Gandind Paralel by Catalin Banica

Stau uneori (drept este, destul de rar, pentru ca problemele zilei de maine imi cam ocupa tot timpul) pe ganduri. Si ma deranjeaza al dracului de tare la prostata raceala gandurilor mele. Nu mai reusesc sa imi infierbante nici macar creierii.
Imi este clar ca niciun fel de organizare politica si sociala a societatii, in ansamblu, nu a reusit sa duca la dreptate si justitie sociala. Si cumva este firesc sa fie asa daca acceptam ca suntem diferiti unul de celalalt. Egalitatea (in drepturi, in sanse, in fata legii) este doar un slogan cu care masele si mintile pot fi destul de usor manipulate. Nu suntem egali. Nici macar prin nastere. Pentru ca ne nastem cu o anumita arganizare ADN complet diferita de la un individ la altul. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca unii dintre noi se nasc in puf, altii sunt trasi cu forcepsul intr-o realitate complet incerta dintr-o realitate uterina complet lipsita de griji, iar altii suntem pur si simplu aruncati in tomberon, daca muschiul mamei asa vrea. Nici macar in fata lui Dumnezeu nu suntem egali atat timp cat egalitatea in fata divinitatii este stabilita de scrierile si hotararile oamenilor bisericii, cei care se substituie (tot din necesitati pecuniare sau de manipulare si exercitare a puterii) vointei divine. In paranteza fie spus, in functie de nevoile politice ale societatii, ajungem sa tabloidizam conceptele si principiile. Daca pana in `89 era o blasfemie si erai renegat social daca te declarai impotriva, sau aveai indoieli legate de puterea clasei muncitoare (chiar daca majoritatea societatii nu credea in puterea proletariatului), in ziua de azi este o mare blasfemie sa te declari public un opozant al bisericii sau sa iti manifesti credinta in altceva decat in biserica, daca nu te declari, fariseic, de dimineata la pranz si seara, credincios, daca nu il pomenesti in fiecare fraza pe Dumnezeu ca pe vremuri partidul, conducerea de partid si de stat, tricolorul si poporul. De parca nu ar mai putea fi credinta in afara cuvantului rostit cat mai raspicat si demonstrativ. Ati innebunit! Am facut un pas inainte? In niciun caz! Am inlocuit un conformism cu alt conformism. Ne-am pastrat insa prejudecatile, ipocrizia si mentalitatile. Dar sa revenim la ale noastre pentru ca am plecat de la ideea de stat pe ganduri (in pozitia cugetand dureros dupa o sinucidere cu laxative), dreptate sociala si puterea proletariatului. Am vrut sa zic “poporului” cu toate ca poporul nu a fost niciodata altceva decat o masa lenesa, pusa pe capatuiala, barfitoare, marcata temeinic de tzatza caprei vecinului, cheflie pana la delir etilic, violenta uneori pana la delirium tremens. Deci democratie. Hai sa ne intelegem din capul locului: nu sunt adeptul teoriei elitelor. Sau nu altele decat cele ale elitelor intelectuale. Si nu ma refer nici pe departe la cele formale constituite pe criterii de notorietate ci doar la cele care dau pe dinafara cand este vorba despre competenta si autoritate dar care, de regula, sunt complet ignorate de catre societate. In situatia asta mi se naste in mod firesc intrebarea: ce ar fi de facut? Recunosc inocent: nu stiu. Chiar daca am cateva pareri. Una dintre ele reuseste sa fie chiar idee fixa: educatia. Ce ar fi mai buna? Democratia participativa sau cea reprezentativa? Pai si aici ma impiedic tot in educatie. Evident nu ma refer la posibilitatea kafkiana sa ne vorbim in versuri sau sa cerem la minimarketul din colt (mai vechea bacanie) un coltuc de paine reproducand citate din Kant. Ca sa optez pentru democratia reprezentativa ar insemna ca cei pe care eu ii deleg, prin votul meu, sa ma reprezinte si sa hotarasca pentru mine, sa fie onesti, competenti, sa le curga prin instalatie numai vointele celor care i-au delegat si nu alcool metilic diluat cu paine si apa statuta, fapt ce ii face sa orbeasca si sa isi piarda mintile ajungand sa nu mai realizeze ca eu nu sunt sclavul lor ci cel care ii plateste ca sa faca treaba in folosul meu si al natiei, nu in al lor si al neamului lor de parliti si rupti in cur ajunsi prin pupincurism de partid calare pe sacul (din ce in ce mai mic) cu bucate. Ori ca sa se intample lucrul asta, eu alegator ar trebui sa fiu suficeint de informat si cu educatia la zi ca sa votez altceva decat am votat manipulat de televiziuni, indoctrinat de propriile-mi limite, dezinformat de tot felul de natarai pupincuristi ori cumparat la kil de banii unor fosti securisti, activisti sau fii de activisti importanti ai PCR vopsiti si reconditionati ca sa para in ochii mei altceva decat eu (daca am cap, decenta si onestitate) stiu sau simt ca sunt. Deci? Educatie!!! Legislativa, constitutionala, drepturi dar si indatoriri cetatenesti, civism, competenta si meritocratie, respectarea valorilor autentice, refuzul imposturii si al ipocriziei, mentalitati solide si nu prejudecati medievale. De cealalta parte, ca sa optez pentru democratia participativa, dincolo de faptul ca lucrul asta ar trebui statuat in Constitutie si in legile tarii mele, ar trebui ca tara sa aibe un arbitru suprem, complet neutru, ALES periodic dintre cei mai luminati oameni ai natiei si pentru care valoarea suprema sa fie tara si vointa cetateanului. Sistemul piramidal de conducere (vechi de mii de ani) ar trebui inlocuit cu un sistem sferic de delegare a deciziei si cu vizibilitate maxima din orice punct al societatii. Ori atat timp cat participarea mea ca cetatean nu este fundamentata pe educatie (fir-ar a dracului ea de educatie ca pana la urma tot la ea ajung), consultarea si participarea mea devine cu certitudine haotica, abuziva, cu mare disponibilitate de a fi manipulata, egolatra (doar o reluare pe un plan revolut – sensul fiind de “reflex” – al lui “tu stii ma cine sunt io?”) dar si cu riscul de a bagateliza chiar ideea de participare. Ori de aici, in situatia unui cetatean needucat, neinformat si fara puternice aptitudini si reflexe civice, pasul pana la anarhie este extrem de mic.
Si atunci? Atunci ramai dragule cu USL-ul tau, cu PDL-ul tau, cu UDMR-ul tau, cu toti ailalti care au aceleasi reflexe oligarhice ca si astia dar care isi pun pe piepturi alte denumiri, acopera-ti ochii atunci cand ai sansa sa vezi altceva, ramai cu Antonescu al tau, ramai cu Voiculescu al tau, ramai cu Blaga al tau, ramai cu Ponta al tau, ramai cu toata oligarhia asta impotenta si plange-ti de mila. Ramai prost pentru ca si eu raman prost cand iti vad prostia. Acu ai inteles? Nu? Hai sictir! Esti prost!

Ce ar mai fi de spus? “nimic”, ar spune neputinciosii, apoi ar continua sa desfiinteze totul. “prea multe”, ar spune inteleptii, apoi s-ar cufunda in mutenie. “asta si asta si asta”, ar spune cei care au senzatia ca le stiu pe toate, apoi ar continua sa vorbeasca fara sa spuna nimic. “Dumnezeule, am atatea sa iti povestesc”, ar spune cel care stie ca nimic nu se termina acum, apoi ar continua sa te iubeasca (chiar si pentru ca existi)… si stie ca intr-o zi totul se va termina pentru el dar va continua prin altii.
In seara asta un natarau cu bani (l-am vazut la tv) spunea ca marea iti da libertate. Nimic mai penibil, mai frust, mai banal si mai neadevarat. Nu marea, nu pamantul, nu cerul iti da libertate ci doar puterea gandului propriu. Atat timp cat gandul tau este mai putin marcat de dependente, poti fi la fel de liber pe mare, pe uscat sau in vazduh. Cum la fel de bine poti fi sclavul marii, al pamantului sau al aerului atat timp cat in interiorul tau nu esti liber. Si curat.
De-ai sti cat de scurta este viata. Si de-ai sti cat de frumos este Pamantul. Stiu… suna cam plat si conventional. Cand am sa reusesc sa inventez cuvantul ala unic, am sa ti-l spun. Pana atunci apelez la ceea ce tu nu poti sa simti ca esenta (chiar si pentru faptul ca este prea simplu pentru mintea ta indoctrinata si pervertita) si te limitezi doar la a citi cuvinte insirate de cei care iti pretind sa le fii fan, de cei care vor sa urce folosindu-se de trupul tau ca treapta (“pentru binele tau”,  ti se spune), de cei care nu au puterea sa vada eternitatea clipei care deja a trecut inutil, de cei care iti spun zi de zi ce este bine si ce este rau fara ca ei insisi sa aibe habar, de cei care inventeaza reguli (“in folosul tau”, ti se spune) fara ca regulile alea sa fie firescul tau ci doar interesul lor de moment (chiar si imbecilii astia uita care le este interesul pe termen lung). Pentru imbecilii astia care au uitat sa vrea aripi, pentru imbecilii astia care au uitat sa vrea sa fie delfini ce se joaca in apa marii fara sa simta adancimea sau imensitatea. Ma, Voiculescule, esti doar un psihopat decrepit obsedat de putere fara sa ai si forta necesara ca sa fii puternic pentru ceilalti. Ma, Antonescule, esti doar un tiranel guraliv mult prea impotent ca sa reusesti sa fii un tiran veritabil. Ma, Nastase, esti doar un lacom Hagi Tudose, drept este, suficient de instruit, dar asta nu te face nici mai bun nici mai om. Ma, Becali, esti doar un hotoman simpatic, ca un bufon de curte ajuns prin ironie divina simbol al marlaniei arogante de neam prost captiv intr-un bordei aurit de dimensiunile unui palat. Ma, Traiane, ai pierdut marea cand te-ai aruncat, fara colac de salvare, in politica damboviteana. Ma, Ponta, daca ai fi invatat sa te desprinzi de mitomania copilariei, poate ai fi invatat si sa fii barbat. Pe ailalti de pe langa voi, croiti dupa chipul si asemanarea tiparului vostru, nu ii mai pomenesc. Sunt prea multi. Iar pe langa voi, toata liota de lingatori de dosuri, toata liota de fani care cad pe spate la fiecare tampenie transpirata de voi, toata gasca de frustrati care mai de care mai cu fitze, ifose, analisti, antenisti, manelisti, guristi, curve, parasute, parveniti, mazari, oprisani si cati dracu or mai fi ca sunt mult prea multi. Suntem o tara binecuvantata dar cu un popor de imbecili si conducatori cretini. Dintotdeauna!!! Unii fara ceilalti nu am fi posibili. Asa ca nu avem de ce sa ne plangem. Nici macar de mila.
Chiar nu inteleg. Nu va inteleg. Eu ies mai rar din tara ca nu mi-am permis un concediu mai mult de o data la cinci ani. M-am tot caznit de fiecare data sa cosntruiesc socialismul pe care mi l-ati servit VOI pe paine si apoi capitalismul pe care mi l-ati servit TOT VOI pe nas sau intravenos. Sunteti multi dintre voi umblati. Si politicieni si fani ai lor si cetateni blazati si cetateni agresati si cetateni constienti si cetateni deprimati. Voi chiar nu vedeti ce fac altii in alte parti? Voi chiar nu vedeti ce fac altii din tarile lor in cateva zeci de ani? Aceeasi ani in care noi nu reusim decat sa demolam? Nu va inteleg, ma cretinilor. Logica hotului este sa fure de unde este mai mult. Voi furati exact de acolo de unde nu este. Construiti, ma, intai, ca atunci o sa aveti de unde fura mai mult. Cum mama dracu, ma, toata coasta de sud a Frantei este casa langa casa ( in fo 40 de ani) iar noi nu reusim, in 100 de ani,  sa facem un rahat de autostrada care sa traverseze tara. Fara sa avem relieful pacatos al francezilor sau italienilor. Cum ma, spaniolii fac din Ibiza, in numai 20 de ani, o destinatie turistica ravnita de toata lumea iar noi nu reusim sa facem decat ruine din litoralul cu care ne-a blagoslovit, in mod nedrept, natura? Cum ma, fir-ar mama voastra a dracu de hoti cretrini si prosti, nu puteti gandi pe termen de macar 10 ani si dati in clocot TOTI sa furati si praful de pe toba in doar un ciclu electoral? Ma, fir-ati ai dracu de prostii si cretinii si hotii si imbecilii satului, pana si tunisienii, cel putin statistic vorbind, cu un venit mediu mult sub al nostru, reusesc sa faca mult mai multe din pamantul lor rosiatic si arid. Ma, bata-va Dumnezeu sa va bata de cretini, imbecili, hoti, patachine, parasute cat timp va mai bateti joc de tara asta? Sunt prost!!! Raspunsul este simplu: atat timp cat ceilalti cretini, aia care va aleg, va dau voie.
Doamne, si cat i-as mai vrea pe romani si Romania sa fie visul celorlalti. Si ar fi si posibil daca nu am avea un popor cretin care sa nasca politicieni si mai cretini. Votati, ma!!!

Cu foarte mare greutate imi stapanesc nevoia de a debita tot repertoriul meu de injuraturi. Si stiu (cu variatiunile pe aceeasi tema) macar cateva mii. Ma cretinilor, voi ganditi mai mult de lungul nasului? Imi cer scuze! Retractez. Reformulez apoi: ma cretinilor (si cu crinu zece/care-i si intrece), de ce nu vreti sa ganditi absolut deloc? Si de data asta ar trebui sa retractez pentru ca intrebarea fireasca ar fi: voi aveti neuroni pentru altceva decat pentru nevoile fiziologice? Cand zic “nevoi fiziologice” ma refer numai la respirat si mancat. Pentru ca restul nevoilor le condensati, pe toate, in a manca. Ma idiotilor, voi realizati ca inclusiv primarii vostri pot sa fie victimele abuzului unei minoritati? Ma, intr-o localitate cu 100 000 de locuitori, ii este foarte usor unui potentat financiar local sa plateasca 20 000 de votanti ca sa va dea jos primarul prin referendum. Ma idiotilor, dar daca vine, ma, un deputat mahmur de la Monte Carlo, suparat rau pe viata ca a pierdut nu stiu cat la ruleta si propune un referendum sa declaram razboi Chinei? Si se strang niste milioane de bipede minoritare care zic DA. Ce facem, ma? Ne batem in razbel cu China numa pentru ca s-au strans toti suparatii mahmuri? Si are tara asta betivi la greu. Ma gangavilor, eu sper ca CCR sa va faca praf aberatia asta de lege in care vreti ca un referendum sa fie validat daca sunt prezenti la vot 30% dintre alegatori. Voi va dati seama ca si numai 15% +1 dintre electori pot impune aberatii intregii tari? Voi va dati seama ca ati deschis cutia Pandorei?  Daca face, ma, cineva cu voi ce ati facut voi vara trecuta? Va dati seama ca v-ati ars? Voi va dati seama ca oricand electoratul PP-DD poate  sa ceara confiscarea averilor tuturor politicienilor? Ca pot obtine 16%. Deci mai mult decat le-ar fi necesar. Ma, daca pe fondul de nemultumire a saracilor (mult prea multi in tara asta) vine unul care se pricepe la manipulare si va treziti cu o dictatura de extrema dreapta sau de extrema  stanga? Ma, Crizel, tu iti dai seama in ce directie aruncati TARA? Cum ati ajuns voi, ma, in politica? Ce accident nefericit v-a adus, ma, in ceea ce ar trebui sa fie structura de rezistenta a democratiei in statul roman? Am numit Parlamentul Romaniei.  Voi va dati seama ca ati creat conditia legala necesara si suficienta pentru instaurarea oricand a dictaturii unei minoritati? Realizati ca daca se intampla asa, voi sunteti primii care isi rup gaturile sau carora li se rup gaturile? Sunteti niste imbecili, ma!!!
Cum este posibil, ma parlamentarilor, sa nu vreti sa fie confiscate averile rezultate din actiuni ilicite?  Ce interese aveti voi sa nu se intample asa? Cum sa nu vreti, ma, sa nu mai fie prezumat caracterul licit al averilor? Ca inclusiv Ponta a cerut lucrul asta. Dom`le Ponta, astia nu te mai asculta sau a fost zisa asa la misto? Ha?
Cum este posibil, ma gandacilor, sa nu il dati afara din parlamentul tarii mele pe unul asupra caruia cea mai inalta instanta de judecata din tara mea s-a pronuntat definitiv ca nu mai are dreptul sa fie parlamentar? Ce faceti, ma? Dupa tentativa de lovitura de stat din vara trecuta, voi continuati sa sfidati justitia? Alooo!!! Tanti aia chioara (ca vad ca oarba nu esti decat din cand in cand), iti place cand neispravitii astia isi bat joc de tine?
Dom`le premier, da nene cu Crinel in balarii ca asta iti strica de tot imaginea si asa sifonata. Chiar vrei sa iti distrugi viitorul politic? Si fa-ti nenica putintica ordine in ograda cu animalute. Treaba ta… Oamenii nu mai pot fi dusi cu presul prea mult timp si nu cred ca ii mai poti vraji mult timp cu zambete, aparitii TV si minciunele. Io ti-am zis.
Hai ca iarasi m-ati suparat.

Am din cand in cand schimburi de mesaje cu un barbat tanar de 35 de ani pe care nu il cunosc personal. Stiu cateva amanunte despre el (spuse de el) dar nu am sa ledivulg. Chestie de discretie. Ceea ce pot sa spun, fara sa ii deconspir pseudonimul, este faptul ca este un tanar care a muncit din greu ca sa isi puna la lucru capacitatea, reusind in cele din urma (prin concurs pe bune) sa ocupe o functie intr-una dintre structurile de nivel inalt ale statului. Munca grea si cu mare responsabilitate la nivelul lui. Cu atat mai mult cu cat nu are sustinerea nimanui. Drumul din provincie in Bucuresti nu i-a fost deloc presarat cu flori. Omul asta (inclin sa cred ca este un bun profesionist) are si un grad de cultura foarte mare. Am discutat despre arta, istorie, geografie, filozofie, societate si multe alte domenii pe care cred ca nu multi dintre pseudo-barbatii tarii le-ar putea aborda. Sincer sa fiu, existenta unor asemenea tineri, chiar si nedescoperiti si nerecuperati de lozincile a tot felul de initiative civice sau miscari populare, ma umple de optimism. Dezamagirea lor insa ma umple de disperare. Domnu Ungureanu, domnu Preda, asemenea tineri trebuiesc adusi in fata nu tot felul de impostori care nu vor altceva decat munca cat mai putina in spatele arogantei. Chiar daca de multe ori nu ii impartasesc punctele de vedere si, in special, lipsa de orizont izvorata din lipsa sperantei, nu pot sa nu ma bucur de inalta lui intelectualitate, de stilul curat, cursiv, bine structurat. Iata ce imi scrie Anghel Negrea (este un pseudonim) in ultimul sau mesaj.
“Domnule Cătălin Bănică, se pare că de când n-am mai intrat eu pe facebook, mai exact de când n-am mai avut nici timp, dvs. ați avut o activitate foarte învolburată și interesantă. Sau poate că m-am dezobișnuit eu cu unele lucruri, sau m-am sălbăticit și privesc toate manifestările normale cu o simpatie exagerată. Dacă nu aș fi atât de terfelit și umilit și pus în mare pericol la intituția comunistoidă unde lucrez, aș putea să mă concentrez și să eman câteva cugetări mai rafinate, mai spre delectarea interlocutorului, dar, împresurat din toate părțile cum sunt, mă gândesc că dimensiunea cu adevărat uriașă, incredibilă, a pervertirii de care dau dovadă tot mai mulți români nu-mi lasă vreo șansă de scăpare în afara gesturilor cu adevărat disperate. Slăbiciunea tradițională a statului în raport cu exteriorul, coroborată cu străvechile dezordini interne și cu incapacitatea structurală a românului – genetică aș putea spune – de a respecta alte reguli sau criterii elementare decât cele clientelare de tip feudal, toate aceste îmi lasă impresia unei compromiteri iremediabile, ireductibile. Cândva, cu destul de multă vanitate prostească, obișnuiam să aplic și acestei țări ideea potrivit căreia există o ciclicitate sau o pendulare între apogeu si regres și, credeam eu, în naivitatea mea, că aflându-ne mereu la cote foarte joase ar fi natural să urmeze o ascensiune, către acel apogeu matematic urmat de regresul aferent. N-am luat în calcul nici măcar pentru o clipă ipoteza că teoria respectivă se aplică doar marilor popoare, statelor puternice și imperiilor. Se pare însă că, majoritatea, cu foarte mici excepții, suntem predestinați unui regres continuu sau cel puțin rămânerii în urmă atât în raport cu vestul cât și cu estul. Doar republicile bananiere sau fundamentalist fanatice se mai pot mândri cu disprețul grosolan față de condiția umană, cu mentalitățile primitive, patriarhale și cu corupția generalizată de la noi. Populația româniei, preponderent rurală și semianalfabetă, nu se îndeletnicește corespunzător nici măcar cu practicile primitive specifice comunităților agrare. În același timp, spoiala intelectuală sau mai exact batjocura inoculată în puzderia de facultăți particulare înființate din rațiuni strict mercantile, a facut să se instaleze definitiv în mințile oamenilor, mai exact ale cocalarilor, o istorie ridicol de mincinoasă, unde fabulațiile megalomanice de tip dejist-stalinist, anume ticluite pentru a frapa prin falsitate, coexistă cu schimonosiri moderne, cu așazise corecturi și reconsiderări ale unor inexactități exagerate. În realitate însă, minciuna pe toate planurile, prefăcătoria, impostura și lașitatea au căpătat la români dimensiuni uluitoare. Cu cât mai inofensiv și mai paralizat este statul în relațiile cu exteriorul, cu atât mai agresiv și viguros este în relație cu cetățenii din inteior, spre nenorocirea lor. Mai mult, e suficient să faci un singur pas în oricare dintre statele vecine – cu excepția basarabiei care nu e un stat – și primești instantaneu eticheta binemeritată de milog și țigan, hoț și sălbatic. De departe cei mai letargici oameni din lume, românii nu pot fi comparați nici cu pacifiștii ci cu mult prea numeroșii indieni cuceriți de englezi cu barca fiindcă nu existau porturi. La noi niciun fel de cucerire nu merită efortul, zona în sine conține ceva magnetic, ceva subtil care predispune la dezbinare și perversitate (a se vedea balada mioriței), însăși anexarea Daciei de către împăratul Traian e considerată, pe bună dreptate, în multe cercuri de istorici reputați, ca fiind o greșeală. Se bat orgolioșii în argumente potrivit cărora nașterea poporului român nu putea fi consecința unei greșeli, dar sunt contraziși imediat de adevărul material, anume că romanii au corectat greșeala retrăgând destul de repede administrația, fără a apuca să lase cine știe ce urme. Exemplele pot continua dar mi-e mie lene să pomenesc că în anul 1000, de exemplu, toate entitățile statale din jurul nostru aveau deja identități culturale bine conturate, stiluri de arhitectură, administrații, organizare etc. în timp ce la noi, mai exact în răvășitele cnezate și voievodate, nu s-au produs niciun fel de scrieri care să se fi transmis până astăzi. Istoria obiectivă a românilor se poate deduce din istoria parțială a popoarelor vecine. Turcii, profitând de neînțelegerile permanente, arbitrau între pretendenții la tron pe principiul „cine dă mai mult”. Voievozii, care nu au îndrăznit vreodată, nici măcar în vis, să aspire la titlul de rege, erau vasalii oricărui stat dispus să ofere protecție. Mihai Viteazul, fiul unei grecoaice și al unui tată necunoscut (probabil un gelep -negustor) nu era nici măcar român, etc.”

In general ne intemeiem optiunile politice pe “nu imi place ala”. Nu imi place Basescu, nu imi place Ponta, nu imi place Ungureanu, nu imi place Iliescu, nu imi place Antonescu, nu imi place ala ca mi-l ataca pe Ungureanu, nu imi place alalaltu ca se ia de Ponta, nu imi place ala ca mi-l acuza pe Iliescu. Nici macar nu stim de ce nu ne place ala sau ne place alalaltu. Nu ne place Basescu ca este urat. Nu ne place Ungureanu ca este tepos. Nu ne place Ponta ca este ochelarist. Nu ne place Danilet ca este slabanog. Nu ne place Iliescu pentru ca tuseste, sau ne place pentru ca zambeste larg, sau sau sau. Niciodata “pentru ca…”.  Niciodata nu vrea mai nimeni sa accepte ca daca ai un alt punct de vedere, asta nu inseamna ca ii esti dusman de moarte. Sa nu cumva sa te iei de idolul sau. Sa nu cumva sa te iei de prostul lui. Niciodata insa nu incearca nimeni sa accepte ca este punctul tau de vedere la care ai tot dreptul. Cum tot asa are si el tot dreptul la un punct de vedere. Problema abia aici apare. Majoritatea oamenilor impartasesc punctele de vedere ale idolilor lor, ale alesilor lor viscerali, ale negatiei lor. Iar lucrul asta se petrece si la bizonii din dreapta si la bizonii din stanga. Eu am privilegiul sa fi fost injurat, catalogat ca securist si comunist si din dreapta si din stanga. Nu mai departe de acum o zi  am trecut iarasi prin faza asta. Iata mostrele!  “Nu ti-a cerut nimeni sa bati pas de defilare si sa canti in front!Cred ca esti din alt film sau vrei sa-ti refulezi neamplinirile undeva!Du-te si canta la alta masa!” I-am raspuns numai atat “Asta fiind un alt punct de vedere sau doar o furie nascuta din insatisfactie? Eu nu te indemn sa te duci undeva chiar daca vezi lucrurile in alt fel.  Pe de alta parte, iti da ceva anume dreptul sa fii ireverentios fata de mine atat timp cat eu nu te-am lezat pe tine in niciun fel? Deocamdata intreb. Dar daca ai sa continui asa, pe bune ca imi dau drumul la agresivitate. Putem avea puncte de vedere diferite dar daca o faci la modul decent, ai putea avea sansa sa te accept ca partener de conversatie”.  Cu toate ca am convingerea ca ar fi fost mai nimerit sa il bag in ma-sa fara drept de apel. Eram insa in dispozitia aia  in care chiar nu aveam niciun chef sa ma mai razboiesc cu toti imbecilii. Si de ce “interpelarea” lui? Doar pentru ca, printre altele (doar printre altele; nici macar nu era punctul principal al scrierii)  ii atacasem idolii din dreapta. Un altul comenteaza: “Fii independent asupra afirmatiilor si mai ales opiniei/lor Tale Catalin Banica ! Dar e de preferat sa iti afirmi statutul vsv politica sa nu adapostesti cumva ambiguitatea ! Altfel iti urez noroc si weeckend placut !”. Macar de data asta comentariul a fost civilizat chiar daca si acum tot reactie de negare era. Adica nu ai voie sa fii de dreapta sau de stanga si sa critici oamenii din propria ta parte. Daca o faci, asta este ambiguitate. Nu mai au importanta pricipiile, nu mai au importanta evidentele, nu mai au importanta argumentele. De contraargumente nici macar nu poate fi vorba! Adica nenica, nu ai voie sa fii analitic, trebuie sa fii fan. Nu ai voie sa critici, ai voie doar sa aplauzi. Nu ai voie sa optezi analitic, ai voie doar la un YES neconditionat. Nu poti fi decat pro sau contra. Neconditionat. “Cine nu este cu noi, este impotriva noastra”. Suna cunoscut? Exact aceleasi reflexe intolerante, Dar mai nuantat: cine nu este CA noi, este sigur impotriva noastra. Sa fie eliminat, hulit, batut cu pietre. Sunteti prosti? Voi chiar credeti ca stau? Ma lasati? Partea proasta este ca tipul asta de atitudine este statuat inclusiv la nivel de statute ale partidelor politice. Aveti curiozitatea sa le cititi. De la PSD pana la FC. Nu ai voie (te expui excluderii) sa critici o decizie a partidului. Ai voie doar sa critici inainte de decizie (oricum ai toate sansele sa nu te ia nimeni in seama, in cel mai bun caz, daca nu gandesti ca seful de partid). Pai cum, nenica? Dupa ce “sefii” au hotarat (inclusiv in locul tau) tu automat ar trebui sa iti schimbi structural punctul de vedere? Dar cine dracu mai este si partidul asta? Ca doar nu este Dumnezeu. Este problema lor si a voastra daca le vreti asa. Eu, multumesc NU! Chiar daca am sa continui sa votez dreapta, pentru ca principiile mele sunt de dreapta. Asta nu inseamna sa creditez neconditionat oamenii de dreapta sau autodeclarati de dreapta. Sunt doar oameni. In general, cu nimic superiori mie.
Asa in paranteza… bai cretinule, eu scriu doar ce vreau eu si asa cum vreau eu. Nu scriu ca sa ma aplauzi tu sau sa iti placa tie. Daca ai un alt punct de vedere, nu este nicio problema. Ai tot dreptul sa il ai iar eu respect lucrul asta. Macar eu ies in strada pentru optiunile mele, daca este cazul, chiar daca imi critic alesii. Tu? Treci vreodata de faza in care injuri pe absolut oricine nu iti impartaseste idolatria ta? Imi pare rau pentru tine, dar eu nu am stofa de fan. Respect valoarea, sunt suficient de inteligent incat sa recunosc inteligenta altuia, dar nu pot fi admirator al nimanui. Nu am avut niciodata idoli. Am avut doar optiuni bazate pe analiza. Propria-mi analiza. Chiar daca s-a dovedit ulterior ca am facut o analiza proasta si, ca urmare, o optiune proasta. In felul asta nu am dat vina pe subiectul care a contrazis asteptarile mele ci doar pe mine ca nu am facut o analiza pertinenta. Si este cam tarziu sa ma mai schimb. De fapt nici nu vreau. Aaaaa… si inca ceva: cand scriu, nu ma descriu pe mine chiar daca pare ca vorbesc despre mine. Expun doar puncte de vedere. Sau, daca vrei, gandesc un alt punct de vedere decat ar fi “normal” in virtutea tiparelor zilei. Tu insa esti mult prea prost ca sa ai idee de stilistica si tehnica scriiturii. Ai idee cati sunt dezamagiti de Ungureanu? Ai idee cati sunt deja dezamagiti de manipularea grosolana la care a apelat Miscarea Populara? Despre PDL nu mai vorbesc. Asa este, nu m-a pus nimeni sa bat pas de defilare. Crede-ma ca nu ar avea spor. Dar stiu om (intreg la cap) care mai ca nu a fost dat afara din sala in care a avut demnitatea sa puna niste intrebari incomode la modul cel mai decent si civilizat cu putinta. Stiu oameni ale caror conturi au fost blocate doar pentru faptul ca au criticat apucaturile arogante si complet tzatzesti (cu evidente refulari sexuale) ale unei oarecare  din Miscarea Populara. Nu gandeste nimeni ca in felul asta exact oamenii demni sunt indepartati dintre sustinatori? Cine are interesul asta? Suferiti toti, mici sau mari, de aceeasi forma de egolatrie care in cartier ia forma intrebarii “ba, tu stii cine sunt eu?”. Cine esti, ma? Un ala, ca oricare altul, care intr-o zi va muri. Crezi ca vei mai conta peste vreo 50 de ani? Va lipseste si perspectiva timpului si perspectiva decentei. Sa va dea Dumnezeu sanatate mintala ca aveti mare nevoie.

Citeam intr-o zi, pe un cont facebook, comentariul unui tanar care punea tot mersul anapoda al societatii romanesti pe seama  „…cei care şi-au început viaţa în vechiul regim….”. Cred ca este o generalizare si o culpabilizare (la nivel national) si contraproductiva si extrem de periculoasa dar si extrem de nedreapta. A anatemiza absolut tot ce s-a nascut in „vechiul regim” este un reductionism complet saracit de esente. Sunt o multime de generatii de dinainte de `89 care, fara sa isi fi propus lucrul asta, au facut posibil acel decembrie fierbinte din anul de gratie 1989. In pofida revolutiei culturale, in pofida productiilor artistice (impuse) ale realismului socialist, dincolo de productiile subculturale de casa impuse (dar si, de foarte multe ori, etalate din exces de zel) de  oligarhia asa zis comunista, au existat, am existat o multime dintre noi (intelectualitate tehnica si economica, intelectualitate culturala, muncitori valorosi, meseriasi priceputi, tarani constiinciosi si devotati pamantului, juristi destupati) care au dus lucrurile inainte pana in punctul in care a fost posibila ruperea de un regim anacronic si impotriva firii.  Eu unul identific principala cauza a starii de lucruri existente in lipsa de educatie a acestui popor pe segmentul educatiei legislative, constitutionale, a drepturilor si obligatiilor cetatenesti, in lipsa de toleranta, in instinctul tiranic de a calca peste morminte ca sa ai mai mult decat celalalt dar si dominati de obsesia caprei vecinului. Vorbim despre comunism fara sa luam in seama ca nu s-a ajuns la comunism niciodata. Ca ideologie comunismul este doar o utopie care s-ar putea aplica eventual doar unei societati 100% robotizate. Ceea ce a fost, este asimilabil doar cu o alta forma de oligarhie in numele clasei muncitoare si taranimii. Clasa muncitoare si taranime care, SA NU UITAM, a fost la fel de oprimata ca orice alta patura sociala. Deci nu despre o oranduire sociala ca expresie fidela a unei ideologii vorbim ci despre o oligarhie nascuta din caracterul utopic si nerealist al unei ideologii. Ori in tara asta nu despre ideologie este vorba (si nu a fost niciodata) ci despre arivism politic, despre nevoia de putere absoluta a unui grup care nesocoteste complet (macar ca intentie) drepturile tuturor celorlalte grupuri sau indivizi. Daca va uitati cu atentie la comportamentul social si politic al multor tineri care nu au avut nimic de a face cu societatea asa zis comunista, veti constata exact aceleasi reflexe oligarhice, tiranice, intolerante, arogante, de neam prost ajuns nedrept in varful carutei.  Sunt ele derivate dintr-o ideologie comunista? Nici pe departe!!! Sunt doar expresia educatiei si exercitiului unei vieti sociale deformate. Cred ca inainte de a arunca cu generozitate toate vinile in urma, ar trebui in primul rand sa ne supunem unui dur program de introspectie onesta. Pornind de la nivel social si sondand puternic la nivel ndividual.
Buuunnn… si cu noi cei trecuti de 50 sau 55 de ani ce vreti sa faceti? Sa ne aruncati la cos ca pe un rebut? Credeti ca va puteti permite lucrul asta? Sunt complet de acord ca este in firea lucrurilor ca generatiile sa se inlocuiasca una pe cealalta dar asta nu da dreptul niciunei generatii sa nege o alta generatie iar schimbul de generatii trebuie facut firesc prin preluare treptata nu prin negare. Toti vorbiti si vreti sau va vreti pe voi insiva (cam cu prea multa nerabdare), generatia celor de 40 de ani. Eu unul nu am nimic impotriva. Chiar nu mai vreau mariri, functii, recunoastere. Sunt suficient de constient de mine insumi ca sa imi mai trebuiasca pretuirea iluzorie a unei mase mai mici sau mai mari de oameni. Cu riscul de a fi acuzat ca sufar de autosuficienta, afirm raspicat ca eu imi sunt suficient mie insumi. Iar in atare situatie, eu nu pot decat sa va daruiesc ceea ce stiu si ceea ce am invatat. Nu aveti nevoie? Nicio problema! Nu eu pierd. Singura problema pe care eu va indemn sa nu o uitati (pentru ca prea aveti senzatia ca sunteti vesnici si veti trai pana la adanci batraneti avand 40 de ani) este sa nu uitati ca peste foarte putin timp veti fi in situatia ca o alta generatie sa vrea sa va inlocuiasca pe voi. Eu am avut timp sa invat ca este un lucru firesc. Teama imi este insa ca, dupa cum va comportati, voi nu veti sti sa ganditi si sa actionati in firescul lucrurilor.
De ce va suparati pe noi in halul asta? Suntem caustici, ironici, avem simtul umorului, suntem insolenti de multe ori, stim sa radem, aciditatea noastra are o foarte mare doza afectiva de intelegere si ingaduinta, sarcasmul nostru are in spate de cele mai multe ori o treapta superioara de intelegere si acceptare a tot ceea ce este firesc omenesc. Spre deosebire de voi, noi nu numai ca ne-am castigat dreptul sa stam la balcon (ca batraneii carcotasi din Papusile Mapet`s) si sa radem de voi, dar am ajuns la ceva la care nu stiu daca voi veti ajunge vreodata: iubim oamenii. Evident ca mai avem si zile proaste. Ba o prostata, ba un reumatism, ba o piatra la rinichi sau colecist. Ca sa nu mai vorbim despre perspectiva unui infarct sau comotie cerebrala. Si atunci, ca orice batranel hatru, o mai dam si pe “te bag in ma-ta”, pentru ca noi nu mai avem nimic de pierdut. Noi nu mai vrem sa fugim nicaieri, nu mai vrem sa fugim de nimic si de nimeni. Asa ca citatul shakespearian se transforma la noi in obraznicul “dau regatul meu pentru… o iapa”. Iar ca urmare, se mai lipeste uneori, drept este, pentru scurta perioada de timp, cate o juna fascinata de sarmul nostru nemuritor ce face pui in niste corpuri deloc in standard.
Noi ne-am castigat cu prisosinta si din greu dreptul de a injura onest pe oricine. Asa ca, te bag in ma-ta cu cratima cu tot dar te primesc in bratele mele deschise. Vei gasi multa afectiune si intelegere pentru tot ceea ce este firesc omenesc in tine. Pentru ceea ce este nefiresc in tine, inca sunt in stare sa iti scot dintii si sa te pun apoi sa ii bei dizolvati in acelasi pahar cu apa in care proteza mea dentara nu se dizolva niciodata, in cazul in care te tenteaza cumva carotida mea. Crede-ma ca nu mi-a fost teama sa infrunt tovarasii mei care au asmutit cainii pe mine declamand furiosi ca sunt dusman al poporului si ca subminez interesele de partid si de stat cum tot asa nu mi-a fost frica sa stau cu o mitraliera de TAB indreptata fix spre mine la numai vreo 3 metri. Mint! Mi-a fost al dracului de frica dar mi-am infruntat propria-mi frica si am ramas pe loc pentru ca tie sa iti fie mai bine azi. Fara sa cersesc ulterior certificat de revolutionar. De ce crezi ca mi-ar mai fi frica de tine?