Gandind Paralel by Catalin Banica

Cu fiecare zi ce trece, mai tare-mi zburda verde in priviri, nastrusnica imperechere dintre astre ce naste o alta primavara printre flori. Vad chipurile inca desfrunzite zambind timid spre boarea ce se-asterne printre nori. Ma bucura-ndrazneala unui san ce se arunca-n ochii mei avizi de soare in timp ce pasi-mi tematori scruteaza cresterea, in timp, a zilelor de primavara. In fiecare dimineata pandesc ivirea firelor de iarba ce-am semanat cu sarg mai zilele trecute. De la o zi la alta curtea-mi este populata de tot mai multe siruri de lalele, iar trei zambile tremurande, au inflorit intre amiaza si-nserare. Scrutez cu zambetu-mi in gene inaltul cerului albastru nefiresc, sperand la primul zbor de randunele ce-ar creste-n varful nucului de prin vecini. Migratii pline de mister se-anunta-n vantul ce se misca-n crengi. Probabil inca mai asteapta al verdelui de frunze zumzet lin, ca un semnal ca totu-i pregatit in lume sa ne asternem primavara-n gand.
Devansand insa migratia naturii de la intunecare la lumina, s-a dat startul la migratia politica. La fel de previzibila, privita prin prisma la fel de firestii duplicitati al caracterului politicianului roman, ca si schimbarea anotimpurilor. Cand ma refer la migratia politicienilor de la un patid la altul, nu incerc nici pe departe sa abordez atare curvaraseala de pe pozitii politice ci doar prin prisma devoalarii desavarsitei imperfectiuni a caracterului romanului ajuns in politica, parvenit care tine cu tot dinadinsul sa ramana la impartirea bucatelor. Daca pana azi dimineata toti urlatorii din USL infierau cu manie proletara traseismul politic, din senin astazi nu numai ca au tacut dar au avut reactii de justificare, de acceptare, de motivare a curvaraselii politice, devenind in felul asta, dintr-o ilustra matroana intelegatoare, tandra si fecunda, o biata hoasca ce-ti plaseaza o curva stirba la un colt de strada. Sa fiu bine inteles!!! Cand scriu curva, in niciun caz nu ma refer la absolut nimic care are legatura cu sexul, si cu atat mai putin cu femeia, ci cu caracterul duplicitar, ipocrit, mincinos al omului. Curva nu este femeia care are legaturi sexuale cu mai multi barbati (din punctul meu de vedere, bine face), este insa omul care insala de dragul de a insela, care mintre de dragul de a minti, care este duplicitar, care schimba tabara sub motivatia pragmatismului. Este vorba de caracter. Pe scurt, un vicepresedinte PDL pleaca, impreuna cu toti  ceilalti parlamentari din judetul in care a fost ales si cu inca 40 de primari, la PNL. Frumos este faptul ca acest parlamentar ataca destul de vehement pana nu de mult alianta USL, iar USL-ul il balacarea cu sarg pe acest domn. Incepand insa de azi, totul s-a transformat intr-o iubire imaculata. Evident ca speculatii pe marginea cauzei acestei migrari in masa se  pot face foarte multe, iar motivarea acestei decizii  poate sa imbrace forme dintre cele mai nastrusnice si fanteziste. Realitatea este una singura: curvaraseala. Si duplicitatea  ca o trasarura de esenta atat a celui care fuge cat si a celor care il primesc. Acelasi lucru s-a intamplat de prea multe ori si cu PDL-ul. In cine si in ce sa mai crezi?
Sigur acest fapt se va repeta, in perioada urmatoare, din ce in ce mai mult. Si intr-un sens si in celalalt. Daca PDL-ul nu se va destrama in aceasta perioada sau nu se va contracta la un nivel la care chiar prezenta in Parlamentul Romaniei ar fi o mare reusita, va reusi sa culeaga undeva la nivel de 30-34% din voturile de la alegerile parlamentare. Lucrul asta este conditionat insa de o curatenie de primavara temeinica pe de o parte, iar pe de alta parte de constientizarea populatiei ca un vot masiv pentru USL ar fi complet periculos pentru populatie. Lipsa unei contraponderi politice serioase duce fara dubii la abuzuri fara limite.

Imi vine uneori sa las dracului si inteligenta si bun simt si condescendenta si decenta si absolut tot ce are legatura cu valoarea, cultura, toleranta si intelegerea mea. De zeci de ani tot mananc rahatul pe care mi-l servesc cu nonsalanta aroganta tot felul de prosti si hotomani si boschetari care mai de care cu aere de mare smecher. Iar gasca asta interminabila si obscen repetabila incearca sa ma faca sa si cred ca rahatul despre care pomeneam, este si bun. Simpli parveniti intr-o prea prelungita epoca Dinu Paturica.  Arendasi arivisti a caror singura ratiune de a fi este imbuibarea cu orice chip. Mincinosul care ragneste ca il deranjeaza minciuna. Hotul care arata cu degetul alt hot. Nu am sa-mi iert niciodata ca in urma cu 23 de ani am stat in fata unei mitraliere nestiind ce urma sa se intample in secunda urmatoare. Pentru cine? Pentru astia? Pentru ceea ce se intampla? Sa fim bine intelesi: nu imi pare rau ca am facut-o. Am facut-o stiind ce vreau. Dar nu imi iert ca nu am stiut sa imi asum si varianta care a urmat.
Cum dracu se face ca orice mare sau mic delincvent, fie ca este un tigan burtos cu ceafa lata ramas la jumatatea drumului dintre tiganul autentic (iar astia sunt din ce in ce mai rari) si romanizarea sa, sau de parlamentarul arogant dominat de credinta ca este vesnic si intangibil, in momentul in care derbedeul asta este  prins, imediat incepe sa sufere de nu stiu ce boala, incepe si plange in fata camerelor de luat vederi, devine mielusel. Unde le este barbatia violenta de pana atunci? Chiar atat de usor ii castreaza perspectiva unei vieti umile ca a oricarui roman care munceste ca sa isi duca zilele cat mai decent cu putinta?
Si alegerile de anul asta le vor castiga tot ei. Indiferent de culoarea lor politica. Aceeasi parveniti, aceeasi avizi de putere, aceeasi lacomi care fura, insala, mituiesc si se lasa mituiti, corup si se lasa corupti. Evident in numele prea des clamat al poporului. Apoi isi vor plati polite. Vor falfai stindardul dreptatii si justitiei. Vor face totul pentru binele poporului. Si o sa li se falfaie la greu de toti ceilalti.

Ca tampitul imi las zilnic ochiul si mintea vandalizata de isteria sociala creata de anchetarea unui boschetar parlamentar care, se pare, a avut si el, ca multi altii, inspiratia sa insele, sa corupa, sa falsifice si sa o stearga din tara la modul smecheresc. Cat se poate de cotidian, as zice, numai ca de data asta i se da faptului astuia o amploare pe care nu o prea inteleg in totalitate in momentul asta dar pe care o intrezaresc. Mi se pare complet nefireasca toata desfasurarea asta de forte si atentia deosebita si mediatizarea excesiva. Chiar si pentru faptul ca la mijloc, dupa cum au afirmat cei care fac cercetarea penala, este vorba de doar un milion de euro obtinut prin excrocherii de boschetar modern. Si monden. Ori alta data a fost vorba de mult mai mult. Drept este ca alta data a fost vorba de banul public. Medicamente, energie, asfaltari si cine stie cate multe alte zeci sau sute de domenii din butoiul cu miere.  Iar lucrul asta nu este foarte cuantificabil in mintea contribuabilului, nu-i asa? Si mai nefiresc mi se pare modul cum Presedintele Basescu s-a afisat mediatic incercand, prin atitudinea domniei sale, sa induca in privitorul tv ideea ca este scopul vietii domniei sale sa il prinda pe acest infractor care a sfidat autoritatile si a taiat-o putin in Congo. Este acel parlamentaras de cacat inamicul public numarul 1? Nici pe departe. Este doar unul dintre multii imbuibati, marlani nesimtiti egocentrici aroganti care populeaza viata sociala, politica, culturala, mondena a Romaniei. La fel de nefiresc mi se pare (drept este ca nu cunosc toate amanuntele cercetarii penale ca sa ma pot pronunta cu fermitate) si faptul ca, din cauza legaturilor de rudenie, autoritatile de cercetare penala instituie sechestru asupra bunurilor rudelor fugarului fara ca lucrul asta sa fie urmarea unei hotarari a unei instante de judecata. Nu mi se pare deloc in regula sa incerci sa repari un rau facut, printr-un abuz. Nu ai voie sa repari o ilegalitate printr-un abuz. Este la fel de rau ca si atunci cand comiti o ilegalitate  printr-un abuz. Asta daca ai pretentia sa domneasca legea. Altfel totul intra intr-o spirala a abuzului si bunului plac ce, este posibil, sa se intoarca intr-o zi impotriva oricaruia dintre noi.

 A fost o vreme cand a te eticheta singur/a ca fiind golan, era sinonim cu a-ti etala apartenenta anonima la o miscare de protest indreptata impotriva anchilozarii politice si sociale. A fi golan in acele vremuri insemna sa iti asumi si sa iti arati dezacordul anonim.  Fara violenta si neurmarind interese proprii ci  doar evolutia societatii, rezistenta fata de un sistem care, atentie, cu sprijinul majoritatii populatiei, incerca sa isi conserve prerogativele si avantajele puterii. Manipularea de atunci a impartit populatia tarii in doua: o minoritate care milita pentru interesului intregii populatii si o majoritate care nu intelegea ce se intampla. A fi golan atunci insemna, in primul rand, sa apartii constiintei sociale avansate, sa fii in elita protestatara, anonim, demn, neinregimentat de anchilozare sau interese mai mici sau mai mari, insemna o atitudine de un altruism social complet fara miza sau scop personal. Golanul de atunci a deschis practic cutia Pandorei din care s-a revarsat abundent golanul de azi, ca un soi de revers al medaliei. Ca vizibilitate, reversul medaliei (la nivel social dar si ca perceptie individuala) este mult mai mare decat aversul ei iar lucrul asta este posibil in primul rand din cauza tacerii, invizibilitatii, lipsei de atitudine a celor care zi de zi sunt nevoiti, prin proprie optiune pana la urma, sa faca fata  marlanilor, profitorilor, parvenitilor, arivistilor, imbuibatilor, cefelor late, burtilor nesimtite, avizilor de putere de dragul puterii, toti cei care au ca singura ratiune de a fi doar propriul ego. Intr-un cuvant, golanul de azi. Cu fiecare an care trece asistam la o marlanizare, golanizare a intregii tari. Caracteristica tuturor acestor specimene, dovezi vii si deosebit de active ale involutiei speciei si ca atare si a involutiei sociale, nu este lipsa legii bunului simt din intreaga lor fiintare (lege care nu a fost votata in Parlamentul Romaniei, asa cum spunea un „distins” politician)  ci sfidarea, dispretul si aroganta. Dumnezeule, cred ca fata iti este innegurata de un zambet trist si te intrebi unde ai gresit. Nu iti vine uneori sa spargi televizorul sau sa nu mai iesi printre oameni?
Televiziunile, presa scrisa sau audio creeaza asemenea specimene si este conditionata, ca existenta, de activitatea acestor specimene. Iar lucrul asta este posibil doar din cauza insatietatii tale pentru murdar, violenta, spectacol desantat, grotesc, de usurinta cu care accepti non-valoarea, de atrofierea capacitatii tale de a crea repere in primul rand in tine insuti/insati. Este prea complicat ceea ce spun? Atunci raspunde-ti singur/a de ce un Becali sau un Borcea este o personalitate publica. De ce unul care scuipa un interlocutor in timpul unei emisiuni tv este pe placul tau. De ce o muiere oarecare, fara absolut nimic de valoare in ea, se impune ca reper sau deziderat al dorintelor unei privitoare sau privitor, doar pentru ca are niste sani faini si niste coapse fecund atragatoare. Nici macar nu stii daca sunt naturale. Te deranjeaza marlanul cu ceafa lata din magazin sau nesimtitul care se baga in fata la semafor? Este produsul firesc al nepasarii tale atunci cand zilnic vrei sa ti se arate si ti se arata pentru ca vrei (ciudat cerc vicios, nu?) marlanul cel mare pentru care tu nu insemni absolut nimic. Dar pentru care banul pe care il cheltuiesti tu inseamna totul. Tu nu ii esti decat un element intr-o statistica si un vot.

Era cat pe ce sa ma revars si sa afirm ca suntem o societate bolnava. La o prima vedere, ca si la a doua si a treia, ai zice ca am avut cu totii o copilarie nefericita, ca am fost abuzati sexual de vecina sau vecinul de la etajul 3, ca ne fura colega sau colegul de banca pachetelul cu mancare in fiecare zi sau ca, doamne fereste si pazeste, ne-au rapit extraterestrii, pe rand, in grupuri mici, si ne-au supus la elaborate operatii de uniformizare de sex. Atat ca marime cat si ca varietate. Ca sa nu mai pomenesc de frustrantele situatii cand ursul ne-a pus piedica atunci cand zburam dupa eternitate. Nu, nu suntem bolnavi in sensul de situatie temporara de indisponibilitate fizica sau psihica. Suntem in mod divin-firesc condamnati la innegurare. Am citit, cu niste zeci de ani in urma,  o nuvela scrisa de Schiller parca, despre o tara indepartata si complet necunoscuta lumii civilizate. Criteriul de normalitate si elitism social era in acea tara frumusetea  si sanatatea fizica. Toti cei nevoiasi, urati sau bolnavi la modul maladiv erau socotiti un soi de paria si erau marginalizati, huliti, dispretuiti. Se intampla insa ca de destul de multe ori  un membru frumos al acelei societati sa se imbolnaveasca si sa fie compatimit si protejat de intreaga societate. Boala, deviatia temporara de la normalitate, insemna furt, inselaciune, minciuna, delapidare. Totul la vedere. Imi aduc aminte ca in mintea mea de copilandru care era intr-un proces complex si greoi de sedimentare a unor criterii valorice sanatoase si solide, situatia din nuvela m-a contrariat. Mi se parea nefirsc totul. Cum dracu Schiller asta  sa scrie tampenia asta?… Nu aveam cum sa stiu ca peste niste ani urma sa fiu un adult constient de societatea in care traieste.
As indemna pe fiecare om in parte sa priveasca avid in sine. Raul vizibil, pentru toata lumea, porneste din neputintele si raul si lasitatile si instinctul de conservare pervertit si din gelatinizarea vertebrelor fiecaruia dintre noi. Toate astea devin norma. In momentul in care suntem invizibili si acceptam, toate astea au toate sansele sa devina lege.

La inceput te apuca rasul. Abia se strang suficienti parlamentari ca sa se poata vota ridicarea imunitatii parlamentare a unui distins coleg al domniilor lor (deputat care si-a bagat vartos mana in borcanul cu miere al inselaciunii si care mai are si tupeul sa tune si sa fulgere impotriva Romaniei si indeamna la emigrare in masa). Nimic anormal. In definitiv toti chiulesc ca doar de asta ii platim din impozitele noastre. Din pacate chiulul nu se observa decat atunci cand  este vorba despre opozitie. La ceilalti se numeste „treaba in alta parte”. Apoi te apuca plansul: din cei prezenti (care oricum erau cam jumatate din numarul parlamentarilor) mai mult de 10% voteaza impotriva ridicarii imunitatii parlamentare a colegului domniilor lor. Dumnezeule, in tara asta hotii sunt suparati in primul rand pe cei care il prind. Nici macar regula asta elementara a jocului de-a hotii si vardistii nu se respecta: tu furi, eu incerc sa te prind. Tu iti faci treaba ta, eu mi-o fac pe a mea. Ca toti fac si treaba proprie si treaba celuilalt, asta este alta poveste. sau macar asa se vede. Iar daca se vede asa, este si vina celor care prin invizibilitatea lor  fac sa fie vazuti numai astia.
Apoi incepi sa razi din nou. Intr-o regie jalnica, la un post de televiziune specializat in vanatoare de potcoave de cai morti, facuta intr-un stil  mai mutl decat indoielnic, se mimeaza un soi de stare revolutionara al carei cap si coada si cu atat mai putin motivatie nu le pricepe nimeni. Da, despre OTV este vorba si despre partidul de studiou tv al domnului Diaconescu este vorba. Cand insa vezi cum oamenii dau navala sa faca un rolisor cat de mic si grotesc  doar ca sa satisfaca pofta de mascarada a domnului Diaconescu, te apuca plansul.
Mi-am inceput ziua cu o sfasietoare stare de tristete: din cand in cand, fara de veste sau cu vreo legatura cu ceva din intampalrile zilei anterioare, visez o femeie, o mai veche iubire. Evident rupta mult inainte de finalul ei. Iubirile pot avea un final fericit (care de prea multe ori este inceputul nefericirii) sau unul nefericit.  Cumva paradoxal, orice iubire se termina nefericit sau macar in obisnuita si derizoriu. Iubirea despre care scriu acum, nu a avut niciun final. Si mi-a venit sa plang. Luat de valul treburilor zilnice, am lasat ziua cald matasoasa ce-mi impresura simturile, sa imi calauzeasca ochii spre cer. Doamne cat de frumos incepe sa fie!!! Si atunci zambetul mi-a inundat nemarginirea visului inca neinfrunzit, promisiune diurna a unei explozii florale ce se zareste difuz la linia orizontului timpului.

Cu totii suntem oameni si ca atare avem momente de slabiciune. Nu am de gand sa ii ridic statuie presedintelui Basescu si cu atat mai putin sa il canonizez. Mi se pare insa ca subtilitatea demersului sau de a renunta la functia de presedinte in conditiile aprobarii unei noi Constitutii care sa reduca Parlamentul la un numar de 300 de parlamentari si o singura camera, nu l-au priceput liderii opozitiei. As spune „nu au muscat”. Dar nu au muscat nu din inteligenta ci din neputinta de a-si asuma momente istorice. „Targul” ar fi fost urmatorul: eu renunt sa fiu presedinte iar voi, cu totii, aprobati noua Constitutie. Evident ca parlamentarilor nu le convine micsorarea numarului de parlamentari. Am dus discutia in derizoriu numindu-l „targ” dar mai aproape de adevar ar fi daca l-as numi „sacrificiu”. Drept este ca ar fi de luat in discutie si orgoliul presedintelui Basescu de a intra in istorie ca un presedinte care si-a sacrificat functia in stat in favoarea unei Constitutii mai bune. Din pacate pentru tara, planul i-a fost dejucat de prostia si lispa de hotarare a unei opozitii pe cat de impotenta pe atat de galagioase si tot pe atat de mult, moale, fara sange in instalatie si fara simtul momentului. Nu au facut decat sa isi contrazica propriile cereri galagioase: demisia presedintelui si preluarea puterii. Oare oamenii astia stiu ce vor? Dumnezeule, tara asta este blestamata sa nu aibe o opozitie puternica si o putere care sa nu fure. Si asa se intampla de 23 de ani.
Renuntand la atitudinea mea utopica, nu pot sa nu ma intorc la faptul ca daca totul decurge in limitele prevederilor constitutionale si legale, toate mutarile astea sunt complet fara suport real si complet nerealizabile. Singurul lucru pe care il pot face toti este sa dea din gura pentru impresia artistica in fata alegatorilor. Inclin sa cred ca presedintele Basescu este singurul care stie sa joace jocul asta. Faptul ca nu reuseste sa vada ca nu are parteneri pe masura (atat in tabara celor din PDL cat si in tabara USL) pentru joaca asta politica, face totusi din domnia sa un politician care nu s-a adaptat la realitatile politice romanesti.

Ne mai ofera justitia romaneasca inca o mostra de delir justitiar. Astazi, fiul unei doamne senator PDL (sa fie doar o intamplare ca justitia judeca colorat?) este condamnat la 3 (trei) ani cu suspendare pentru tentativa de omor. Minunatul tanar isi ia la putina bataie (era sa zic iubita) fatuca cu care se putin distra, ca fiu de ministreasa. Un oarecare intervine ca sa ii ia apararea tipei iar pasnicul fiu de ministreasa il calca de vreo 20-30 de ori cu masina peste picioare (ochelarist prost fiind, cred ca nu stia unde ii este capul aluia). Evident ca ma-sa, ca orice mama PDL-ista, devotata si increzatoare in caracterul feciorelnic si plin de bunatate a lu` labagiul de fiu-sau, ii ia apararea pana in panzele albe si ii deplange soarta potrivnica. Pana la urma, dupa mai bine de doi ani de procese in care in care  reclamanta si-a retras plangerea, la fel a facut cu declaratia sa si nenorocitul ala (Dumnezeu sa il ierte ca intre timp a murit) care si-a bagat de atatea ori picioarele sub masina bietului tanar, justitia se pronunta. Probabil mortul  a fost cuprins de remuscari ca distruge viitorul luminos ul unui vajnic viitor PDL-ist de frunte. Sau l-o fi cumparat distinsa doamna ma-sa, ministreasa, senator PDL?
Imi aduc aminte ca acum cativa ani justitia romaneasca a condamnat la doi ani inchisoare o batranica, talhar nemilos de altfel, care furase O PAINE. O paine oameni buni….
In ritmul asta, daca cumva Scufita Rosie intra pe mainile lungi ale justitiei romane, o sa fie condamnata pentru prostitutie iar iepurasul pentru proxenetism. Curva dracului!!! Asa ii trebuie daca se pune cu lupul.

Cu fiecare zi ce trece tot mai mult tara asta tinde sa devina doar o anexa a malurilor Dambovitei. Adica un soi de tara a minciunii targovetilor, o tara a clevetirilor pe marginea garlii, o tara a barfelor la ceas de seara, pe marginea santului. Cat de curand raurile, paraurile si orice garla din tara asta nu se vor mai numi Olt, Jiu, Mures, Tisa, Siret, Arges sau Prut ci Dambovita 1, Dambovita 2, Dambovita 3 si tot asa mai departe incat tot bazinul hidrografic al tarii sa fie marginit de maluri dambovitene.
Cat de prost trebuie sa fii incat sa faci un jaf armat la o banca si sa pleci cu  4 (p a t r u) mii de euro? Cat de prost poti sa fii ca sa ii socotesti pe cei de la politie atat de prosti incat sa te creada ca au venit la tine doi falsi lucratori de la Garda Financiara si ti-au dat o amenda de 100 000 de euro? Cat de prost si de lacom poti sa fii ca sa vinzi un medicament mult mai scump decat in orice alt loc din Europa si absolut toate firmele importatoare sau marii distribuitori de medicamente sa aibe toti acelasi pret fara ca un Consiliu al Concurentei sa nu se sesizeze? Cat de prost poti sa fii ca sa dai o sentinta de 3 ani cu suspendare unui fiu de senator pentru o tentativa de omor fara dubii iar unei prapadite care a furat doua kile de cartofi (oare de ce o fi furat alea doua kile de cartofi?) sa ii dai doi ani de puscarie si sa crezi ca nimeni nu va vedea lucrul asta? Cat de prost poti sa fii ca in cadrul unor discutii oficiale consemnate in stenograme sa afirmi un lucru iar cand lucrul ala este facut public sa strigi din toti rarunchii „minciunaaaaaa”  fara sa tii cont ca acele stenograme vor fi puse la dispozitia opiniei publice? Probabil toti astia nu sunt suficient de prosti incat sa nu vada ca nu li se inatampla la niciuniii prea  mare lucru si ca oricum noi ceilalti suntem suficient de batuti in cap incat sa inghitim absolut orice. Pur si simplu la niciunii nu le pasa… Bai imbecililor!!! Mananc cacatul pe care mi-l serviti zilnic pe toate caile, dar nu ma fortati sa spun si ca este bun.
Nimic nu are anvergura. Nimic nu are stil. Totul este la nivel de boschetareala. Totul este la nivel de excrocherii jalnice.
Aflam, dintr-un interviu luat Presedintelui Romaniei, ca, la consultarile cu partidele politice in vederea formarii unui nou guvern, acesta a facut propunerea de preluare a functiei de prim ministru, domnului Ponta urmand ca guvernul sa il formeze USL-ul. In prima faza domnul Ponta spune ca Presedintele minte iar in momentul in care apar si stenogramele, isi modifica declaratiile si spune ca propunerea a fost facuta la „bascalie”. Dincolo de faptul ca Presedintele Romaniei nu ar fi avut voie sa devoaleze lucrurile astea intr-un interviu ci ar fi trebuit sa o faca intr-un comunicat al Presedintiei si nu la o luna si 12 zile ci in cel mai rau caz imediat dupa epuizarea consultarilor si inaintea numirii noului prim ministru, ca un fel de dare de seama in urma consultarilor, este de discutat putin despre atitudinea reprezentantilor USL prezenti la acele discutii. Inca de  atunci am afirmat ca din punctul de vedere al tacticii politice, cel mai indicat, pentru PDL, ar fi sa renunte la putere, sa faca un pas in spate pentru a-si putea salva putin din capitalul electoral, pentru a-si putea pregati prezenta in alegeri si, nu in ultimul rand, sa dea posibilitatea USL sa isi erodeze capitalul electoral acumulat nu datorita actiunii si programelor USL ci datorita incapacitatii lor de a propune solutii dar, in principal, din cauza nemultumirii populatiei. Tot atunci am afirmat ca mintile destupate din USL nu vor accepta sa preia puterea tocmai pentru ca nu sunt pregatiti, pentru ca nu au programe viabile si pentru ca nu au elite dispuse sa isi asume actul guvernarii. Cum nu am vazut si nu am auzit despre o asemenea actiune a presedintelui la vremea respectiva, am gandit ca PDL-ului in intregime i-a luat Dumnezeu mintile si am incercat sa inteleg de ce tin cu dintii sa ramana la putere inca o jumatate de an. Astazi am citit continutul stenogramelor de patru ori. Mi s-a parut cat se poate de evidenta propunerea presedintelui. Si inca o data ma intreb de ce nu a facut-o publica atunci. Pe de alta parte, argumentarile domnilor Ponta si Antonescu din cursul zilei de azi mi se par a nu fi altceva decat reactii complet infantile si de neluat in seama. Nu sunt decat un altfel de a-si etala impotenta si lipsa de perspectiva galagioasa si de un nivel complet indoielnic. Chiar nu inteleg cum mintile luminate pe care, imi place sa cred, inca le mai are atat PSD cat si PNL, accepta aceste balbe infantile ale domnilor Ponta si Antonescu. In subsidiar, nu inteleg cum brontozaurii atat de orgoliosi din PSD vor mai accepta ca PSD sa continue sa fie doar o anexa la discursul domnului Antonescu. Spun inca o data lucrul asta pentru ca am putut vedea inca o data, in amintitele stenograme, ca practic domnul Ponta a fost absent in acel dialog, singurul care a vorbit (evident batand campii ca de obicei) fiind domnul Antonescu. In contextul inconsistentei atitudinii domnului Ponta as aminti si declaratia facuta de domnia sa acum cateva zile atunci cand a devansat data nominalizarii candidaturilor pentru alegerile locale  programate (nominalizarile) pentru data de 16 martie, pentru data de 19 martie pe motiv ca nu vrea sa amestece ziua maghiarimii cu ziua nominalizarilor. Oare nu stia domnul Ponta cu mult inainte ca ziua maghiarimii este in fiecare an pe 16 martie? Ce legatura avea una cu cealalta? Hilar, nu? MIe imi este clar ca inca nu va terminaserati targuila intre voi. Cat de prosti puteti fi ca sa va dea dreptul sa credeti cu totii ca noi ceilalti suntem atat de prosti incat sa inghitim orice fel de prostie pe care o debitati? Daca este sa ma uit si in partea cealalta, constat ca nu se deosebesc cu mai nimic de astia. In atare situatie, tind sa cred ca presedintele Basescu deranjeaza chiar pe toata lumea. Mai ca mi se face mila de singuratatea domniei sale. Toamna Patriarhului s-a mutat pe malul Dambovitei.

Am urmarit cu o seara inainte emisiunea realizata la Antena 3 cu premierul Ungureanu. Am si trimis pe facebook un mesaj  jalnicului moderator, mesaj in care il indemnam sa se lase de meserie. Moderatoul in cauza, respectand tiparul  Antelor  si Realitatii, in loc sa puna intrebari jurnalistice, a evoluat intr-un tablou narcisist in care a incercat, ca de obicei, sa cada pe spate ascultandu-se. De cealalta parte, premierul s-a folosit de cuvinte nu ca sa comunice ceva ci doar ca sa escamoteze absolut totul. Evident jocul asta a fost net in favoarea premierului Ungureanu. Nu mai este cazul sa reiterez diferenta evidenta de clasa, educatie, stil si anvergura intre un moderator de mana a zecea si un fost ministru de externe uns cu toate alifiile si care stapaneste extrem de bine sensurile multivalente ale frazarii. Nu demersul egocentric si grandoman al acelui moderator este de incriminat ci prezenta unui premier de anvergura domnului Ungureanu la o asemenea emisiune. Afirm lucrul asta pentru ca sigur domnul Ungureanu a stiut chiar inainte de a se duce acolo ca il va face KO pe limbricul asta. Mie unul tocmai asta mi se pare o gratuitate imensa. Drept este ca prezenta dumnealui a avut un anume talc. Mie imi este clar ca a vrut sa demonstreze ca nu ii este teama sa se duca in ceea ce pare groapa cu lei in mintile exaltate ale romanilor de mana a treia. Ma refer la desantale si vulgarele emisiuni politice ale Antelelor si Realitatii. Ori domnii astia asteptandu-se la un limbaj si atitudine suburbana (extrem de la indemana acestor posturi de televiziune) nu s-au informat catusi de putin asupra stilului celui pe care l-au chemat sa il intervieveze. Iar asta este lispa de profesionalism jurnalistic. Neinspirat demers. Cert este ca nefiind familiarizati cu stilul discursiv al unui om care a trait efectiv intr-un mediu al frazei inteligente, nici macar nu au sesizat ca la un moment dat moderatorului ii dicta intrebarile chiar cel intervievat. A fost un meci dintre un boxer de la categoria musca cu unul de la categoria super-grea. Iar lucrul asta nu face deloc cinste luptatorului mai puternic, dincolo de mesajul pe care a vrut sa il transmita unui electorat exaltat de invective si badaranie. Dincolo de faptul ca domnul Ungureanu a castigat o batalie pe care nu avea cum sa o pierda, mi se pare ca mesajele transmise au fost minimale. Generalitati si bune intentii. Drept este ca i-a iesit pervers de bine soparla bagata intre domnii Ponta si Antonescu iar modul relativ subtil in care a comunicat liberalilor  ca PSD-ul este partidul de pe locul intai in USL, este totusi o noutate in felul in care se comunica ceva pentru ca altcineva sa inteleaga ceea ce este de inteles. Oare cati au inteles? Ma refer la, chipurile, scaparea prin care a spus ca a stat de vorba cu domnul Ponta in cursul acelei zile. Pe de alta parte, nu cred ca cei de la Antene au sesizat avertizarea subtila a unui om rodat in ale serviciilor de informatii atunci cand, chiar de trei ori, premierul le-a recomandat ca este cazul sa se puna bine cu el. Contextul era la modul „nu vreti sa avem divergente, nu?”. Nu cuvintele trebuiau remarcate ci privirea si zambetul trebuiau puse langa cuvinte ca sa dea sensul real acestora. In concluzie: premierul a dominat din toate punctele de vedere acest spectacol jalnic, fara insa sa comunice ceva de interes major pentru tara.  Si din punctul de vedere al logicii discursului si din pucntul de vedere al rigurozitatii frazei si din pucntul de vedere al subtilitatii si din punctul de vedere al manipularii moderatorului si din punctul de vedere al stapanirii de sine si din pucntulde vedere al completarii cuvintelor cu mimica cea mai potrivita si din pucntul de vedere al subtilitatii. Pesonal mi s-a parut o victorie fara miza, fara sa neglijez faptul ca probabil era necesara o imblanzire a fanaticilor care au orgasme multiple cand vizioneaza dejectiile Antenelor si Realitatii.
Surpriza insa mi-a oferit-o postul B1. In emisiunea domnului Turcescu din seara asta (altfel un bun profesionist dupa parerea mea), risipa mare de inteligenta (ma refer la numele invitatilor:  analisti de marca si oameni de presa realmente buni) doar ca sa ne prezinte bucuria (complet nedemna si neprofesionista) provocata de infrangerea „istorica” a domnului Gadea.  Mai sa fie!!! I-am scris si domnului Turcescu un meaj pe facebook, mesaj  in care ii comunicam ca este complet aiurea o emisiune la emisiune. Ma asteptam nu sa fie sarbatorita victoria asupra unui ziarist de mana a zecea ci sa se discute despre nespusele domnului Ungureanu. Pana la urma se dovedeste ca indiferent de cat de buni am fi intr-un domeniu sau altul, ramanem totusi oameni in nimicniciile noastre intamplatoare. Si poate tocmai asta ne face mai umani, indiferent de cat de buni am fi intr-un moment sau altul si dincolo de asteptarile mele, doar unul dintre multii anonimi care gandesc in paralel cu cei care au impresia ca detin monopolul gandirii in tara asta.