce vraji a mai facut nevasta mea sau nazbatii ale copiilor, cu toate cele cu care incearca un angajat oarecare – in special cel de la stat – sa isi fenteze ziua de munca) de lucru de 8 ore. Dar asta nu inseamna ca imi iubesc mai putin tara. Inseamna doar ca mi-o iubesc mai putin ipocrit, mai putin fatarnic. Ce fac eu pentru tara mea? Posibil mult mai putin decat ar fi nevoie dar sigur mult mai mult decat face ea pentru mine. Cum insa iubirea nu este un “schimb la schimb”, para-para, lucrul asta ma frustreaza (ca in orice iubire), ma descumpaneste, ma dezarmeaza dar nu ma face sa o iubesc mai putin ci doar sa injur mai abitir locuitorii ei.
Mi-a cerut tara sa construiesc socialismul? L-am construit (pana l-a luat dracu) facandu-mi treaba tehnica pentru care ma platea, cat mai bine cu putinta, oricum mult mai mult decat ma platea. Cu ore peste program, cu scrasnit din dinti ca nu aveam nici cu ce sa imi fac meseria nici cu ce sa traiesc la nivelul (decent) la care as fi vrut sa o fac. Si simteam continuu ca nu o fac in beneficiul meu. Mi-a cerut tara sa construiesc capitalismul? M-am apucat onest sa il construiesc si pe asta. Cu obida, cu sacrificii, cu munca onesta, cu banci care castiga de pe urma mea mult mai mult decat imi ramane mie, cu dari la stat care depasesc continuu macar de zece ori castigul meu. De ce oare  si acum sunt dominat de constiinta faptului ca nu il construiesc pentru mine? De ce si atunci si acum, de ce sacrificiul meu si munca mea onesta nu fac sa creasca tara ci doar o mana de indivizi care nu sunt nici macar la jumatate din nivelul meu de inteligenta, daruire, putere de munca, cantitate si calitate a muncii? Pentru ca si acum si atunci beneficiarii muncii mele erau si sunt o mana de neispraviti, o mana de impostori, o mana de arivisti cu constiinte si suflete jegoase, o mana de parveniti, o mana de gunoaie iesite la suprafata prin furt, inselaciune, minciuna, o mana de jmecherasi care nu sunt in stare sa faca diferenta dintre bisnita din caminul studentesc sau holul hotelului (in care din cand in cand mai trebuiau sa mai dea si cate un raport securistului de sector ca sa fie tolerati) si capitalismul sanatos care are la baza initiativa privata, acumularea, dezvoltarea si repartizarea echitabila catre societate si nu stimularea parazitismului si cadourilor electorale si capusarea statului si asa prea asistential. Tipul de capitalism exersat in tara asta, tipul de imbogatit care  grohaie nonsalant, tipul de bogatas facut vizibil de catre mijloacele media  nu face decat sa discrediteze periculos ideea de capitalism, initiativa privata, antreprenoriat. Asa ca “domnii” mei (nu vreau sa ma repet si sa scriu “distinsele mele jeguri”), sa nu va mirati cand intr-o zi chiar cei care va sustin acum vor rabufni violent pentru ca vor fi prea saraci, pentru ca numarul saracilor va fi mult prea mare fata de numarul vostru de imbuibati prin furt national, prin frauda legiferata, prin minciuna institutionalizata, prin justitie chioara ce trage cu ochiul (de prea multe ori si cu evidenta dubla masura) in directia in care i se indica. Iar furia saracului va matura totul in cale fara nici cel mai mic discernamant. Nici trupele DIAS, nici luptatorii SAS, nici jandarmii si nici Dumnezeu nu vor mai putea sa va apere. Chiar nu va ganditi ca saracia are un nivel de la care nu poate sa faca altceva decat sa explodeze?
Parlamentarule, luna asta ti-ai luat salariul, bonusurile, spagile, ti-ai facut aranjamentele, matrapazlacurile, ai aplaudat ca la circ, ai grohait satisfacut, ai dat din picioare, ai mintit conform normei de partid, ai turnat vrajba suficienta, ai ranjit suficient la televiziuni, ai mai votat o lege care foloseste doar alor tai, ai mai votat o reglementare care legifereaza furtul de partid? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu te-am platit. Eu cetateanul.
Politicianule, ti-ai facut norma de impartit posturi in teritoriu, ti-ai facut norma de repartizare preferentiala de contracte luna asta, ti-ai mai bagat ceva licitatii pe firma lu` fiu-tau, ti-ai mai bagat vreo cunostiinta intr-un consiliu de administratie? Ai facut-o din banii mei. Eu te-am platit, ma neispravitule. Eu cetateanul.
Ministrule, ai ragait cu satisfactie dupa ultima vanzare de cale ferata, ai mai facut o achizitie banoasa pentru propriul buzunar, ai mai aranjat un smen banos tare? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Premierule, luna asta ti-ai facut norma la ordonante de urgenta care favorizeaza doar propria ta clientala, ai ascuns suficient de bine toata incompetenta cabinetului tau  bagand-o sub presul televizoarelor din care se revarsa chipul tau cu zambet iliescian (de ras sau de tot rasul) ce ne spune continuu ca traim pe culmi de progres si civilizatie, ai mai facut o promisiune macar (niciodata onorata), ai mai turnat macar doua duzini de minciuni sfruntate? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Primarule, ti-ai facut norma de spaga la inchiriat spatii, terenuri, numiri de directori de scoli, consilii de administratie, ti-ai numit toti prostii la spitale si camine de batrani, distribuind pana si postul de bucatareasa pe criterii de apartenenta la partidul tau? Ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Functionarule, ti-ai facut norma la plimbat cetateanul de la un ghiseu la altul, l-ai privit suficient de sfidator si enervat ca iti da un loc de munca si bani de mancare? Ei bine, ai facut-o pe banii mei. Eu cetateanul.
Iar toate astea, si inca multe altele, sunt doar o parte din furiile care, la un moment dat, va vor matura, ca pe niste gunoaie, exact acolo unde va este locul: in hazna.

Ma omoara o multime de oameni cu nemaipomenita realizare a premierului in materie de imbunatatire a relatiilor cu China. Ba citeam intr-o postare, preluata dupa un articol  de blog, urmatoarea afirmatie: “SA NU UITAM: “Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez” a declarat la 23 august 1968 Zhou Enlai, Premierul Consiliului de Stat. Nu trebuie sa ne temem sa avem relatii de prietenie, relatii economice, culturale si politice cu China. China este un mare si devotat prieten al Romaniei. China a fost singura mare putere a lumii dispusa la un angajament de razboi cu Uniunea Sovietica, in august 1968, pentru a apara Romania in fata pericolului extrem si iminent de agresiune si ocupatie militara din partea fortelor Tratatului de la Varsovia.” Amendamentul meu ar fi urmatorul: au trecut peste 40 de ani iar atunci ne numeam Republica Socialista Romania. Acum doar Republica Romania. Sau mergem iarasi catre Socialista? Un parteneriat strategic cu China anuleaza de facto parteneriatul startegic cu SUA si apartenenta la NATO. Ca de aia se numeste strategic. Nu extinderea relatiilor economice cu China reprezinta o problema (sa nu uitam ca distrugerea pietelor traditionale romanesti se datoreaza tot guvernarilor din care isi trage seva USL) ci gafa diplomatica IMENSA (sa nu uitam ca nu actualul guvern a dus tratative de imbunatatire a schimburilor comerciale in scopul diminuarii dezechilibrului dintre importurile noastre din China si exporturile noastre catre China, net favorabile partii chineze). Sau, in cazul in care asta ar fi orientarea strategica a politcii externe romanesti, premierul ar trebui macar sa ne anunte si pe noi ca sa ne pregatim de o noua revolutie culturala. Apoi, realitatile acelei lumi sunt cu totul altele azi. Adversitatea dintre Republica Populara Chineza si URSS-ul de atunci nu aveau ca sursa independenta Romaniei socialiste ci pozitia de putere dominanta in cadrul sistemului socialist. Ca sa pui problema in felul asta, trebuie sa ai o foarte mare disponibilitate si dorinta sa te faci de ras in cel mai grotesc mod cu putinta. Mai este cineva in stare sa faca azi afirmtia, de o nastrusnicie mai mult decat bolnava, cum ca “Romania poate conta in apararea independentei sale pe sprijinul poporului chinez”? Globalizarea (iar China joaca un rol mai mult decat important in acest joc la scara planetara fiind prima care, dupa parerea mea, nu isi mai permite sa puna problema in termenii izolationismului socialist; nu sunt de amintit decat periculos de multele proprietati chinezesti din Africa, agresivitatea imperiala, deocamdata in faza de acaparare prudenta a unor segmente de economii nationale in Europa si in alte parti ale lumii”) nu mai are in vedere termenii de “imperialism capitalist”  (cu preponderenta sa componenta armata) si “imperialism socialist” (cu componenta armata la fel de mare ca si in cazul primului) ci in termenii mult mai perfizi ai dominatiei economice. Ori expansiunea chineza are ca motor exact pericolul unei crize de supraproductie. Ritmul de crestere a fost incetinit deliberat tocmai din cauza acestui pericol. A inclina balanta DEPENDENTEI economice in favoarea Chinei imperiale este la fel de periculos cu a depinde eminamente  de vest. De partea cealalta este in crestere scepticismul (eufemistic vorbind pentru ca de foarte multe ori se manifesta o opozitie chiar virulenta) euro-atlantic. Si in mare masura pe buna dreptate. Numai ca aici intervine perceptia noastra deformata asupra apartenentei noastre la vest versus apartenenta noastra la est. Nimeni din vest nu ne-a promis lapte si miere. Ba tind sa cred ca ei s-au asteptat ca noi vom pune osul la treaba. Ori in atare situatie cea mai mare vina o purtam noi. Noi suntem singurii vinovati ca nu vrem sa muncim ci sa fim toti rentieri, asistati sau milionari in euro. De muncit sa munceasca altii, nu?  Dumnezeu iti da dar nu iti baga in buzunar.
Solutia optima pentru noi ar fi o dezvoltare economica viabila in care dependentele de exterior sa fie cat mai mici cu putinta sau care sa suporte socurile ce pot aparea in cazul dezechilibrelor pe care prezumtivii nostri parteneri externi le pot inregistra. Este asta posibil? Teoretic da pentru ca avem resurse suficiente sa ne dezvoltam solid. Practic nu, din doua motive. Primul dintre ele este acela ca, in timp, am facut pe dracu in patru sa ne lenevim ca popor, sa devenim indolenti, nepasatori si iresponsabili cu propriul nostru viitor. Acest lucru, facut posibil din cauza gradului redus de educare a cetateanului, de lipsa constiintei civice, lipsei de verticalitate, moralitatii complet indoielnice, lipsei reperelor, a dus la aparitia unei clase politice de o calitate extrem de slaba, fapt ce a generat o criza de leadership. Sau, cu alte cuvinte, o criza acutizata de conducatori care sa fie exponentii intereselor nationale, intereselor cetateanului. In felul asta pluripartidismul, respectarea legalitatii si a separatiei puterilor in stat au devenit doar bunul plac al unei oligarhii politice al carei unic scop este imbogatirea si deservirea intereselor de partid, interese partinice care NU au ca scop sa propuna o solutie doctrinara (si implicit economica si sociala) mai buna ci au doar  scopul inlocuirii celor care beneficiaza de posibilitatile continuarii construirii capitalismului bugetar (ala datorita caruia majoritatea averilor din Romania nu au fost construite prin initiativa privata, prin actiune antreprenoriala inspirata, asumata si responsabila ci prin capusarea averii nationale, prin matrapazlacuri si influente politice, prin acapararea disponibilitatilor executiei bugetare). Ori aceasta clasa politica (exceptiile din cadrul ei sunt regretabil de putine), complet refractara la propria educatie, parvenita, ipocrita, aroganta, aparuta din involburarea mizeriei omenesti iesita la suprafata prin balbotarea a ceea ce a fost rezidual depus in strafundurile societatii, face tot posibilul sa isi conserve pozitiile de putere dobandite. Si atunci revirimentul nostru, cel putin aparent, este imposibil. Dar numai aparent. Pentru ca exact societatea poate deveni factor regulator. Ar mai fi doar un mic amanunt: sa si vrea.

Arafaturile cu patru motoare marca Hercules, ca niste purcelusi zburatori, se lupta cu blitzurile si proiectoarele presei si ii aduc pe turistii ghinionisti in tara. Dumnezeu sa ii odihneasca.  In Londra, Paris si Roma, 7342  cadavre (noroc ca sunt inghetate) asteapta cuminti si tacute (culmea ar fi sa aibe un briefing guraliv; intre ele), de multe luni de zile, sa fie aduse in pamantul patrei natale, care este, pentru ca rudele nu au bani.

15 detinuti fac scandal si gauri, cu obiecte ascutite (unii in burtile celorlalti),  iar toate posturile de televiziune se inghesuie sa grohaie fiecare cat mai puternic. Un grup de 200 cetateni protesteaza pentru chestii care ii privesc in primul rand pe ceilalti. Nimeni nu vede. Nimeni nu aude.

La televizor un individ (drept este, needucat: face ciclul primar in puscarie) care a furat 100 $ povesteste cum „luat” 8 (opt) ani. Idiotule!!! Daca ai fi avut rabdare sa te faci politician de frunte (ai fi avut toate sansele cu predispozitia ta naturala) ai fi putut sa iti cumperi si tu o diploma sau un doctorat si, educat fiind deja, ai fi putut fura cu milioanele fara sa ajungi la puscarie. Parintele care scormoneste in tomberoanele de gunoi dupa resturi de mancare isi continua tacut si nestiut, actiunea. Nimeni nu vede nimic.

Deputatul PSD Bogdan Diaconu publică un articol în Vocea Rusiei în care susţine că Victor Ponta a scos România din “statutul de colonie” al ţărilor europene ca urmare a vizitei în China. Ca sa vezi… Pe cand o noua revolutie culturala? Barbule, atentia incordata ca ai de lucru. Ia binoclul meu ca fundurile alea de sifon pe care le porti nu te ajuta prea mult. Toata lumea tace. Diferenta dintre stanga si dreapta este ca prima scrie articole in Vocea Rusiei iar a doua in Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Pavlov a aprins becul (a cata oara?) si natia intreaga se repede scandalizata, siderata, uda de emotie proletara si incepe sa hamaie salivand la gandul ca la bac se copiaza si se da spaga pentru nota. Premierul habar nu a avut pana acum (nu-i asa?) ca in tara asta se copiaza, politicienii habar nu au ca se cumpara diplome si doctorate pe bani sau alt gen de mita, televiziunile descopera America si se scapa pre dansele cu perfidie ipocrit-zgomotoasa. Despre celelalte smenuri care au loc, in acelasi timp, pe sub masa, nimeni nu stie nimic. Pe principiul ca ce nu stii nu are cum sa iti faca rau. Despre independenta justitiei nicio vorba. Inspectia Judiciara tace scremut in papusoi. Vorba bunica-mii (Dumnezeu sa o odihneasca): “Esti destept! Iesi din porumbi si te caci in poteca”. Copiii sunt vinovati. Nu modelele lor sociale. Nici familiile. Ca din munca lor pe branci (fetele maturizate prematur, in patru labe; baietii, tot in patru labe repartizate riguros pe parcursul orelor de veghe) au copiii astia bani de spaga.

Primul cocalar al tarii, imbracat ca o sorcova de cocalar, marsaluieste alegoric insotit de multimea de parasute si de multimea, aflati toti pe malul marii, cu mintile intrate la apa. Toata lumea este fericita, nimeni nu se gandeste la bani. ProTv da in clocot si face spume abundente cu care acopera toata populatia tarii. In alt oras, nu la fel de scifosit si cu sclipici la kil, un copil a murit pentru ca spitalul nu a dispus de asistenta medicala specializata, medicamentele si aparatura necesare bolii copilului. Cortegiul funerar este compus doar din cei doi parinti, un bunic paralitic si cei trei frati micuti care nu inteleg ce se intampla. “Nimeni va sti”, vorba cantecului prea trist al grupului Holograf.

In atare situatie, am simtit nevoia sa curat praful, zgomotul, mizeria, indiferenta lumii, imbecilitatea agresiva a lumii si am iesit, acum doua zile, in ploaie. Sumar imbracat, foarte sumar imbracat. Ei nu, nici chiar de tot, chiar daca eram in curtea proprie pe persoana fizica.  Am lasat ploaie sa curga pe mine, sa imi curete revolta asternuta temeinic pe crestutul  ridicat umil catre cerul ce se revarsa prin stropii de ploaie. Torentul imi mangaie porii, imi ravaseste putinul par de care mai dispun, tot pe persoana fizica, si pentru minute bune ma face sa uit de tot ceea ce este nefiresc, inuman, abrutizat, nefericit, murdar si fatarnic pe lumea asta. Sunt numai eu, norii, tunetul si ploaia ce imi lipeste profund picioarele de pamantul tarii mele.
Azi, dupa doua zile, am continuat curatenia in lista cu “prieteni” ai mei de pe contul facebook. Din cei in jur de 300 am sters macar 50. Oameni care nu citesc ce scriu eu, oameni care nu vorbesc cu mine niciodata, jurnalisti egocentrici pentru care nu exista decat cuvantul lor, “pesonalitati” egolatre pentru care notorietatea este criteriul suprem, valoarea celorlalti fiind doar un apendice inexistent si nefolositor existentelor lor suficiente, politicieni surzi si orbi in afara grupului propriu care nu vede (grupul) in ceilalti decat un numar in numaratoarea voturilor. A trebuit sa constat ca trebuie sa fiu si mai selectiv decat am fost atunci cand m-am limitat la numarul de 300 de “prieteni”. Prieteni? Dumnezeule! Devalorizez un concept la fel de valorosc ca si iubirea.