Protestul zilei

Am inceput sa ne imprastiem… Pentru mine a fost surprinzator sa constat faptul ca multi dintre cei care erau prezente constante in Piata Victoriei, au lipsit. Cu atat mai mult cu cat cu doar o zi inainte au fost prezenti la mitingul organizat de PMP. Nu am chiar nimic impotriva optiunilor partinice ale unuia sau altuia. Dimpotriva! Socot insa caneincrederea in civismul cel mai nealterat (chiar daca dezorganizat si fara niste scopuri bine conturate) si atasamentul fata de manifestarile programatice ale unui partid, sunt simptomatice. 30 de oameni al caror strigat nu inseamna nimic pentru societate. 30 pentru toata lumea. Atatia am fost… Nimic nu va mai da dreptul sa fiti nemultumiti de un partid sau altul sau de toate la un loc, de un politician sau altul atat timp cat atitudinea voastra civica se manifesta virulent doar din spatele unui monitor iar riscul la care va expuneti este doar cel al disconfortului creat de denivelarile facute de propriul dos in fotoliu. Nu am niciun fel de problema nici cu asta. Pana la urma este chestie de optiune. Singura mea problema este doar neincrederea voastra in voi insiva. Revolutia in constiinta nu are nevoie de confortul majoritatii ca se manifeste. Este doar o problema de intimitate si de acceptare a propriei existente. A-i indemna pe ceilalti sa se bata si pentru tine, facand-o de la nivelul declaratiilor inflacarate dar fara o asumare factuala a propriilor indemnuri, este una dintre cela mai mari ipocrizii. Ipocrizia fata de sine. Neconstientizata si neasumata. Incapacitatea de a-ti asuma riscul propriei prezente penibile si fara urmari este una dintre cele mai mari lasitati: te tradezi pe tine insuti din considerente procedurale, din considerente pragmatice, din necesitati factuale imediate. Partinicul nu poate exista in absenta unui civism revendicativ. Fara un cetatean care constientizeaza ca intai de toate este membru al cetatii, orice partid devine doar o masa amorfa condusa conjunctural de indivizi interesati doar de sine.