Gandind Paralel by Catalin Banica

Prima parte. Adica aia teoretica

Nu am vrut sa scriu zilele astea despre ceea ce urmeaza sa scriu pentru ca am considerat ca nu este momentul sa ma dau eu rotund si sa demobilizez pe cineva cu atat mai mult cu cat in una dintre cele doua seri am iesit si eu. Numai in una pentru ca mi-a fost suficient sa ma lamuresc ce se intampla. Nu, nu am sa ma refer la cei care participa la aceste miscari, fie ei copii bine intentionati fie oportunisti fie infiltrati. M-as bucura ca acesti copii sa deprinda gustul protestului, sa nu le fie macar lor frica daca cei dinaintea lor au purtat in izmene o frica parca ancestrala.
Ceea ce se intampla nu este revolutie. Orice revolutie are un program foarte bine definit si un grup de initiativa, niste conducatori, macar formali, foarte bine individualizati. Asa ca nu mai folositi substantivul asta. Este impropriu, este prea pretentios. Si atunci ce este?
Din punctul meu de vedere ceea ce se intampla este o forma de extrovertire a neimplinirilor individuale, neimpliniri datorate fie mediului exterior individului fie incapacitatii proprii de a se adapta sau de a face fata adversitatilor mediului prin initiativa, prin vointa, prin actiune asumata. Pentru multi o oportunitate sa iasa in fata folosindu-se de forta grupului si nu de forta proprie. Problema este ca toate aceste nemultumiri sunt neconstientizate ca atare in timp si in consecinta neasumate. Pentru ca a te revolta doar in momentul in care te poti lipi la un grup mare, deci cumva fara o personalitate bine definita dar si cu o responsabilitate disipata si nu incercand sa creezi un grup de revoltati constienti de revolta lor este o dovada de incapacitate de a-ti asuma propriile nemultumiri sau de lasitate. Sunt sigur ca majoritatea celor care acum sunt revoltati au lipsit de la vot. Evident mi se poate spune ca oricum nu ar fi avut pe cine vota pentru ca partidele propun numai nume indezirabile. Complet de acord. Numai ca legea da voie la o multime de forme de asociere, exista institutia petitiei, exista o multime de nuclee de oameni constienti de sine care isi manifesta in mod constant nemultumirea in spatiul public. Si daca tot nu este in stare societatea sa creeze o revolutie, de catifea, culturala sau a chefliilor, atunci revoltatii recurg la aceasta forma haotica ce are o singura finalitate: se stinge in derizoriu sau este intretinuta si directionata pentru a fi folosita de cei care stiu sa o faca.

Partea a doua

Specificul oricarui climat egalitarist este acela ca toti indivizii sunt atat de avizi de recunoastere incat ar fi in stare sa il nege si pe Dumnezeu si sa se socoteasca fiecare mai bun decat el daca le-ar iesi in cale si s-ar oferi nu neaparat sa conduca masa aceea de oameni revoltati ci doar sa ii indrume. Pana si cei mai rasariti sunt dominati de sindromul mediocritatii nefiind in stare sa iasa in fata si sa spuna raspicat „eu sunt bun si pot sa va conduc”. Sub masca ipocrita a respectarii vointei majoritatii sunt mancati pe interior de un dispret suveran pentru toti ceilalti. Dar nu vor rata nici cea mai mica ocazie sa calce pe cadavre ca sa iasa arivist in fata. Or si masa mediocrilor si grupul rasaritilor mediocri nu fac decat sa deformeze nu numai esenta unei revolte inca incomplet cristalizata ca actiune dar toti acestia reusesc sa deturneze si sa deformeze caracterele inca neformate, curate si pline de nevoia reala de schimbare si nu de revansa.
Problema este ca in acest climat ajung sa iasa in fata si sa fie urmati in prima faza iar ulterior contestati nu valorile autentice, caracterele autentice ci exact pseudovalorile si caracterele indoielnice care au suficienta forta bruta (gura multa sau muschi sau sustinerea unui grup de presiune) care reusesc sa ii faca pe ceilalti sa ii urmeze prin demonstratie de forta. Este momentul in care revolta se sparge in doua sau mai multe grupuri buna parte dintre participanti pur si simplu renuntand la revolta pentru ca nu isi gasesc locul, nu se mai regasesc, nu isi vad rostul. De cele mai multe ori pleaca exact valorile autentice constiente ca nu au forta necesara (nici nu ar avea cum) sa se impuna in fata fortei brute si directiei in care se indreapta majoritatea. Este momentul in care revolta se transforma in miscare anarhica haotica.
Revolta unitara initiala care ii scosese pe toti in strada se transforma in miscari de grup cu scopuri diverse sau chiar divergente. Teoretizez de pe margine? Nu! Am fost in mijlocul tuturor marilor revolte din ultimii 26 de ani. Mari prin miza lor nu neaparat prin numarul participantilor. Iar asta este momentul cel mai propice denaturarilor, deformarilor, deturnarilor si manipularilor din exterior in scopul folosirii revoltei in alte directii decat cele de la care pornise revolta. Este momentul in care „sistemul” se impune iar un (asta sau unul oarecare) Iohannis ii sparge si mai mult pe protestatari chemand, chipurile, la consultari reprezentantii acestora. Care reprezentanti? Ca doar ce am vazut ca sunt deja extrem de multe grupuri ca sa nu mai vorbim despre cei care se reprezinta doar pe sine. Dincolo de actiunea de imagine (cum adica sa afli ce vrea strada? pai nu este evident din ceea ce striga sau ceea ce scrie pe diverse foi de hartie, panouri sau bennere?), are un scop bine definit. Fie vrea sa indrepte totul spre o forma de tiranie si se foloseste de revolta ca sa aibe o motivatie pentru ceea ce urmeaza sa faca fie este prost blana facand jocul „sistemului” fara sa isi dea seama. Sau pur si simplu si el la randul lui este doar o papusa de paie manipulat si tinut in lesa. Sub control. Captiv din cauza propriilor vise mediocre de marire nejustificate de nimic din individualitatea proprie.
Golgota romaneasca este un drum in cerc.

Partea a treia

Cata frunza, cata iarba… ma rog gurile rele spun ca mai putin decat aia 7,5 milioane devenite proverbiale deja. Deci nu ar fi legitimi. Cert este ca s-au (ne-am) adunat in diverse piete, piatete sau itinerant pe strazi dupa cum a vrut muschiul unui conducator de conjunctura, unui infiltrat sau unui echipaj de politie cu misiune clara ca un caine ciobanesc ce nu lasa oastea de stransura sa se duca pe unde vor oile ci numai pe unde s-a primit ordin de la comenduire sa fie vazuti revoltatii.
In conditiile astea imi aduc aminte cum cu ceva vreme in urma cineva afirma cu putere de dogma ca in luna noiembrie guvernul Ponta va cadea sigur. Mai sa fie! Coincidenta? Providenta? Sau…? Cert este ca asa ca la o comanda nevazuta ca un soi de hipnoza colectiva neintalnita decat cu aproape 26 de ani in urma protestatarii se strang palcuri palcuri si decreteaza abrupt: rivolutie. Vrem sa… mmmm… aaaa…. Ma rog… pur si simplu vrem. Mai vedem noi pe parcurs ce vrem.
In timpul asta mortile alea absurde si inutile cresc ca numar iar in culise incep sa se definitiveze detaliile. Mutenie peste tot. Nu se aud in toata media decat strigatele celor cateva zeci de mii de ostatici in paradigma revoltei.
Iar mortii tac sub lacrimile celor care mai au forta sa ii planga.
Incepe daciada politica. Intai este demis pionul ajuns intamplator clovn peste reclamatiile consumatorilor iar acesta multumeste spasit si cu pioasa si vesnica recunostinta ca a fost pedepsit pe nedrept. Deja scenariul incepe sa semene. In cele din urma decoleaza pe de acoperis si primul plagiator al tarii direct in demisie. Machea! A fost sacrificata tura sistemului imbolnavita precipitat de tuberculoza cauzata de aerul rarefiat al atmosferei intoxicate ce se revarsa din abundenta peste strazi, piete si piatete din cele mai rarefiate inaltimi. Regina sluta cu girofar, pardon, generalul insa ramane pe pozitie pana reuseste sa resusciteze cu ATI-ul mobil un vechi zombi si il pune ministru peste interioare. Umbrele incep sa fie vizibile si sa arate indirect cam ce vor. Strada pana atunci lasata sa zburde in perimetru limitat ca intr-o rezervatie cu zimbri, bizoni si ciudatenii de pe alta planeta incepe sa fie penetrata pervers, consistent si temeinic de tot felul de organe descinse direct din stremeleacul invartosat al teatrului cu papusi.
Iar mortii tot cresc in gemete spre ceruri in timp ce BOR-ul in sevraj le interzice periplul catre cele sfinte pe motiv de satanisti. Asta chiar ca a fost o deturnare a atentiei magistrala. Blasfemia prinde si visceralizeaza piata. Dumnezeu pare sa joace in picioare si bruma de dumnezeire existenta in mod firesc in oameni.
Papusi si papusari fac planuri. Numai ca cei de pe urma chiar stiu ce fac si trec la mutarea urmatoare. In timpul asta CPUN-ul nocturn ca o plimbare terapeutica (ce are menirea sa mentina delirul) pe strazi face si desface guverne, propune ministri si inrameaza vise. Nimeni nu stie inca daca va fi un guvern cu 30 000, 50 000 sau mai bine cu 100 000 de mii de ministri ca sa fie toata lumea indestulata si rudele bine merci pana la moartea la care inca nimeni nu gandeste.
La moarte gandesc numai rudele si apropiatii care plang si nu se mai pot opri.
ONG-urile bine platite, cele care inca spera la plata si cele naive sunt reactivate ca atotstiutoare si, intr-o felatie mahmura, mimeaza ca se trezesc din betia perspectivei la care spera vinovat in taina de multa vreme ca la un vis erotic niciodata cu finalizare.
Regele nebun zambeste ficusian in barba facand cu ochiul reginei si pentru prima oara reuseste sa articuleze cateva cuvinte. Toata lumea este in delir: vor fi invitati la palat. Motivul fiind acela ca vrea sa se consulte democratic cu strada asupra treburilor tarii. Dintr-odata imaginea din oglinda pe care i-o tin slujitorii in permanenta reflecta o statura pana la stele. In taina sunt chemati menestrelii sa ii compuna ode. Confunda insa frunzele morcovului pe care papusarii i-l baga adanc pana in duoden cu frunzele de dafin menite sa ii impodobeasca fruntea in dosul careia neuronii nu mai zumzaie de multa vreme decat atunci cand stiu ca vor fi dusi in concediu. Ocazia este perfecta pentru imagine si este exact pavajul catre visele de marire despotica ce i-o da perspectiva incropirii unei motivatii constitutionale prin intermediul careia anuleaza tot. Ceva in genul loviturii de palat parlamentar de acum cativa ani dar de data asta mutata in incinta palatului rosului vopsit al regelui nebun. La intalnirea cu el toata lumea zambeste pravoslavnic ca niste soldatei de plumb topiti de caldura atentiei prezidentiale. La despartirea fara lacrimi (lacrimile sunt doar in sufletele celor care inca mor si nu mai au glasul sa ceara dreptate) cocoseii turmentati pleaca juisand sterp pe caldaram iar regele de mucava isi freaca satisfacut labele picioarelor masura 52 (pentru celelalte labe folosindu-se de plecaciunile si acum adormite ale slujitorilor sai instruiti la scoala privata a lui Iago). In divina-i prefacatorie a mai obtinut o amanare (mai au cu totii de facut cateva mutari si au nevoie de timp) important fiind ca au dat iluzia strazii ca au intalnit mana cereasca pogorata pe Pamant. Hoardele politice deja au fost puse cu botul pe alte labe facute la vremea lor. Asa ca mai au papusarii un singur parleaz: Constitutia.
Iar mortii se tot duc in numar tot mai mare si nu vad jos decat acelasi si acelasi spectacol pentru dezaxati, exaltati, revoltati, mutanti si nevinovati.
Doamne… ai grija de drumul sufletelor lor. Noi aici pe Pamant suntem pentru multa vreme sclavii jocului hipnotic al ielelor. Acum 26 de ani am intrebat: la ce v-a folosit? Azi intreb la fel: la ce va folosesc mortile? Oricum intr-o zi si voi veti avea parte de una. Sau ati uitat?

Sa nu ziceti ca nu v-am zis. Chiar daca nu ati inteles nimic.

Un administrator de local care uneori se joaca cu focul, pentru impresia artistica sau numai pentru ca asa vrea muschiul lui, daca are putina minte, este suficient sa posteze dracului pe unul cu un furtun de apa in mana, pentru cat timp tine focul ala, langa locul cu pricina.
Orice cetatean plateste impozite la stat. Aceste impozite merg si la MAI in subordinea caruia se afla pompierii si ISU. Pai in cazul asta, pentru impozitele astea, statul ar avea obligatia sa isi protejeze contribuabilul (persoana fizica sau juridica) angajandu-se ca in orice loc in care se aduna mai mult de tz oameni sa aduca, preventiv, un echipaj de pompieri profesionisti. Asa cum stiti ca in orice convoi care il insoteste pe presedinte sa bagati si o ambulanta, nu vad de ce acolo unde se aduna mai mult de 100 de oameni sa nu puneti o ambulanta si un echipaj de pompieri. Ca doar 100 de platitori de impozite sunt mult mai importanti decat un presedinte al Romaniei. Fomfait, galagios, ipocrit sau doar prost. Punct! Ciocu mic ca ma enervati. Si atentie, toate astea nu contra cost pentru ca un contribuabil oarecare a platit deja impozite pentru ca statul sa il protejeze. Si nu l-ar proteja pe proprietarul sau organizatorul cu pricina ci pe cetateanul care participa.
Este treaba micului sau marelui investitor sa isi faca o locanta cum vrea el. O bodega sau un local de lux unde se aduna curvele din politica. Dar eu ca stat vin si iti spun: ai materiale inflamabile in interior, nu ai voie nici macar sa fumezi acolo. Te las sa ti-l faci cum vrei tu dar vezi ca vin periodic si te controlez. Si daca am gasit un bat de chibrit, ti-am inchis cosmelia si te mai si pun sa platesti cat ma-ta nu ar fi visat vreodata ca ai putea plati ca altfel nu te-ar mai fi fatat. Boul dracului. Ma rog. Vitel. Excesul de reglementare nu este nici stimulativ nici productiv. Dimpotriva, este distructiv. Excesul de responsabilitate insa este in favoarea consumatorului. Altfel, imbecit stat roman, nu faci decat sa fii mai catolic decat papa. Si nu reusesti sa fii decat prost blana.
In orasul meu s-a pus pe picioare (si probabil la fel se intampla in foarte multe orase) un asa zis „centru vechi”. In PUZ-ul primariei se spune foarte clar ca toata aceasta zona este destinata numai barurilor, restaurantelor si cluburilor. Or Primaria stie ca absolut niciuna dintre aceste cladiri nu dispune de suficiente cai de acces pentru o eventuala evacuare fortata. Ca sa nu mai vorbim ca nu ai voie sa pui pe peretii cladirilor aparate de aer conditionat, climatizare sau ventilatie. Partea proasta este ca toate aceste utilaje nu vor ele cu dat dracu sa pluteasca in aer undeva la cateva sute de metri inaltime. Iar marii profesionisti din primarie nu au aflat lucrul asta. Hidranti pe strazile alea? Numa cat sa se adape cireada primariei. Ce bine ca a creat camp de actiune pentru controlorii de bilete si de autorizatii. Pai fatzi primarito (asta este forma de reverenta pentru zonalul lexic de premier „fa”; deci nu poti spune ca sunt ireverentios), cand tu ai aprobat PUZ-ul asta, nu ai stiut despre ce este vorba sau ai vrut intentionat sa il pui pe micul investitor in situatia de a plati cat nu face? Concluzia? Autoritatea statului lucreaza in dezacord cu autoritatea statului. Evident de amendat sunt numai cei care au nesimtirea, impertinenta sa vrea sa faca ceva si sa nu stea cu mana intinsa la stat.
Sa va mai povestesc si despre alte aberatii pe care bizonii le pun numai in seama celor destinati doar sa plateasca? Statule cretin, tu esti principalul creator de incropeala, de lipsa de responsabilitate, de lipsa de eficienta, de coruptie, de lipsa de responsabilitate, de amatorism si lipsa profesionalismului in toate. Aia pe care tu ii amendezi nu sunt decat micile tale creaturi zombificate. Monstrul tu esti. Lasa profesionistii sa isi faca treaba. Bani sunt destui daca tu stat nu mai furi.

Mai mult ca sigur ca vor profita de ocazia asta o multime de amputati sufletesti care vor face pe dracu in patru sa apara in fata camerelor de luat vederi sa fie vazuti. Cred ca suntem printre putinii din lumea asta care incercam sa facem dintr-o nenorocire a unor oameni o actiune politica de promovare a imaginii proprii. Cinism? Nicidecum! Doar goliciune sufleteasca.

Intr-un exercitiu de imagine lugubru premierul Ponta in loc sa se preocupe in primul si in primul rand de felul in care se desfasoara actiunile de salvare a vietilor ranitilor, de luarea unor masuri de optimizare a serviciilor medicale, el se grabeste sa instituie trei zile de doliu national. Mai mult de atat nu poate, nu stie, nu este in stare. Iar vicepremierul se plimba cat mai mult prin fata camerelor de luat vederi si nu spune nimic. Doar ca el a fost primul care l-a instiintat pe presedinte. Se pare ca fisa postului ii este cam saracuta. 
Problema cea mare este ca, dupa modelul cetateanului turmentat, eu in cine sau ce sa am incredere in tara mea?

Inca un exercitiu de imagine total stupid: autoritatile afirma ca sunt pregatite avioane si elicoptere medicale care sa duca victimele si la alte spitale judetene. Sunteti complet idioti si incompetenti in momentul in care vreti sa ne luati fata cu asemenea idiotenii care, ziceti voi, au menirea sa ne arate cat de mult va preocupati voi. Pai ma tampitilor, daca ar fi fost un cutremur care ar fi afectat toata tara? Apoi… imi vine greu sa cred ca spitalele din Bucuresti, personalul medical din Bucuresti nu pot prelua acest numar de raniti. Deci exercitiu de imagine stupid.

Circula cu niste zeci de ani in urma o intrebare: ce ne sfatuiesc autoritatile sa facem in caz de atac atomic? Raspunsul autoritailor este: va asezati ordonat pe langa ziduri. Ca sa va poata fi luate cadavrele mai usor de catre cei care va vor ingropa. Daca tot ne vaicarim ca nu avem spitale si personal medical suficient sa preia 147 de raniti, de ce nu ii ducem in biserici la pupat de moaste? Ca avem suficiente. Si moaste dar mai ales biserici. Nu ar mai spune nimeni ca statul roman nu are grija de cetatenii sai.

Cum e turcul si pistolul in ipocrizia statala

Pai ma presedinte, ma premierule, ma ministrilor, ma toti ailalti, ce va tot mirati ca un nu stiu cine nu respecta regulile si ca din cauza asta apar asemenea evenimente dezastruoase cand voi sunteti primii care nu respectati regulile, de toate felurile, in tara asta? Nu vi se pare normal ca orice cetatean sa ia exemplu de la voi si pe segmentul lui de activitate sa faca ceea ce faceti voi la nivel national? Voi sunteti cei care imprimati un anumit ritm intregii societati, voi sunteti cei care produceti cele mai multe catastrofe si morti in tara asta. Asa ca nu va mai dati rotunzi-mirati ca treburile merg prost pe toate palierele. Totul, dar absolut totul de la voi pleaca, de la exemplul pe care voi il dati zi de zi. Cand voi vreti zilnic sa fiti mari jmecheri, cand voi sfidati sau ocoliti zilnic legea, cand voi furati zilnic, cand voi batjocoriti zilnic destine si vieti, cand voi va sustrageti de la plata impozitelor, cand voi cheltuiti banii publici aiurea cum sa aveti in tara un altfel de cetatean? Ma generale, cand tu te plimbi cu masinutele sfidand prevederile legale, cum sa nu faca un nu stiu cine acelasi lucru pe bucatica lui? Ma premierule, cand tu iti furi doctoratul, cum sa nu fure un nu stiu cine normele? Ma presedinte, cand tu nu stii cum sa justifici nu stiu cate case, cum ii poti cere unui nu stiu cine sa nu poata justifica materialele proaste folosite? Vedeti ma cum se propaga propria voastre nemernicie in societate? Si va mai mirati ca aveti cetateanul pe care il aveti? Nu tine ma cu „sa faci ce zice popa nu ce face popa”, nu merge! Pentru ca orice cetatean isi zice simplu: daca astia au voie, eu de ce nu as avea voie? In subsidiar poate va ganditi cu neuronii aia singuratici pe care ii aveti de ce un nu stiu cine ajunge sa insele statul, sa isi insele consumatorii, sa se insele pe sine. Bine ca gasiti acari Paun de fiecare data si nu aveti minte si/sau interes sa va duceti la adevaratele cauze care demoleaza intreaga societate.

Ma, va si salveaza tot felul de „intamplari” din astea. Ocazii numa bune sa migreze atentia cetateanului de la problemele mari pe care voi le creati zi de zi. Mana cereasca pentru voi asemenea evenimente care duc la reactie emotionala puternica a populatiei. Hai Ponta repede pe sub mana cu alte si alte ordonante. Distrugeti tot cat inca nu se uita lumea la voi cu mai mare atentie!

Bai si ce le mai place sa se plimbe toti pe la televizor sa arate cat de indurerati si competenti si preocupati sunt ei. Cum de va rabda pamantul?

Celula de criza la Guvern. Acum si comandament la Primaria Capitalei. Provincia nimic? Ministerele? Fortele armate? Scoala de maici? Ce dracu vreti voi cu toata prosteala asta? Chiar nu sesizati ca toate actiunile astea de imagine nu spun indirect decat ca nu exista niste norme si proceduri bine stabilite? Sau ele exista iar voi nu faceti decat sa va suprapuneti cu prostiile astea dandu-va in stamba. Jalnic. Derizoriu. Ipocrit.

Eu nu inteleg comunicatul asta oficial cum ca angajatii SRI vor dona sange. De ce trebuie sa se laude? Sa o faca si gata. Anonim si fara tam tam asa cum o face orice donator anonim. La fel si cei din MAI. Tara asta a innebunit de tot. Exhibarea in felul asta este pur si simplu grotesca.

Hai ca ma apuca dracii

PNL de nu stiu unde doneaza sange, SRI doneaza sange, MAI doneaza sange, probabil si fetele de pe centuri, posibil si primariile si cine stie cine mai vine cu minciuna asta sfruntata. Si cine stie cine mai are o metroragie epistemologica sau ciclu politic. Pai matzi (asta este forma de reverenta pentru mai neaosul „ma”) credulilor distinsi si destinse (ma refer la cei care m-ati apostrofat ca nu am de ce sa ma indoiesc), voi va dati seama ca la cat de multi sunt astia toti nu ar mai fi loc unde sa se depoziteze sangele donat? Voi chiar nu vreti sa ganditi? Fie sunteti unii dintre ei fie nu ati inteles nimic.
Ca sa nu mai vorbim ca presedintele sufera intens, premierul sufera devastator, ministri sufera iremediabil. Hai pe bune? De ce sunteti cu totii atat de ipocriti? Suneti cu totii revoltati, pusi pe facut dreptate, gata sa-i taiati imprejur pe toti vinovatii tarii doar de dragul de a da bine pe sticla cand pe voi toti va doare fix in pix. Durerea este prezenta doar in familiile si printre prietenii celor morti sau raniti. In rest in cel mai bun caz este vorba despre compasiune. Pe bune nu ma mai creieriti cu atata fanfaronada gretoasa, ipocrita, mincinoasa. Sunteti atat de putin capabili de empatie… Iar eu unul chiar nu inteleg de ce va simtiti datori sa mimati revolta, compasiunea, suferinta, preocuparea. Pariu ca o sa dormiti linistiti fara sa fiti macinati de nici cea mai mica urma de durere sau lacrima sau macar oftat?
Raul nu este la aia care au dat autorizarea de functionare. Vina nu este a patronului care a obtinut aceasta autorizare. Vina este a sistemului asta nenorocit la a carui construire am fost cu totii partasi. Chiar si prin acceptarea lui. Asa cum am mai scris cu vreo 10-12 ore in urma, atat timp cat toti demnitarii acestei tari ii arata cetateanului, oricare ar fi el, cinism, ipocrizie, coruptie, hotie, marlanie, cetateanul va fi aidoma demnitarului. Cetateanul, oricare ar fi el, va apela la coruptie, hotie, ipocrizie si tot ceea ce vede la demnitarul care il reprezinta. Daca voi o faceti, cetateanul de ce nu ar face-o? O sa ii taiati capul patronelului ala descurcaret. O sa ii luati eventual glanda aluia care a dat autorizarea daca nu cumva dati de altii cu trei perechi de testicule mai mult decat voi. Si? Nu o sa se intample chiar nimic atat timp cat cetateanul va avea in fata exemplul demnitarilor. Impotriva lor ar trebui sa fiti toti ceilalti revoltati. Incepand cu presedintele si terminand cu ultimul care poate decide perpetuarea coruptiei si la ultimul ghiseu. Pe bune, nu va mai ascundeti dupa degete toti. Sigur veti dormi cu totii linistiti in noaptea asta. Inclusiv voi deontologii din presa care ati dat azi din voi numai rating si nimic mai mult. Ce bine ca nu sunteti voi toti aia mortii. Mai aveti cu totii sansa inca unei zile. Dar sigur nu veti invata pana maine sa fiti oameni normali…
Totul este amatorism si incropeala in marea intrecere de a face bani si nimic mai mult si cu orice pret. Viata? Un rahat pe care il desfiintam cu coruptie. Asta este vina profunda, de esenta a acestei tari. De aici pleaca toate. Plus incompetenta. Zi de zi nu facem altceva decat sa tratam cancerul cu algocalmin. Nici nu se pune problema sa folosim medicamentele potrivite. Ca sa mergem la radacina sa eliminam cauzele care produc cancerul, nici vorba.

PS Nu imi mai dati like. Chiar nu tin sa participati la dispretul meu profund pentru ceea ce am devenit cu totii. Nu mai avem prea multe chestii omenesti in noi.

Pfoai si ce destepti suntem toti si cum le stim toti pe toate si cat de arhangheli ai dreptatii suntem toti. Chiar nu ii mai vine nimanui sa vomite impreuna cu mine? Va cred ca nu aveti de ce. Maine este inca o zi in care o sa traiti la fel de bine. Fara nicio demisie. Ce ar fi sa demisioneze trei sferturi din tara asta din functia de oameni normali?

La o zi distanta

Cateva concluzii, privind lucrurile din afara, se pot trage. Si, din punctul meu de vedere, chiar sunt importante. Nu este rolul meu nici macar sa emit ipoteze in privinta vinovatiilor. Sper numai ca avem oameni pregatiti sa o faca. Sunt insa suficient de constient de ceea ce se intampla la nivel macro ca sa pot afirma fara putinta de tagada ca sistemul in care traim toti este principalul vinovat. Demnitarii prin incompetenta, coruptie, ipocrizie si inca multe altele pe care le transmit la nivelul intregii societati iar noi toti ceilalti pentru ca acceptam. Unii l-au creat altii l-au intretinut iar noi toti l-am acceptat si nu am facut nimic sa il combatem.
Nu ma pot pronunta, pentru ca nu stiu, daca au fost respectate procedurile de lucru si daca ar fi fost posibil sa fie micsorat numarul victimelor. Nu stiu si nu ma pot pronunta daca toata lumea si-a facut treaba cum trebuie. Nu pot insa sa nu remarc amatorismul, incropeala si lipsa de responsabilitate care domina mai toata societatea romaneasca. Probabil ca fiecare organizator de asemenea evenimente se gandeste ca ar creste foarte mult costurile daca si-ar asigura prezenta unor profesionisti ca masura de prevedere. Poate totusi ar trebui, avand in vedere faptul ca platim impozite, ca la orice eveniment care depaseste un anumit numar de oameni, legea sa prevada in mod expres prezenta unor echipaje minimale de pompieri. Stilul heirupist nu diminueaza niciodata riscurile ci le creste.
Fara sa stiu daca s-a actionat in virtutea unor proceduri standardizate nu pot insa sa nu remarc mobilizarea extraordinara a medicilor si personalului medical, devotamentul si omenescul existent in majoritatea dintre ei. La fel trebuie mentionata activitatea pompierilor, devotamentul si daruirea lor. Si nu pentru ca sunt condusi de Oprea sau de oricine altcineva ci pentru ca o mare parte dintre ei chiar sunt oameni si le pasa. Nu pot de asemenea sa nu remarc implicarea emotionala a unei bune parti a societatii civile. De la luarile de pozitie, la aprinderea unei lumanari si la donarea de sange. Este minunat. Ceea ce imi confirma inca o data ca in tara asta mai traiesc si oameni.
Un lucru il mai pot spune cu certitudine. Daca unii dintre noi, la modul individual, suntem pregatiti sa facem fata nevoilor societatii, societatea in ansamblul ei nu este. Pentru ca nu este bine organizata, pentru ca nu este bine condusa. Pentru ca nu a avut si nu are cine sa o organizeze. Pentru ca, din pacate, amatorismul, incompetenta, apetitul bolnav pentru putere si doar atat al majoritatii celor care s-au perindat, se perinda si se vor mai perinda in politic, in administratie, in toate verigile societatii nu este pe masura sufletelor, vointelor si omenescului din buna parte a oamenilor din aceasta tara. Iar rezultatul este ca noi ca societate nu suntem pregatiti sa facem fata unor mari situatii sau evenimente cu caracter distructiv.
Nu pot sa nu remarc, asa cum am si prevazut, graba cu care tot felul de gargaragii, incepand cu presedintele si premierul, trecand prin diverse institutii si terminand cu tot felul de parasute din mass media s-au grabit sa apara pe sticla cu discursuri gaunoase de conjunctura, lipsite de continut si gretos de ipocrite. Si sigur vor mai urma si altii si probabil se vor amplifica in conformitate cu vorba cu vitejii aparuti dupa terminarea razboiului. In definitiv ei sunt principalii vinovati si cumva se inscrie in firescul lucrurilor sa isi exhibeze nemernicia, incompetenta, cinismul si coruptia care duce la toate astea. La dezorganizarea societatii.

Intamplarea a facut sa ajung mai devreme acasa si sa prind ultima parte a discursului doamnei Udrea in Parlamentul Romaniei. Nu pot fi de acord cu o multime dintre afrmatiile domniei sale. Tonul apocaliptic, insinuarea pericolului care ii paste pe toti politicienii care nu sunt pe placul „sistemului”, modul complet infantil in care a incercat sa isi atraga simpatia celor culpabili mi s-a parut realmente subtire rau de tot. As vrea sa vad si eu politicianul curat care este atat de tampit incat sa ii fie frica de DNA si de servicii. Pai atunci ala chiar nu are ce sa mai caute in Parlament ca este doar o gaina ratutita. Eu nu sustin ca doamna Udrea ar avea sau nu ar avea dreptate, ca ar fi sau nu ar fi vinovata de ceva asa cum nu sustin ca DNA face bine sau nu. Pur si simplu nu am informatiile necesare ca sa imi formez un punct de vedere temeinic. Pot accepta ca argumentul doamnei Udrea conform caruia fiind deja sub control judiciar masura arestarii este complet supradimensionata si neadaptata la posibilitatile doamnei Udrea de a mai influenta pe cineva iar prin aceasta prisma masura ceruta de DNA pare de departe nu un act de justitie ci unul punitiv, de razbunare. Pot accepta faptul ca DNA stimuleaza si accepta ca turnatori de cea mai joasa speta sa fie bine merci cu averile intacte si continua sa sfideze bunul simt si nevoia de dreptate sociala a cetateanului. Pot accepta ca se dezvolta un sistem paralel aproape ocult (cu radacini temeinice in fosta Securitate si nomenclatura, radacini dezvoltate in urmasii acestora si in cei formati de ei) care tinde sa devina singurul jucator politic depasindu-si atributiile constitutionale. Este o caracteristica a societatilor slabe iar noi suntem o societate slaba si subrezita si mai mult de coruptie, incompetenta, ciocoism, parvenitism, arivism, aroganta si multa, multa prostie la nivelul cel mai inalt. Nu pot accepta insa sub nicio forma ideea imunitatii totale a parlamentarului pe care doamna Udrea a sustinut-o cu atata aplomb. Dimpotriva! Firescul lucrurilor este imunitatea ZERO pentru demnitarul roman. Fie el presedinte, ministru, parlamentar, primar sau orice alt om din structurile statului. Ba eu ii vreau sub lupa societatii civile si pe toti cei din „sistem”.
Per ansamblu, si ma refer doar la ceea ce am vazut eu, discursul doamnei Udrea mie unul mi s-a parut previzibil si mediocru. Un lucru insa mi-a atras atentia in mod deosebit si are legatura cu caracterul colegilor doamnei Udrea, oameni care se socotesc in mod abuziv elita politica a acestei tari. Dupa terminarea discursului doamna Udrea s-a retras la locul domniei sale. Singura, fara aplauze sau huiduieli. Nimeni nu s-a apropiat de ea sa o consoleze sau sa o incurajeze sau sa o dezaprobe. Parca ar fi fost ciumata. Pur si simplu parca nu exista. Or eu unul imi aduc aminte cum atunci cand era un om important in stat prim pozitia ei, toti roiau pe langa ea. Toti dadeau buluc sa ii mangaie taiorul, foaia de hartie, bucile sau macar umbra. Atata lasitate, atata oportunism comportamental, atata lipsa de consecventa de la niste oameni care nu stiu daca sunt mai buni, nu stiu daca sunt mai cinstiti, mai corecti sau mai putin corupti decat doamna Udrea. Voi nu sunteti oameni, ma. Sunteti doar niste animale vorace dar si extrem de lase si de fricoase. Si ceea ce este mai tragic este faptul ca sunteti votati de catre romani. Voi sunteti esenta poporului roman in ansamblul lui.

Ce tara o fi asta daca tot felul de ghertoi, de neamuri proaste, de derbedei, de parveniti cu girofar, de lasi, de turnatori, de hoti, de jeguri, de porci, de vite incaltate la prima generatie, de curve umane, de paparude cu escorta, de cameleoni lipsiti de demnitate si onoare, de indivizi lipsiti complet de anvergura umana, de papagali tacuti sau agresivi, de mitomani, incompetenti, carutasi drojdieri, cefe late, frunti inguste, mincinosi cu stele multe, parasute fara stil si rafinament, prosti cu spume ajung elita tarii? Iar noi ca grup sau indivizi, ce fel de popor suntem daca aveam aceasta elita?
Toata lumea, mai putin fanii sai si oamenii cu scaun la cap, putini la numar, l-au acuzat pe Traian Basescu de climatul conflictual existent la nivelul cel mai inalt. OK. Traian Basescu nu mai este presedinte. Iar starea conflictuala dintre Ponta si un alt presedinte este aceeasi. Deci cine este ala conflictualul?
Ieri presedintele si premierul se certau ca doua precupete la usa cortului din care tocmai au iesit. Iar azi arunca in piata comunicate si comentarii rozalii de zici ca este dragostea cu nabadai a doua chivute nesatisfacute carora hormonul le danseaza prin cutia de rezonanta care la oamenii normali se numeste cutie craniana.
Comunicatorii UNPR dau in clocot clamand nevinovatia geralului lor si incriminand o actiune politica perversa. Nu, ma papagali schizofrenici, nu spune nimeni ca este vinovat pentru producerea acelui accident. Toate vocile neangajate politic si fara un interes politic il acuza de ciocoism, parvenitism, lipsa onoarei si lipsa omeniei. Pentru ca generalul vostru ar trebui sa fie un reper moral si nu un boschetar drogat care fuge cu escorta cu tot ca un aurolac pierdut in sevraj in loc sa stea acolo in ploaie sa il ajute pe prapaditul ala, Dumnezeu sa il ierte, fara sa mai tina cont de proceduri, el fuge ca ultimul las in mare viteza. Ca doar nu te fugareau turcii si nu te urmareau atentatorii. Viteazule. De asta eu si inca multi altii ca mine, de care voi in grandomania voastra de neamuri proaste, de ajunsi nemerniciti nu vreti sa tineti cont, de asta vrem noi sa dispara din viata publica.
Nu cred ca vreun anchetator va avea decenta si curajul sa traga concluziile morale…
Pe principiul si exemplul ghertoiului ce-si plimba prostia de neam prost lafait pe bancheta din spate unde se smiorcaie vitejeste intre tatele pipitei limbut-agresive pe care o plateste din bani publici, Romania toata ar trebui sa poarte girofar. Macar pe harta. Ce fel de tara este asta? Ce fel de oameni suntem noi?

In ultimele zile am abordat emotional mai multe evenimente devenite subiecte de dezbateri, de luari de pozitie dar si surse de contradictie.

„Revolutia”

Cel mai important dintre ele mi se pare a fi clasarea a ceea ce generic toata lunea a numit „Dosarul Revolutiei”. Eu i-as spune ceva mai nepretentios pur si simplu „Revolutia” pentru ca un prieten al carui profesionalism il respect m-a corectat spunandu-mi ca nu exista un asemenea dosar ci mii de dosare in care s-a ajuns la condamnari dintre cele mai diverse. Pot accepta si faptul ca aceasta clasare s-a facut pe procedura. Din pacate sistemul de legi din tara asta de prea multe ori este orientat nu in directia ajungerii la un act de dreptate ci doar de justitie. Pentru ca daca pot accepta ca procedural acei procurori au fost nevoiti sa claseze acest asa zis dosar al revolutiei, nu pot accepta ca au si fost foarte interesati de aflarea adevarului atat timp cat o multime de parinti isi plang copiii si o multime de copii isi plang parintii dorindu-si sa afle adevarul si cerand sa se faca DREPTATE.
Am convingerea ca mortii de dupa 22 decembrie 1989 inca il arata cu degetul pe Iliescu, pe Gelu Voican Voiculescu, pe Petre Roman si pe multi altii inca in viata. Daca teroristi nu au existat, chiar toata lumea a fost atat de stresata (argumentul domnilor procurori) incat s-au impuscat intre ei? Atat de stresati au fost toti incat nimeni nu tragea in nenorocitul ala de balcon unde toata lumea statea linistita in lumina reflectoarelor in timp ce peste tot imprejur era ploaie de gloante? Atat de stresati sa fi fost toti tragatorii incat sa nu poata nimeri o masa compacta de oameni luminati intens de multe reflectoare? Prima oara am remarcat aberatia asta in momentul cand in acele zile intram in casa sa mai beau cate un ceai sa ma incalzesc. Si stiu ca de mai multe ori am zis „Astia sunt nebuni? Cum Dumnezeului stau aia pe balcon luminati atat de puternic? Ca orice tragator ii poate nimeri”. Informatia asta nu am procesat-o atunci. La cateva zile insa cand lucrurile s-au mai linistit si cand zvonurile deja sapau adanc in aparentele cu pretentii de certitudine, indoiala m-a urcat in tren cu o singura destinatie: Piata Palatului. In momentul in care am constatat la fata locului ca pe o distanta de cca. 10 metri departare de balcon nu era nicio urma de glonte in timp ce toata celelalte ziduri erau ca un ciur, mi-a fost clar ca ceea ce se petrecea nu era revolutie. Si de 26 de ani nu ma paraseste intrebarea: pentru ce v-au trebuit atatia morti? Ati fi putut oricum sa puneti mana pe putere si fara sacrificiile astea inutile. De ce v-au trebuit lacrimi si sange?

Oprea

Al doilea subiect care a visceralizat intreaga societate, fie pro fie contra, este incidentul in urma caruia un politist motociclist din escorta ministrului de interne Gabriel Oprea a murit intr-un accident stupid. Nu, eu unul, ca tot m-am linistit, nu il socotesc, legal vorbind, vinovat de acest accident pe domnul Oprea. Evident ca cineva va trebui sa stabileasca daca respectivul domn avea sau nu avea dreptul in acel moment la escorta. Evident ca cineva va trebui sa traga niste concluzii de ce a doua zi premierul Ponta s-a grabit sa dea o ordonanta de urgenta care stabilea ca si domnul Oprea are drept la escorta. Sa speram ca cineva va avea totusi demnitatea sa nu musamalizeze nimic. Insusi respectivul general a iesit astazi public si a afirmat raspicat, printre alte ineptii total infantile, ca nu este vinovat. Nu domnul meu, legal vorbind nu esti vinovat pentru ca nu tu l-ai impins pe politist in acea groapa. Cineva imi sugera sa stabilesc relatia de cauzalitate in sensul ca de vina ar fi cei care au lasat acea groapa in asfalt nesemnalizata corespunzator. Nici macar despre lucrul asta nu este vorba. Nu despre vinovatii si/sau relatii cauza-efect este vorba. In discutie este vorba despre comportamentul inuman al unui general al armatei romane care pretinde ca nimeni nu este lasat in urma. Fara macar insa sa coboare din masina si sa isi ofere omeneste ajutorul. Eu in multele mele drumuri cand am ajung in dreptul unui accident, de fiecare data ma opresc si intreb politistul aflat acolo daca pot fi de ajutor cu ceva. Si nu sunt un general al armatei romane care ar fi de presupus sa fie un exemplu pentru oricare dintre semenii sai. Este vorba despre ciocoism, despre lipsa de demnitate, despre absenta omenescului, despre onoare. Si despre faptul ca domnul general se comporta exact opus fara de ceea ce afirma: si-a lasat un camarad in urma. Eu ca civil nu l-as fi lasat.

MP

Umbrit cumva de celelalte doua evenimente, Congresul de infiintare a Miscarii Populare, dincolo de entuziasmul fanilor lui Traian Basescu si dincolo de reactiile complet infantile ale detractorilor sai, mie unul mi-a declansat unele consideratii care sigur sunt discutabile si care sigur imi vor atrage dezaprobarea si a fanilor lui Traian Basescu dar si a dusmanilor sai.
Din punctul meu de vedere Traian Basescu a facut o greseala foarte mare cedand presiunii admiratorilor si sfatuitorilor sai care i-au cerut, pe diverse cai, sa devina presedintele acestei formatiuni politice. Traian Basescu daca si-ar fi pastrat statutul si inaltimea de fost presedinte ar fi putut face opozitie mult mai credibil si ar fi putut crea mult mai multi aderenti decat din postura de presedinte al unui partid incert la care va trebui sa se munceasca foarte mult ca sa devina un partid de luat in seama. Cine isi pune speranta in realizarea unui scor semnificativ la urmatoarele alegeri este pur si simplu naiv. Ca presedinte de partid Traian Basescu va trebui sa construiasca temeinic acest partid pentru alegerile din 2020. Tot statutul sau de presedinte de partid il duce in pozitia nesemnificativa de unul dintre ceilalti actori politici care va fi perceput ca vorbeste strict partizan si nu neaparat critic la modul realist si obiectiv. Chiar daca el asta va face. Exact statutul de voce critica si lucida a pierdut Traian Basescu prin aceasta alegere. In locul lui mi-as fi manifestat fatis preferinta politica dar as fi impins in fata un om de statura si credibilitatea lui Cristian Diaconescu de exemplu. Evident actionand dupa aceea din umbra ca un consultant bine documentat. Prin acest gest (nu mai pun in discutie faptul ca a facut aceeasi greseala ca si Dragnea, cu doar o saptamana inainte, de a fi unic candidat) Traian Basescu coboara singur de pe pozitia de guru al oricarei forme de opozitie credibila si se transforma in constiinta publica intr-unul dintre ceilalti politicieni, presedinte al unui partid mic, o voce partinica si nu una credibila prin luarile sale de pozitie.

Iar in acest vacarm factual, evident nu putea sa lipseasca inconsistentul certaret Ponta care isi exhibeaza caracterul conflictual golit de esente, puber si golanesc, incompetent si incompatibil cu functia pe care o detine. Asta nu isi da seama ca cei care l-au votat pe ilustru nimeni Iohannis si care acum il critica vartos, tot pe el l-ar vota intr-un conflict deschis intre cei doi. Doar pentru ca antipatia fata de Ponta a capatat dimensiuni cosmice. Tampitul nu isi da seama ca prin declaratia sa de azi pur si simplu a uzurpat functia de presedinte el fiind doar un premier incompetent atunci vand spune (referindu-se la politica externa; constitutional de competenta presedintelui) „… atunci eu ca premier trebuie sa am grija de treburile tarii…”

Zilele astea capul de afis al stirilor il ocupa inculparea lui Ion Iliescu in procesul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Se dezbate, se rememoreaza, sunt readuse in ochii publicului (cei foarte putini care mai au ochi sa vada si urechi sa mai auda) fapte si marturii dintr-un trecut nedrept si tradator acoperit cu uitare, acoperit cu zgomotul desantat lansat in permanenta de premierul Ponta, tacerile care nu spun nimic ale presedintelui Iohannis, perdelele de fum lansate si intretinute de tot felul de posturi tv si publicatii la ordinul SRI sau cine stie carei alte entitati interesate in intretinerea confuziei, fara sa se intample nimic notabil. Am certitudinea ca hotararea Parchetului General (condus de tragatorul in multime Tiberiu NItu) de a casa DOSARUL REVOLUTIEI va trece aproape neobservata. Odata cu aceasta casare nu i se mai da nimanui dreptul sa isi aduca aminte ca au murit, ca au fost schiloditi fizic si sufleteste oameni a caror singura vina a fost ca vroiau alta viata. Nu neaparat mai buna cat mult mai demna. De aproape 25 de ani se tot da o continua lovitura de stat in care nu guvernele sunt inlocuite cu altele mai bune, in care nu sistemele sociale sunt inlocuite cu altele ci o lovitura de stat care are ca prim si ultim scop devalizarea, desfiintarea si subjugarea demnitatii cetateanului.
Din decembrie 1989 si pana dupa mineriada din 13-15 iunie 1990 lovitura de stat declansata si continuata de cei formati chiar de catre regimul lui Ceausescu nu au urmarit decat sa confiste demnitatea cetateanului. De atunci pana azi absolut toate guvernele si puterile politice, judecatoresti, toate institutiile de forta ale statului nu au facut altceva decat sa demoleze si sa destructureze bruma de demnitate si de constiinta sociala a cetateanului. Pe unii i-au determinat sa plece, pe altii i-au cumparat cu un kil de malai sau cu un post bine platit, constiintele altora le-au cumparat cu manipulare sau avantaje financiare sau sociale. Si am ajuns in situatia de azi cand Procuratura Generala afirma ca in 1989 nu s-a intamplat nimic. Nu a murit nimeni. Nu a existat represiune absurd de sangeroasa. Nu exista vinovati de nimic. Prin casarea de azi Procuratura Generala incearca ceea ce nu a reusit nici Ceausecu, nici minerii, nici Iliescu, nici sereistii securisti, nici demnitarii si bogatanii formati dupa chipul si asemanarea lor si la ordinul si sustinerea lor. Azi a fost scoasa din dictionar notiunea de demnitate nationala. Providenta ne-a mai dat inca o ocazie sa ne-o recuperam. Toata tara se preface ca nu se intampla nimic si rateaza si aceasta (probabil) ultima ocazie sa ne recuperam demnitatea terfelita si constiinta nationala. Nu va protesta tara intreaga, nu vor protesta oamenii simpli, nu va protesta intectualitatea, nu va protesta diaspora, guvernul nu isi va da demisia, presedintele nu isi va da demisia, procurorii care au senzatia ca sunt liberi si independenti nu vor protesta si nu vor avea mustrari de constiinta, judecatorii nu vor avea ochi sa vada, politicienii se vor bucura ca au scapat de posibilitatea ca (romanii si) Romania sa vrea adevarul. Si totul se pierde in ceata tacerii…
Pentru ce Dumnezeului m-am expus eu in acele zile si in toti acesti ani? Pentru cine si pentru ce am produs impozite si taxe? Pentru ca toata lumea sa taca… Nu mai aude nimeni gemetele celor impuscati si plansetele familiilor lor?

Recunosc deschis ca si mie mi se intampla de multe ori (si sunt nu numai constient ci o fac deliberat cu un anumit scop) sa arunc anatema la gramada, sa arunc in discurs vinovatii colective, sa culpabilizez un palier social intr-o copiasa devalmasie. O fac insa numai atunci cand este vorba despre asa zisa, inchipuita mediocra clasa politica si o fac numai in ceea ce priveste vinovatia morala nu cea legala. Eu nu mi-am arogat niciodata dreptul sau compeenta de a stabili vinovatii legale ci doar morale. Iar cand o fac, o fac numai din punctul meu de vedere ca doar nu am impartit eu moralitatea la facerea lumii. Nu sunt chiar atat de batran.
Am fost intotdeauna impotriva impartirii cu darnicie vinovatiilor legale colective, impotriva culpabilizarii unui intreg segment social fie ca au ca element comun etnia, profesia, credinta, culoarea parului, sexul (feminin, masculin, mic, mare, adanc, profund, satisfacut sau placut mirositor) sau tara de domiciliu fie ca au ca element comun talentul, dotarea intelectuala sau abilitatile din dotare provenite de la mama natura. Vinovatiile legale nu au voie sa fie decat individuale.
Ca un no name sau un individ grotesc din segementul social gadea sau un politician iresponsabil isi permite sa stabileasca vinovatii legale individuale sau colective sub generoasa umbrela a imunitatii imbecile, este una. Dar ca un om al legii sa isi permita sa faca acuzatii legale colective sau chiar numai sa le insinueze, asta este o poveste deja horror sau macar iresponsabila.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa aud din gura unor exponenti de seama ai procuraturilor sau al celor mai inalte instante de judecata alocutiuni verbale de felul „politicienii ar fi bine sa…”. Sau „politicienii fac…”. Sau „politicienii ar trebui sa nu…”. Etc etc etc. Fie domniile lor (incepand cu doamna DNA) nu isi dau seama ce fac (si atunci intra sub incidenta generosului „iarta-i, doamne, ca nu stiu ce fac”) fie o fac in modul cel mai deliberat cu putinta incercand sa induca pe de o parte in cetatean convingerea unei vinovatii legale colective fie incearca, intr-un extrem de inabil mod, sa obisnuiasca perceptia publica cu ideea ca in tara asta exista un singur actor curat, integru, profi, competent care trebuie luat in seama: procurorul, judecatorul, serviciile si oricine altcineva care are in fisa postului o dimensiune represiva. Or abordarea asta, daca exista, eu as incadra-o in subminarea statalitatii si a principiilor democratice care trebuie sa guverneze buna functionare a statului. Ar mai fi si varianta firescului lasitatii omenesti si curvaraselii verbalizarii onesti care ii fac sa nu aibe suficient sange in instalatie sa il numeasca in clar pe cel sau cea la care se refera. Iar in cazul asta, stimabililor si stimabilelor, eu unul va indemn sa nu va mai dati rotunzi. Va inscrieti in climatul mioritic de barfa, susanele si lipsa lichidului din instalatie. Voi de fapt fiind puternici nu prin voi insiva ci doar prin puterea pe care v-o da postul ocupat vremelnic.
Stati linistiti, nici mie nu imi inspira prea multa increde clasa (pregatitoare) politica. Ii socotesc vinovati, moralmente vorbind, de ceea ce nu este in tara asta. Chiar si numai prin participare sau tacere timp de 25 de ani. Sunt partasi cu totii prin acceptare. Dezvinovatirile individuale de genul „ce puteam sa fac eu?” nefiind in ochii mei decat frectia cu apa chioara la piciorul coloanei infinitului. Puteati! Puteati sa vorbiti pe sleau despre ceea ce stiati sau sa plecati pur si simplu dintre cei manjiti, vinovati, culpabili. Deci… nu tine.

Intre un erudit si un ganditor eu unul am preferat intotdeauna ganditorul. Chiar si pentru faptul ca pe un erudit ai mii de posibilitati sa il inlocuiesti cu un dictionar, cu un compendiu, cu google sau wikipedia. Ganditorul insa produce esentele din care este compus un dictionar, un compendiu, google sau wikipedia.

L-am preferat intotdeauna pe cel care este in stare sa emita un gand propriu profund, oricat de simplu exprimat, in locul unuia a carui existenta mentala este compusa doar din citate.

Am invatat sa ma indoiesc si sa gandesc doar cu propriul meu cap. Chiar si cu riscul de a gresi.

Nu am avut niciodata idoli ci doar oameni pe care i-am pretuit sau respectat pentru ceea ce am considerat ca au bun in ei.

Nu am fost niciodata fanul nimanui si cu atat mai putin al meu.

Intotdeauna am avut nevoie de inteligenta mult mai multor oameni decat au avut nevoie ceilalti oameni de inteligenta mea.

Lumea nu se termina odata cu mine. Lumea mea insa, da…

Intre a ma lasa dominat de frica si a lupta riscand sa fiu invins de ceea ce imi producea starea de frica, am preferat sa risc.

Oricat de multa nevoie am avut de multe ori de ajutor, forta am gasit-o numai in mine. Putinii oameni care au fost langa mine atunci cand mi-a fost greu au fost doar motivatia intima in stare sa ma mobilizeze sa gasesc solutii.

Nu am reclamat niciodata pe nimeni, nu am turnat niciodata pe nimeni, nu am tradat increderea nimanui in caracterul meu. Am preferat sa ma apar singur, am preferat sa gasesc pozitia verticala fara sa calc pe alti oameni si sa traiesc cu gandul ca pot lasa ceva in urma mea chiar daca am stiut ca nu va ramane nimic dupa mine.

Fiecare secunda, fiecare zi, fiecare an pe care l-am lasat in urma l-am insotit de un bilant din care a trebuit sa invat unde sunt pe plus si unde pe minus. Fara insa sa uit sa visez, sa scriu, sa vreau, sa ma las purtat in continuare de instinct, de sunet, de culoare, de lumina si fara sa am sentimentul ca gandesc un indoielnic testament.

Intotdeauna am mancat ca sa traiesc nu am trait ca sa mananc.

Numai un om extrem de inteligent este in stare sa recunoasca un alt om inteligent. Omul doar inteligent intotdeauna va avea convingerea ca este singurul inteligent.

Prostul va crede intotdeauna ca este singurul indreptatit sa fie deasupra tuturor.

Omul… un amestec absurd de sublim si derizoriu, un amestec incacceptabil de clipe inaltatoare si ore derizorii golite de sensuri.

Societatea… o mocirla mediocra pe care diamantele ratacite in ea nu o pot face sa straluceasca oricat de multa lumina ar primi de la soare.

Femeia… un tel nu un scop in sine, o truda creatoare nu un medicament pentru propria egolatrie, un numar infinit de parabole potentiale nu o linie paralela…

Credinta… suportul irational intim care te ajuta sa traiesti. Religia… motivatia pentru a ucide credintele. A ta si a celorlalti.

Qui prodest?…

Ma intreb ce ar fi fost Cioran, Eugen Ionescu, Eliade, Tristan Tzara, Stanescu, Noica, Arghezi si inca multi multi altii daca nu ar fi existat Corneliu Vadim Tudor?… smile emoticon
Da, Vadim Tudor a excelat in injurii, in injuratura, in a calomnia, in invectiva veninoasa, spumoasa si pe placul vulgului. Omul asta si-a construit notorietatea distrugand destine literare, improscand cu noroi in toate partile si inveninand climatul si asa otravit al acestei tari. Omul asta nu a construit nimic notabil. Iar pentru asta se gasesc o multime de minti turmentate care incearca sa faca din el cel mai mare om de cultura al neamului asta, cel mai mare roman, tribunul tribunilor, am auzit inclusiv substantivul „geniu”. Nu aveti nici simtul masurii nici al proportiilor, stimati domni si doamne.
Nu, eu nu pot fi acuzat ca scriu la modul asta despre el pentru ca nu mai este si pentru ca nu imi mai poate raspunde. Am scris o multime de cuvinte „rele” despre el cand era chiar si in culmea gloriei sale. Evident ca eu sunt prea marunt ca sa ma bage cineva in seama. Nu am sa fiu insa atat de crestineste ipocrit incat sa renunt la a fi consecvent cu propriul meu punct de vedere doar pentru ca a murit. Eu nu il judec. Eu doar il reneg. Nu il pot accepta in aceasta lumina contrafacuta in care o multime de oameni se straduiesc sa il prezinte azi. Nu pot accepta ca a fost un bun roman doar pentru ca s-a batut lozincard cu pumnul in piept ca este. Ce a facut pentru tara si poporul roman? Nu il pot accepta ca etalon al patriotismului, nu pot accepta ca ar fi cel mai mare om de cultura al tarii asteia si cu atat mai putin un geniu. Nici nu am de gand sa dau in clocot cu invective si noroi. Ar insemna sa devin si eu un Vadim Tudor, la fel de las ca el (stie toata lumea ca ataca doar atunci cand stia ca nu i se poate intampla nimic), dar fara notorietatea lui. De judecat il va judeca Dumnezeu. Ceilalti ar fi bine sa nu va pierdeti simtul masurii nici cand ii adulati existenta amputata nici cand il desfiintati din teribilism conjunctural fara miza.