Tara mea de glorii, tara mea Antena 3

Este pentru prima oara in viata cand, intrand in spatiul aerian al Romaniei si aterizand pe Otopeni, nu am am mai avut acea bucuroasa exclamatie interioara „uh, sunt in Romania”. Este pentru prima oara cand, apropiindu-ma de casa in care locuiesc, nu am mai avut starea de nerabdare sa ajung acasa. Este pentru prima oara cand, ajungand in Romania, nu l-am mai simtit pe „la MINE in tara”.
Tara in care glasul pitigaiat nefiresc de nebarbatesc al lui Mazare, circarul adulat, are senzatia ca ar putea valora cat umbra lui Stefan cel Mare doar pentru ca se costumeaza grotesc in hainele domnitorului curvar, betiv dar canonizat.
Tara in care chiar premierul tarii este primul care ignora poruncile biblice „sa nu minti” si „sa nu furi” dar care, in mod ipocrit si fatarnic face caz de ortodoxie sugerand ca romanul nu trebuie sa voteze un neortodox doar pentru ca acesta are o alta optiune religioasa. Ca doar suntem stat laic, nu?
Tara in care un turnator imbogatit in mod suspect este socotit victima.
Tara in care un condamnat pentru furturi de care s-ar rusina si ultimul boschetar (ma rog… mai putin de valorile aflate in discutie) este socotit erou national doar pentru ca in arivismul lui de neam prost a mai facut si ceva ani de scoala.
Tara in care cei mai mari nemernici sunt repere sociale.
Tara in care politicianul care poarta in picioare pantofi de macar cateva sute de euro perechea, se erijeaza in aparatorul celor saraci deplangand si plangand cinic de grija acestora.
Tara in care norma este furtul si nu munca, incompetenta dublata de jmechereala si inselaciune fiind premiza realizarii in viata.
Tara in care marlania si aroganta neamului prost sunt forme de manifestare fireasca a ideii de egalitate.
Tara in care promisiunea neonorata a devenit firescul social si norma pentru jmechereala devenita etalon al inteligentei.
Tara in care un individ suspectat de furt este numit ministru. Tara in care un individ a carui nevasta se paruieste public cu amanta primar (vestala bahica cu notorietate), isi sapa propriul sef local de partid si chiar pe amanta paruita, nadajduieste si se simte indreptatit sa fie ministru. Tara in care un ministru al finantelor are voie sa fie un ageamiu in ale finantelor. Tara in care un ministru al culturii trebuie sa fie un esuat maturator cultural al educatiei socialiste. Tara in care un ministru al economiei trebuie neaparat sa fi fost unul dintre multii care au devalizat chiar economia. Tara in care un ageamiu betiv corupt pana in maduva oaselor isi aroga dreptul de a fi socotit o existenta aristocratica (despre Vlasov este vorba). Tara in care membrii familei regale isi permit sa stea la masa si sa se hlizeasca cu chiar cei care au luptat la propriu impotriva regalitatii. Tara in care aparatorii constitutionalitatii sunt cei care sunt primii care vor sa fie in afara constitutionalitatii. Tara in care o multime de judecatori sunt primii care incalca legea. Tara in care functionari ai statului au bogatii pe care salariul din zece vieti nu le-ar putea justifica iar lucrul asta le este firesc si lor si majoritatii populatiei. Tara in care tocmai din aceste motive bogatia a devenit o rusine, hotii fiind cei mai bogati cetateni. Tara in care hotul are toata libertatea sa ii numeasca hoti pe cei care il condamna. Tara in care inalti nomenclaturisti si generali ai Securitatii comuniste detin monopolul capitalismului.
Tara in care in locul argumentului functioneaza dogmatismul lui „lasa ca stiu eu” doar pentru ca asa a spus Antena 3.
Tara in care interlopii si demnitarii se infrupta temeinic din banii celorlalti fara sa mai stie care sunt interlopi si care demnitari ai statului.
Tara in care imbecilii, hotii, mincinosii, nemernicii si curvele imi determina si imi conduc viata.
Mi-ati furat tara si nu o mai gasesc pe harta din constiinta mea.