Este pentru prima oara in viata cand, intrand in spatiul aerian al Romaniei si aterizand pe Otopeni, nu am am mai avut acea bucuroasa exclamatie interioara „uh, sunt in Romania”. Este pentru prima oara cand, apropiindu-ma de casa in care locuiesc, nu am mai avut starea de nerabdare sa ajung acasa. Este pentru prima oara cand, ajungand in Romania, nu l-am mai simtit pe „la MINE in tara”.
Tara in care glasul pitigaiat nefiresc de nebarbatesc al lui Mazare, circarul adulat, are senzatia ca ar putea valora cat umbra lui Stefan cel Mare doar pentru ca se costumeaza grotesc in hainele domnitorului curvar, betiv dar canonizat.
Tara in care chiar premierul tarii este primul care ignora poruncile biblice „sa nu minti” si „sa nu furi” dar care, in mod ipocrit si fatarnic face caz de ortodoxie sugerand ca romanul nu trebuie sa voteze un neortodox doar pentru ca acesta are o alta optiune religioasa. Ca doar suntem stat laic, nu?
Tara in care un turnator imbogatit in mod suspect este socotit victima.
Tara in care un condamnat pentru furturi de care s-ar rusina si ultimul boschetar (ma rog… mai putin de valorile aflate in discutie) este socotit erou national doar pentru ca in arivismul lui de neam prost a mai facut si ceva ani de scoala.
Tara in care cei mai mari nemernici sunt repere sociale.
Tara in care politicianul care poarta in picioare pantofi de macar cateva sute de euro perechea, se erijeaza in aparatorul celor saraci deplangand si plangand cinic de grija acestora.
Tara in care norma este furtul si nu munca, incompetenta dublata de jmechereala si inselaciune fiind premiza realizarii in viata.
Tara in care marlania si aroganta neamului prost sunt forme de manifestare fireasca a ideii de egalitate.
Tara in care promisiunea neonorata a devenit firescul social si norma pentru jmechereala devenita etalon al inteligentei.
Tara in care un individ suspectat de furt este numit ministru. Tara in care un individ a carui nevasta se paruieste public cu amanta primar (vestala bahica cu notorietate), isi sapa propriul sef local de partid si chiar pe amanta paruita, nadajduieste si se simte indreptatit sa fie ministru. Tara in care un ministru al finantelor are voie sa fie un ageamiu in ale finantelor. Tara in care un ministru al culturii trebuie sa fie un esuat maturator cultural al educatiei socialiste. Tara in care un ministru al economiei trebuie neaparat sa fi fost unul dintre multii care au devalizat chiar economia. Tara in care un ageamiu betiv corupt pana in maduva oaselor isi aroga dreptul de a fi socotit o existenta aristocratica (despre Vlasov este vorba). Tara in care membrii familei regale isi permit sa stea la masa si sa se hlizeasca cu chiar cei care au luptat la propriu impotriva regalitatii. Tara in care aparatorii constitutionalitatii sunt cei care sunt primii care vor sa fie in afara constitutionalitatii. Tara in care o multime de judecatori sunt primii care incalca legea. Tara in care functionari ai statului au bogatii pe care salariul din zece vieti nu le-ar putea justifica iar lucrul asta le este firesc si lor si majoritatii populatiei. Tara in care tocmai din aceste motive bogatia a devenit o rusine, hotii fiind cei mai bogati cetateni. Tara in care hotul are toata libertatea sa ii numeasca hoti pe cei care il condamna. Tara in care inalti nomenclaturisti si generali ai Securitatii comuniste detin monopolul capitalismului.
Tara in care in locul argumentului functioneaza dogmatismul lui „lasa ca stiu eu” doar pentru ca asa a spus Antena 3.
Tara in care interlopii si demnitarii se infrupta temeinic din banii celorlalti fara sa mai stie care sunt interlopi si care demnitari ai statului.
Tara in care imbecilii, hotii, mincinosii, nemernicii si curvele imi determina si imi conduc viata.
Mi-ati furat tara si nu o mai gasesc pe harta din constiinta mea.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Alexandrina Costea la Ce rost mai are? (din ciclul „Solilocvii indecente”)
- Mirela Olaru la O scurta poveste reala cu o FEMEIE.
- Hosting la Statul LOR nu statul cetateanului
- sachelarescu calina la Intre libertatea cuvântului si subminarea intereselor unei tari
- Camelian Propinatiu la Darea in plata, darea in primire. Sau grija statului pentru banci
Arhive
- aprilie 2020
- iunie 2017
- mai 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
Categorii
Meta