Tema zilei

Inca din `90 am afirmat ca in momentul in care nu ai o clasa politica educata in spiritul respectarii adversarilor politici si a regulilor democratice, este de preferat sa existe un echilibru fragil intre institutiile politice ale statului, chiar daca aparent lucrul asta poate duce la instabilitate politica. Pornind de la principiul ca oricare dintre eicare ar fi tentat sa derapeze de la regula, va fi taxat de catre ceilallti. Am avut si am in vedere si faptul ca in felul asta clasa politica ar putea sa il deprinda mai repede pe „ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Si se vede foarte clar ca abuzurile unei guvernari anterioare nu fac decat sa declanseze sarabanda abuzurilor guvernarii care urmeaza. Iar cercul, de fiecare data, devine din ce in ce mai vicios, fiecare la randul sau devenind victima abuzului politic al guvernarii actuale fara insa sa aibe decenta sa caute sursa reala a abuzului actual. Si cu atat mai putin sa invete ceva din experientele la care sunt nevoiti sa faca fata. Exemplul cel mai elocvent este situatia actuala: ce s-ar fi putut intampla daca USL nu ar fi avut niciun fel de opozitie institutionala? Ma refer la controlul institutional venit din partea presedintiei. Ce s-ar fi putut intampla daca guvernarile PNL si PDL ar fi avut in spate o majoritate politica covarsitoare avand si presedintia ca aliat? Ma intreb temator: oare cati dintre romani au inteles ca institutiile statului, dincolo de independenta lor functionala, TREBUIE sa poata in permanenta sa controleze celelalte institutii si sa militeze pentru
respectarea functionalitatii lor? Ma intreb cu frica: oare cati romani, dincolo de optiunile lor politice, au inteles ca propriile optiuni nu au voie sa transceanda doua concepte care nu trebuie sa aibe de suferit, indiferent cine ar fi temporar la guvernare sau in opozitie? Am numit Romania si romanii. Dupa 24 de ani insa, sunt nevoit sa vad lucrurile in exact acelasi fel. Pare ca Romania si romanul au incremenit in imobilismul conceptual al lui „Doar noi meritam sa existam. Cei care nu ne impartasesc punctul de vedere, trebuiesc starpiti”. Asta da pluralism!