Gandind Paralel by Catalin Banica

Si aseara, inainte de culcare, mi-am luat obisnuitul somnifer. De data asta intamplarea m-a dus pe TVR1. Era tarziu in noapte iar tipul ala, intr-un stil care vroia sa fie a compilatie intre Vacanta Mare, Nea Marin (Amza Pellea) si Toma Caragiu, dar totul dus la ceea ce se vrea umor obraznic de cartier de acum cateva zeci de ani, chipurile comentand fiecare candidatura la prezidentiale, incerca sa ii desfiinteze pe toti. Parca ceva mai bland a fost cu Ponta. Ca na, este totusi TVR1. Personal nu am niciun fel de problema cu optiunea nimanui. Asta insa nu inseamna ca nu am nicio problema cu niciun candidat. Dimpotriva! Sustin, inca inante de a intra la guvernare, ca Victor Ponta este, prin lipsa lui de maturitate, prin lipsa lui de barbatie, prin lipsa lui de responsabilitate, prin amatorismul lui politic, prin ipocrizia lui, prin incapacitatea lui de a genera un gand pe termen lung, totul devenind in felul asta incropeala, prin superfluul tzafnelor sale de copil prost crescut, prin insolenta si vulgaritatea lui de arivist ce crede despre sine ca este idolul maselor pe care nu pregeta nicio clipa sa le minta in cel mai abject mod cu putinta, prin admiratia si orientarea lui catre „reusitele” sistemului politic chinezesc si rusesc (atentie ca nu ma refer la aspectul economic!!!), prin disponibilitatea si apetitul lui in a nesocoti legile si Constitutia, este, spuneam, pentru Romania, cel mai mare pericol pe care il poate genera mediocra clasa politica a acestei tari. Altfel, in numele pluralismului in care cred, absolut oricine are tot dreptul sa aibe orice optiune si preferinta dar numai pana la punctul in care pune in pericol libertatea vreunui semen al sau, integritatea morala, corporala si intelectuala a vreunui semen, bunastarea vreunui semen al sau, integritatea, stabilitatea si viitorul acestei tari.
Dar sa ma intorc la somniferul meu. Mie unul mi se pare si fortata dar si complet paguboasa atitudinea contrafacut neutra a unor comentatori, a unor intelectuali, a unor asa zisi formatori de opinie care defileaza superior cu un criticism de conjunctura inducand ideea ca „nu ai pe cine vota, dom`le!”, „toti sunt la fel, nenica”. Pana la un punct, pot fi de acord. Dar cateva observatii tot am. Nu stiu cati dintre acesti „obiectivi” pot afirma cu onestitate si certitudine daca ei insisi ar fi mai buni decat oricare dintre cei care au curajul sau interesul sau nesimtirea sa isi asume o candidatura. Pe de alta parte, toti acesti mistocari sau „invatati” sau analisti „obiectivi” par sa nu fi aflat ca democratia, in numele careia prea desantat vomita in fata camerelor de luat vederi, se sustine prin participarea cetateanului, prin votul cetateanului, prin acceptarea pluralismului si dreptului celuilalt la propria optiune si la propriul punct de vedere. Cu limitarile despre care am pomenit mai sus deja. Si obligatoriu cu respectarea Constitutiei si legilor tarii. Mi se pare ca aceasta atitudine de curva binevoitoare care incearca sa fie pe placul intregii lumi plecand de la ideea ca niciodata nu se stie de cine ai putea avea nevoie, nu reflecta decat inconsistenta, goliciune interioara si o superficialitate mult prea gaunoasa ca sa aibe ceva de a face cu obiectivitatea. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca la un moment dat vine o vreme cand orice om constient de sine, constient de interesul societatii in ansamblu, ar trebui sa opteze ferm dar nu de pe pozitii dictate de irational. nu din considerente afective sau pentru ca asa i se spune de la partid ci numai analitic, cantarind si comparand care dintre candidati raspunde cat mai mult intereselor societatii, chiar si plecand de la premiza ca niciunul dintre ei nu urmeaza sa ne fie nevasta, sot, amanta sau amant ci doar reprezentatul interesului Romaniei si nu al unui partid sau grup de oameni. Cu atat mai putin sustinatorul intereselor acestora.
Eu unul am mai spus-o: atunci cand este vorba despre viitorul presedinte al Romaniei, nu m-ar interesa daca este independent, daca este de stanga sau de dreapta atat timp cat este un hotarat aparator al intereselor Roamniei si cetateanului, este in stare sa fie garantul functionarii institutiilor statului in conformitate cu Constitutia si legile tarii, respecta cu sfintenie principiile democratiei moderne in care regula de functionare a intregului sistem este dominata de domnia legii si nu de dictatul votului discretionar sau lipsit de responsabilitate. Asa ca eu m-am hotarat. Dar despre asta, alta data.

Draga PSD, 

Afla te rog despre mine ca fac eforturi supraomenesti sa rezist. Ceea ce, se pare, ti se intampla si tie. Nu este zi de la Dumnezeu sa nu iti multumesc ca existi pentru ca numai in felul asta pot sa compar cele mai rele zile din viata mea cu fiecare zi in care te incapatanezi sa il tii pe Ponta in fruntea ta si in fruntea tarii. Si ce frumoase mi se par acele zile rele. Fiecare zi petrecuta alaturi de chinezul tau conducator nu face decat sa imi aminteasca de tineretea mea. Drept este ca atunci injuram ceva mai in soapta dar aveam puterea sa sper ca maine ar putea sa fie mai bine. Azi nu. Ba dimpotriva, am certitudinea ca atat timp cat ai sa te incapatanezi sa ni-l scoti in fata pe copilul tau bolnav de bubat bombat, totul va fi din ce in ce mai rau. Eu unul cred ca si tu vezi asta dar nu il poti abandona ca pe ultima broasca raioasa si traiesti cu speranta ca ar putea totusi sa apara cineva care sa il pupe si sa il transforme intr-o frumusete de om. Ai grija ca daca este adevarat ca speranta moare ultima, s-ar putea sa mori inaintea ei.
Stiu sigur ca uneori ti se intampla si tie sa te intrebi cum de nu am reusit si eu, dupa aproape 25 de ani de tras din greu intr-o afacere mica (productie), sa am si eu sapte case asa cum a reusit primul om al tau din salariul de bugetar. Imi necunosc incompetenta si nevolnicia atunci cand este vorba despre furt, inselaciune si coruptie. Da, stiu ca nu trebuia sa aleg drumul asta si sa platesc la stat si la banci echivalentul multor milioane de euro in astia 25 de ani. Cumva nu a fost alegerea mea. Am ramas somer si nu am suportat sa stau cu mana intinsa la nimeni. Ar fi trebuit sa ma fac si eu functionar la stat si sa traiesc ceva mai bine si mai fara griji. Ba sa am si cateva milioane de euro in conturi si proprietati, ca orice bugetar care se respecta. Nu vorbesc aici despre aia care nu se respecta si traiesc cu salarii de mizerie tocmai ca sa ai tu suficient de multi bani sa le dai clientilor tai. Sau poate ar fi trebuit sa intru in politica si sa am in felul asta suficient de multi bani incat sa imi pot trimite copiii la studii in strainatate, sa imi fac concediile in locuri exotice pe banii platiti de alti fraieri fara sa mai fie nevoie sa imi tataie curul pentru salariile angajatilor la firma mea, sau fara sa mai stau sa negociez cu controalele tale suma de plata (stabilita de cum intrau pe usa, inainte de a incepe sa controleze ceva, ca un soi de mercurial divin al bunastarii slujitorilor tai), sau fara sa imi mai ude ploaia chilotii stand sa descarc TIR-uri de bumbac ca sa fac vata ce ajungea in spitale numai prin firme agreate de ai tai, la pret macar triplu fata de pretul cu care le vindeam eu lor. Nastase stie despre ce vorbesc.
Dar sa revenim la scrisoare ca ne-am luat cu vorba. Intreaba-ma si pe mine ce mai fac, ca ce faci tu, vad zi de zi. Si stiu ca nu faci bine. Nu pentru mine si cei ca mine. Altfel vad ca o duci bine si te ingrasi in fiecare zi cate putin.
Gura lumii zice despre tine ca te-ai cam saturat si tu de Ponta si de minciunile lui zilnice, ca de mere padurete. Hai ca ma opresc aici. O sa iti mai scriu. Hai pa. Merci.

Motto: Citeste pana la capat si nu da mai departe. Doar gandeste cu propriul cap.


Pe masura ce anii trec sunt din ce in ce mai tentat sa cred ca in `89 populatia acestei tari nu a vrut o schimbare de directie politica ci doar inlaturarea lui Ceausescu si oligarhiei sale proletare si inlocuirea acesteia cu o alta oligarhie cu fata umana. Si nu ma gandesc la cei care au fost principalii beneficiari ci la cetateanul care a iesit in strada sau care a tremurat in fata televizorului. Fie din lasitate fie din cauza faptului ca se afla intr-un loc unde nu se intampla nimic. In ceea ce priveste noua conducere, lucrurile sunt cat se poate de clare. In lipsa unui punct zero (un act normativ care sa preia principiile si, in special, punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara), esaloanele doi, trei si patru ale PCR, securistii de frunte de la nivel central si local si “elita intelectuala” comunista, protipendada si principalii beneficiari ai favorurilor comuniste au avut cale libera sa fructifice toata infrastructura economica, financiara, relationala si organizatorica a PCR. Nimic mai simplu. Orice prost ar fi putut-o face. Iar ei erau destul de multi si nu extrem de dotati. Ba multi dintre ei prosti cu spume. Merituosi nici atat. Evident si printre ei multi inteligenti sau talentati dar de cele mai multe ori lipsiti complet de caracter.
Eu vreau sa ma refer la cetateanul care pana atunci nu avusese nimic in comun cu participarea la viata societatii. La conducerea ei nici atat.
Cert este ca pana in acel moment majoritatea batranilor care fusesera victime ale opresiunii, abuzului, arbitrariului si nedreptatilor socialismului, cei care ar fi putut sa ne povesteasca despre partile bune si rele ale capitalismului dar si cum trebuie abordat (munca, valoare, competitie, risc, asumare), cei care ar fi putut sa povesteasca despre abuzurile reale ale socialismului si despre politica de depersonalizare care avea in vedere numai grupul de indivizi nu si individul luat ca existenta de sine statatoare si nu sa fie lasat lucrul asta pe seama unui ipocrit si edulcorat memorial al durerii compus propagandistic chiar de catre un (o) beneficiar al oranduirii socialiste, acei batrani se cam dusesera in lumea celor drepti. Sau chiar numai in lumea celor morti daca drepti nu avusesera timp sa devina.
Cum repere nu mai existau (sau nu aveau voie sa fie vizibile) decat in cartile de istorie si de literatura dar si acestea fiind rasturnate in asa fel incat sa deserveasca interesele constructiei socialiste, cetateanul simplu s-a vazut pus in fata unor criterii valorice complet intoarse iar reper i-a fost numai cultul personalitatii, cult al personalitatii care odata lasat liber la pascut pe aparent nelimitatele mioritice campii alizee, toate astea au dus la dezvoltarea unei hidosenii sociale numita egalitarism. Nu, poporul roman vaduvit de repere si teluri dar si indobitocit de foame si manipulare, dresat in spiritul averii poporului si nu al averii personale, indoctrinat cu conceptii egalitariste nivelatoare si nu crescut dupa principii valorice, de competenta si munca, crezand ca are la dispozitie spatii nemarginite, in decembrie `89 nu a vrut libertate ci libertinism. Au murit oameni nu pentru competitie, munca, responsabilitate si asumare ci pentru perspectiva unei bogatii iluzorii care urma sa cada din cer sau macar din nemasurata pusculita a statului omnipotent.
Crescuti, educati, dresati intr-un sistem cultural si educational sovietoid propriu panslavismului pravoslavnic si tutelar rusesc, in `89 oamenii s-au jertfit prosteste in mascarada orhestrata cinic de la Moscova prin intermediul merionetelor de la Bucuresti, cei ramasi vrand doar ca fiecare in parte sa devina secretar general al ceva. Fie al unui partid, fie al unei asociatii, fie al unui trust media, fie chiar si numai al unei scari de bloc. Dupa marimea lacomiei individuale si a capacitatilor intelectuale proprii. Se nascuse perfectul om nou. Omul nou stapan, tiran, omul nou fara trecut, omul nou care vrea totul acum, omul nou stapanit de fervoarea distrugerii ca reflex al unei negari a propriei persone si a unui sentiment de culpa si a unui complex de inferioritate imposibil de acceptat si asumat. Dispretul pentru munca si viata celorlalti, mana intinsa, inselatoria, teapa si spaga au devenit singurele repere morale ale unui cetatean care isi pierduse vocatia constructiei, a competitiei, a muncii si asumarii inca inainte de a se naste.
Or in acest tablou al unei realitati grotesti, cetateanul roman, pensionarul, lucratorul la stat, micul sau mediul intreprinzator au trebuit sa adopte tactica celui care se descurca in jungla regulior unui stat din ce in ce mai opresiv, mai neprietenos, mai dusman al cetateanului, stat devenit astfel din cauza incapacitatii lui de a-si asigura resursele financiare necesare functionarii sale, deservirii si imbogatirii reprezentantilor sai, din cauza nevoii politicului de a-si cumpara voturile alegatorului folosindu-se de resursele statului. Iar toate astea au dus incet incet la formarea unei oligarhii transpartinice din ce in ce mai bogate in acelasi ritm in care conditia cetateanului mediu se pauperiza. Cetateanul, descurcaretul incapabil sa se opuna tocmai din cauza reflexului de a se descurca si din cauza incapacitatii de a accepta ideea de valoare, munca, competitie, merit, mod de trai dobandit prin mimetism exact de la modelele sociale de success, era firesc sa nu accepte valoarea, munca, competitia, meritul si sa demonizeze, sa condamne si sa nege absolut orice ar fi incercat sa ii deranjeze, sa ii descurajeze noul mod de trai asimilat. Chiar si cand acest mod de trai il tine in saracie.
In contextual asta era firesc sa apara profitorii, arhanghelii de budoar, propovaduitorii unei dreptati dupa propriile interese sau dupa interesele celor in slujba carora actionau. Dreptatea lor fiind insa ura, arbitrariul, apararea intereselor noilor stapani, indobitocirea celor care ii puteau sustine prin exact alimentarea sentimentului social al dreptatii maselor si nu al dreptatii legilor. Omul nou a dobandit dreptul de a nega la scena deschisa, fara discernamant si fara masura, nu dupa lege ci numai dupa partitura “voi sunteti poporul, numai voi aveti dreptul sa hotarati”. Evident numai in masura in care noi va spunem ce este drept. Culmea este ca a prins de la cea mai umila inteligenta pana la creierele cele mai infierbantate sau pana la oamenii de la care ai avea pretentia sa isi foloseasca creierul ceva mai analitic si ceva mai departat de visceralitatea emotionala. Consumatorul de manipulare a devenit atat de dependent incat orice afirmatie a idolilor lui este luata ca adevar dogmatic ce nu mai are nevoie de argumente sau demonstratie. Jumatatile de adevaruri, rastalmacirea, scoaterea din context, minciuna si ipocrizia dovedindu-se a fi adevarate versete biblice, noile infinite zece porunci.
Cum altfel este posibil ca un individ care a cunoscut actiunea Securitatii pe propria piele, intr-o masura mai mica sau mai mare, sa fie capabil sa urmeze orbeste indemnurile, instigarile si ordinele celor care deserves exact interesele unui fost securist?
Este simptomatic felul in care rumegatorul de manipulare inghite pe nerasuflate afirmatiile unei euglena media conform careia tatal unui artist cu notorietate se raliaza luptei impotriva unei asa zise dictaturi prezente cand exact acel batran nonagenar afirma public “Eu nu mă uit la mizeria lor. Și cum să creadă cineva că eu aș putea susține pe un bogătaș care a făcut avere din banii comuniștilor, care mai e și condamnat acum? Sunt uimit că și-au permis să spună așa ceva. Este o manevră tipic comunistă. S-au folosit de numele meu în campania lor de salvare a unui comunist murdar. Așa procedează comuniștii, dintotdeauna, îi știu bine.” iar publicul isterizat tine minte doar ce i-au spus initial stapanii perceptiilor lui. Daca am in vedere numai aceasta intamplare, incep sa am mari indoieli ca afirmatia urmatoare referitoare la mama unui tanar care a murit in decembrie `89 ar fi adevarata si nu o alta minciuna propagandistica complet cinica si mai murdara decat continutul canalului colector: “În semn de preţuire pentru Antena 3, aceasta i-a încredinţat colegei noastre Sabina Iosub, steagul pe care fiul său îl avea în ziua în care a murit pentru libertate.”. Si continua cu spusele acestei Sabina cu inima de reptila media: “Am adus un lucru preţios de la doamna Ghenoiu Victoria: steagul de la Revoluţie care a stat pe sicriul băiatului ei, care a murit în Revoluţie. Ne-a spus că noi putem vorbi de libertate, mama eroului care a căzut în ’89. Doamna şi-a dorit ca acest steag să vină la noi în redacţie. E un steag găurit, păstrat în familie timp de 25 de ani, într-o cutie de lemn. Este parte a sufletului lui Laurenţiu Ghenoiu.”. Imi suna ca si cand executatul cu capul taiat se ridica sa pupe mana calaului multumindu-i ca i-a redat libertatea de a trai fara cap, ca un ultim act al dreptatii divine. Adica victima Securitatii isi regaseste dreptatea exact in actiunea instrumentelor unui fost securist? Dumnezeule! Pana unde puteti merge cu mizeria si cinismul? Sa mai vorbim despre apelul grotesc de cinic al celor de la Antena 3 facut catre cetatenii acestei tari de a le pune apartamentele, sau orice alta proprietate, la dispozitie ca sa isi poata continua lupta pentru libertate cand cu salariile lor doar pe o luna Badea, Gadea, Ursu, Dana, Sandra, Oana, Tudor, Dumitrescu si inca cativa (ca sa nu ii mai punem la socoteala si pe aberantii lor invitati) ar putea sa cumpere o proprietate la care tampitii care s-au oferit sa le puna la dispozitie apartamentele nu indraznesc nici macar sa viseze? Cui foloseste aceasta cersetorie cinica? “Cersetorului” si “milostivului” in aceeasi masura. Sunt facuti unul pentru celalalt indiferent pe ce segment social traieste fiecare in parte. Actori, politologi, politicieni, oameni saraci, jurnalisti, imbogatiti, parasute, cocalari sunt cu totii OMUL NOU care nu vrea capitalism ci sistemul rusec, demn urmas al unei boli sovietoide imperiale. Va meritati din plin unii pe ceilalti.

Nu stiu cum mai sunt bunicii voastri in memoria voastra dar bunica mea (din cei patru bunici nu am cunoscut-o decat pe bunica din partea mamei, acum pe patul de moarte si ea) continua sa traiasca printre neuronii mei trebaluindu-si treburile, zambind uneori la mine atunci cand ii da la o parte ca pe o perdea, cu privirea senina chiar si cand era ingandurata sau trista sau cand amintirile trecutului ii faceau glasul sa tremure stapanit printre lacrimile care niciodata nu indrazneau sa iasa afara ca sa nu fie tentata sa dea vina pe cineva pentru prea multele care ii umplusera viata inca de la varsta de cativa anisori cand ramasese orfana de mama. Nimeni nu a intrebat-o daca vrea sau nu sa mearga la scoala, nimeni nu a intrebat-o daca vrea sa se marite sau nu cu popa Comanescu (zis Vijelie pentru ca era aspru ca un viscol, nelenes ca un vant care te ia pe sus dar bun la suflet ca linistea calda care se imprastie peste tot in lume dupa un vartej puternic care rascoleste tot: vointe, conventii, necredinte, nelinisti, indoieli, resemnare; a murit pe frontul rusesc ca preot militar in timp ce alina suferinta muribunzilor: a explodat un obuz la numai cativa metri de el). Nimeni nu a cainat-o cand se ascundea sub malul garlii strangandu-si cei trei copii la piept si astupandu-le gurile cu palmele ca sa nu ii auda perceptorii care rascoleau curtea. Nu mai avea ce sa le dea iar ei vroiau si mai mult si mai mult. Nimeni nu ii alina oftatul cand, in arsita treierisului la “colectiva”, se oprea o clipa sa isi stearga sudoarea de pe fruntea stapanita nu de grija ei ci de grija celor doi baieti si a fetei care munceau unul pe santierul hidrocentralei de la Bicaz, celalalt la Canal iar fata pe un santier de constructii din Valcea pentru ca nu aveau dreptul la scoala fiind copii de chiaburi si cu tata preot mort in razboiul impotriva sovietelor.
Nu stiu cum facea dar nu am auzit-o niciodata plangandu-se de pensia mizera sau de bolile care, cu trecerea anilor, ii tot dadeau tarcoale si ii chinuiau incheieturile. Facea ea ce facea si intotdeauna reusea sa imi imbogateasca vacantele cu blandetea ei, cu bunatatea ei revarsata din privirea-i albastra simpla, profunda, neresemnata dar care isi accepta greutatile zilnice cu demnitate fara sa incerce sa dea vina pe cineva cu toate ca stia ca vinovati sunt destui. Un lucru nu a reusit bunica mea… Nu a reusit sa renunte la speranta. Deseori seara, la lumina lampii cu gaz, cand ne pregatea de culcare sau cand isi mai carpea cate una dintre putinele haine pe care le mai avea, haine care deveneau din ce in ce mai putine pe masura ce anii treceau, o auzeam vorbind umbrelor formate de palpairea flacarii din sticla: “se vor termina toate astea intr-o zi…”. Iar mintea mea de copil obosit care batuse toate coclaurile o zi intreaga nu intelegea ce ar trebui sa se termine. Si intr-o zi s-a terminat. Eu am avut timp sa constat ca nu se terminase nimic. Ea nu a mai aflat. A murit in 1990 cu convingerea ca se terminase totul. A plecat din lumea asta iubind oamenii si toate celelalte vietuitoare. A trait suficient cat sa nu invete ura. A trait incercand sa inteleaga cu calm, cu caldura, cu credinta in dreptatea divina, cu respect pentru creatia divina, cat mai multe dintre cele care o inconjurau. Nu de putine ori cate o voce o striga la poarta “coana prioteasaaa, iesi putin ca vreau sa te intreb ceva”. Iar ea asculta si asculta si asculta si apoi vorbea putin. De fiecare data insa vocea pleca spunand “asa am sa fac”. Ultimele vorbe pe care i le-am auzit, spuse stins dar insotite de un zambet senin, cald, intelept, au fost: “Da mama, asa am sa fac. Stii ca pe tine te-am ascultat intotdeauna”. Si de atunci uneori ma rog bunicii mele sperand sa ma asculte.
Degeaba o caut pe bunica mea printre bunicii din ziua de azi. Ii vad maniosi, intoleranti, plini de ura pentru tot ce ii inconjoara. Ii urasc pe tineri, ii urasc pe ceilalti batrani, o urasc pe femeia careia i s-a facut rau in autobuz si a deschis doar putin geamul minuscul ca sa ii vina o gura de aer “inchide fa nesimtito geamul ala ca noi suntem batrani si ne trage curentul”, il urasc pe sugarul care plange din cauza colicilor si care ii face pe cei doi politisti sa spuna “doamna, ne dam seama de penibilul situatiei dar noi am primit reclamatie ca plange copilul si suntem obligati sa ne prezentam”, ii urasc pe toti cei care nu il iubesc pe Iliescu sau pe Voiculescu (exact ramasitele unui sistem care i-a umilit mai mult decat ar fi fost necesar, aceste vezicule purulente ale unei boli ce nu mai trece si care se tot reactiveaza prin urmasii si mercenarii lor ideologici), il urasc pe cel care spune “nu” cum la fel il urasc pe cel care spune “da”. Intelepciunea li s-a redus doar la dimensiunea plansului de mila, la violenta verbala si la o intoleranta care nu are nimic comun cu sentimentele crestinesti sau intelegerea tuturor celor lumesti. Bune si rele.
Doamne, nu ma lasa sa imbatranesc atat de urat.

Ma jandarule, ma politaiule, ma militarule, eu am o intrebare pentru tine: de ce iti murdaresti tu uniforma cu politica? Tu stii ca esti platit din impozitele platite de catre toti romanii, da? Ca urmare tu ar trebui sa ii aperi pe toti romanii si sa aperi legalitatea indiferent care imbecil politic iti da ordine, da? Acum ii aperi numai pe aia care sustin Antena 3 pentru ca asa ti-a ordonat seful tau politruc si ii lasi pe ceilalti sa fie batuti in strada, da? Bun! Dar cand vor fi ceilalti la putere si va trebui sa ii bati pe sustinatorii Antena 3 si sa le treci celorlalti cu vederea violentele, ce ai sa gandesti despre tine insuti? Nu o sa fii indreptatit sa iti spui ca esti curva sau prost si ca un politician tampit se sterge in dos cu uniforma ta? Si hai sa iti mai spun ceva si tie si dobitocului de Badea, Ponta, Gadea si celorlalti imbecili. Pariu ca daca aduc cu mine 100 de insi bine crescuti, fac liniste in doua plutoane de jandarmi si 2000 de asa zis protestatari plimbareti? De ce nu vreti voi sa aveti respectul meu si incercati sa va manjiti demnitatea crezand ca un dobitoc de premier sau un imbecil de ministru va va lua apararea cand veti fi la ananghie? Tot la mine, cetateanul, o sa veniti sa va apar. Si eu am sa o fac. Dar numai in cazul in care voi veti fi exponentii legalitatii si ai statului de drept. Nu mizati pe faptul ca daca sunteti institutii de mentinere a ordinii reusiti sa fiti perceputi ca organ de represiune. Cu pusca sau pistolul stiu si eu sa trag si sunt multi altii care o pot face. Asta vreti? Nu ar fi mai simplu sa va respectati pe voi insiva si sa actionati fara preferinte si dupa cum va dicteaza legea statului roman pe al carui steag ati jurat credinta nu dupa cum va dicteaza seful vostru?
Badea, Gadea si toti ceilalti cretini guralivi. Stiti voi ca oricand pot gasi numai zece insi ca brazii care sa va devalizeze intreg trustul si sa mature cu voi pe jos pana ziceti “nu mai fac, nene”? Vreti instigare? Vreti razboi civil? Voi chiar nu vreti sa acceptati ca respectul pentru lege nu este chestie de frica ci doar de asumare a unor reguli? Credeti ca voi sunteti singurii care puteti instiga? Nu va fortati norocul!!!! Cand noi am iesit in strada in sprijinul DNA si al CSM si au venit reporterii de la Antena 3 (stiind ca vor prezenta deformat si trunchiat ce se intampla acolo), noi le-am vorbit frumos si le-am raspuns la intrebari in cel mai decent mod cu putinta socotind ca sunt doar niste oameni care isi castiga painea. Chiar daca de prea multe ori o fac in cel mai lamentabil mod cu putinta. Este dreptul lor sa fie si prosti. Ia sa vedem cam ce ati fi zis si facut voi daca un reporter al vostru ar fi fost luat la suturi? Nu-i asa ca v-ati fi isterizat pana la nivel de kilograme de rudotel? Voi chiar credeti ca toti cei care nu suntem de acord cu voi ne lasam impresionati de istericalele voatre de tate intrate prematur la menopauza? Nu, cretinilor! O facem, chiar daca o inghitim cu greu, in numele pluralismului. Este cealalta fata a medaliei pe care toti trebuie sa ne-o asumam. Voi chiar credeti ca este atat de greu sa bati un realizator sau un ministru sau un primar fara sa isi dea seama cine a facut-o si sa fie convins o viata intreaga ca l-a lovit acceleratul in plina strada? Inteleg ca voi vreti sa fim cu totii la fel. Atunci asumati-va si faptul ca am putea fi toti scandalagii, batausi, instigatori daca tot vreti sa fie toti dupa chipul si asemanarea voastra.
Mai ganditi-va, cretinilor!!! Cel mai usor este sa apesi pe tragaci sau sa dai cu bata sau sa injuri. Orice neispravit o poate face. Mai greu este sa iti asumi si sa respecti regulile statului in care vrei sa traiesti. Eu deocamdata o fac. Dar nu mizati prea mult timp pe nevoia mea de normalitate atat timp cat voi nu vreti sa acceptati normalitatea.
Ponta, o sa il pedepsiti pe tampitul ala cu o amenda. Vai de mama lui ca nu pare ca i-ar prisosi pensia. Sa plateasca daca este prost. Dar pe adevaratii vinovati, pe instigatori, nu-i asa ca o sa ii lauzi inainte de a intra la ei in emisiune? Esti imbecil! Da-ma in judecata pentru asta. Risti un proces cu mine? Risti sa pot demonstra in fata lumii intregi afirmatia mea? Esti singurul vinovat pentru ceea ce se intampla!!! Chiar si numai pentru faptul ca ai in mana absolut toate parghiile legale sa nu lasi sa se intample asa ceva si cu toate astea te situezi, prin proprie vointa, de o anumita parte. Asuma-ti aceste lucruri!!! Maine ai putea fi tu luat la suturi in timp ce iti faci meseria. Sa nu uiti, da? Ai vrut justitie in strada? S-ar putea sa ai parte de ea. Atat timp cat stimulezi functionarea tribunalelor populare ale anilor `50, sa nu te plangi cand vei avea parte de ele!

Un soi de motto al zodiei urii

O jalnica armata de domni Goe prost crescuti, egolatri si grandomani intr-un joc extrem de ipocrit si juvenil. Mediocritatea zgomotoasa pornita in marsul edificarii multilateral dezvoltate a neamului prost. Voi chiar subminati constitutionalitatea si institutiile statului instigand in cel mai nebarbatesc mod cu putinta. De ce nu aveti curajul si demnitatea sa o faceti fatis? Doar niste imaturi prost crescuti care se cred zei pe pamant. Ati invatat sa construiti ceva? Numai din distrugere nu se poate trai. Voi cei din Baneasa reusiti sa fiti urmasii scolii din Baneasa. Macar pe vremea aia manipularea era ceva mai consistenta.

O condamnare fara urmari

In general imi place vehementa lui Ludovic Orban. Asta nu inseamna ca imi place si ceea ce spune. Mi se pare ca un om cu fixuri da dovada de o inteligenta precara. Iar el are fixul Basescu. Dus dincolo de resentiment sau vehementa. Numai ca azi pur si simplu m-a ingretosat cand l-am auzit cu cata virulenta s-a aruncat asupra puscarisului Voiculescu. Exact atitudinea „viteazului” care isi arata vitejia lovind intr-un starv. Neicusorule, daca erai asa de pornit, de ce nu ti-ai criticat vehement intregul partid cand s-a aliat cu Voiculescu sau cand intregul PNL primea ordine de la Voiculescu? Multi dintre noi ne-am luat la modul curajos-vehement de Voiculescu si cand inca statea pe picioarele lui. Expusi fiind mult mai mult decat ai putea fi tu. Sigur vor mai aparea si alti politicieni la fel de viteji. Eu azi nu o mai fac. Este un act de justitie infaptuit de catre justitie. Restul este demagogie combinata cu barbarie: viteji cu un mort. Nu am sa incetez insa sa spun ceea ce a insemnat si inseamna Voiculescu si toti ceilalti aidoma lui, pentru tara asta. Inseamna o patura saraca si indobitocita extrem de numeroasa. Inseamna exodul a milioane de oameni in cautarea unui loc de munca. Inseamna distrugerea inclusiv a ideii de reper. Inseamna distrugerea competitiei si valorilor. Inseamna dezvoltarea egalitarismului si expansiunii neamului prost. Inseamna saracirea acestei tari. Nu, nu s-a terminat nimic odata cu condamnarea lui Dan Voiculescu. Din pacate sunt mult prea multi asemenea lui. Vine puternic din urma Ponta si Ghita. Vin puternic din urma o multime de tineri din toate partidele care au inteles ca din politica se fac bani si ca banii sunt totul. Vin din urma o multime de mici tiranei arivisti, de toate varstele si din toate segmentele sociale, care vor sa isi impuna propria lege. Vin din urma cei dornici de revansa care au senzatia ca sunt suficient de valorosi incat sa inlocuiasca niste parveniti parvenind la randul lor.
Suntem o natie imbolnavita aproape iremediabil. Am scris „aproape”. Mai avem niste sanse.

Razboiul media ca o stupida joaca de copii prost crescuti

Asa cum spuneam, Antena 3 a mostenit toate caracteristicile facatorului lor: nu au trecut nici 24 de ore si l-au si tradat. Nu au asteptat nici macar sa se raceasca „mortul” si au uitat de el. Nu pe el il jelesc ci DOAR propria soarta crancena. Cu minciuni, dezinformari, galagie vulgara, fraze bombastice lipsite de continut. Bucata de rama rupta din rama initiala isi are propria viata.
Atitudinea lor este de un infantilism ingrijorator. Teribilismul juvenil etalat abundent nu face decat sa arate masura reala a caracterelor lor mediocre. Poate cu aceasta ocazie reusesc sa constate ca nu sunt urmati de milioane de moluste ci doar de maxim cateva zeci (in cel mai bun caz) de destructurati neuronali a caror personalitate are nevoie de ura ca sa traiasca.
Cuvintele mari, dar fara greutate atat timp cat nu au in spatele lor consistenta faptelor mari si credintelor solide, fac din declamarile acestor mediocritati un spectacol grotesc prin lipsa lui de substanta. Pare ca sunt in timpul unui atac la baioneta dar pe un camp de batalie foarte mare in care singura armata prezenta sunt ei. O armata mica, galagioasa, stupida, urat mirositoare dar poleit imbracata. Chiar nu sesizeaza nimeni stupiditatea, grotescul, mediocritatea, superficialitatea, lipsa de continut a tuturor acestor manifestari de copii prost crescuti? Chiar nu sesizeaza nimeni ca exact atentia excesiva si revolta (indreptatita pentru o minte normala) unora dintre voi le hraneste egoul murdar umflat ca un balon imens pe dinafara dar gol pe dinauntru? Si-au tradat inclusiv mentorul la mai putin de 24 de ore dupa ce acesta a fost bagat la puscarie. Ce dovada mai elocventa mai vreti referitoare la caracterele „arhanghelilor” de la Antena 3?
Pentru la fel de galagioasa lipsita de consistenta Lia Olguta Vasilescu. Nu, Dan Voiculescu nu a omorat niciun om (sau noi nu stim inca). Insa el si cei ca el au omorat o natie intreaga distrugandu-i simtul valorii, spoliind reperele, devalizand statul care trebuia sa aibe grija de cei saraci (celor de care tu si cei ca tine le plangeti de mila dar de care nu va pasa absolut deloc), desfiintand competitia corecta, improscand venin si ura in societate. In fine… tu nu ai cum sa intelegi. Ai o structura la fel de rea si otravita ca si ei. Si sunteti cam prea multi.

Zodia perfectului simplu

Noi ca popor, noi ca tara nu avem nicio sansa atat timp cat nu vom reinvata sa construim si atat timp cat vom fi preocupati numai sa distrugem. Suntem in plina zodie a urii. Distrugem valori, distrugem repere, distrugem reguli, ne distrugem pe noi insine cu o fervoare ce are legatura numai cu autoflagelarea nascuta din boala psihica.

Lectiile care nu se uita

Se pare ca lumea estica (si noi printre ei) a ramas captiva in aceleasi si aceleasi tipare. Cu putine minute in urma citeam un material in care se prezenta ipoteza ca nu avionul malaiezian a fost tinta ci chiar un avion rusesc (aflat in vecinatatea celui malaiezian) plin cu 200 de turisti rusi plecati in vacanta in Creta. Motivul evident (daca o asemenea ipoteza va putea fi dovedita) ar fi fost crearea unei clasice situatii de criza menita sa justifice o reactie violenta a Moscovei impotriva Ucrainei: doborarea unui avion rusesc deasupra teritoriului Ucrainei. Hazardul si lipsa de profesionalism, incropeala si lipsa de discernamant a facut ca planul rusilor sa esueze si victime sa fie alti 300 de oameni complet nevinovati.
Acelasi scenariu de tip paranoic sovietoid (predat intens in cladirile scolii de securisti de la Baneasa; oare intamplator Grupul Intact se afla tot in Baneasa?) se repeta de foarte multe ori si in tara asta. Drept este ca deocamdata mizeriile de televiziuni (nu toate), mizeriile de politicieni (nu toti) nu doboara avioane. Nu pregeta insa sa omoare suflete. Antena 3 instiga (nici macar nu au curajul, barbatia sa o faca fatis) impotriva ordinii constitutionale si institutiilor statului apeland la o motivatie complet mincionoasa si mizand pe imbecilitatea si nevoia de ura a privitorului. Cretinilor, vedeti ca doborati alt avion. Doar pentru ca sunteti lipsiti de profesionalism.

Vor fi trecut foarte multi ani pana cand populatia acestei tari va reusi sa inteleaga ceea ce reprezinta Antena 3 ca rezultat a activitatii de zeci de ani a lui Dan Voiculescu. Si vor trece si mai multi ani pana cand un sfert din populatia acestei tari va reusi sa inteleaga fenomenul Voiculesu. L-as asemui, intr-un anume fel, cu ucenicul vrajitor care da drumul la vraji si apoi nu mai poate sa le stapaneasca.
Atat timp cat Voiculescu a activat intr-un sistem care ii jalona extrem de riguros activitatea, a reusit sa fie un profitor al oportunitatilor pe care exact postura de slujbas fidel al sistemului securist i le punea la dispozitie. Odata scapat intr-un climat complet fara oprelisti (iar lipsa acestora era generata exact de lipsa de substanta a noului sistem pentru care puterea a insemnat si inseamna in cea mai mare masura banul), intr-un sistem inconsistent a carui osatura nu a fost si inca nu este legea, norma si regula (despre morala neputand fi vorba atat timp cat nici macar biserica, institutional vorbind, nu reuseste sa fie un punct de referinta pentru cetatean), in momentul in care societatea in ansamblu nu isi construieste ritmurile pe seama respectarii valorilor iar egalitarismul stimulat de lipsa osaturii a reusit sa desfiinteze chiar si notiunea de reper, Dan Voiculescu s-a vazut in situatia de a evolua intr-un spatiu mult prea mare pentru posibilitatile lui de a-l umple de unul singur. Posibilitatile, capacitatile lui intelectuale, volitive si psihice nefiind pe masura imensitatii spatiului in care dorea sa se extinda. Cumva megalomania sa nu este dublata de dotarile intelectuale si psihice necesare dezvoltarii unui sistem cu propriile-i reguli care sa aibe capacitatea doar prin sine sa umple spatiul pe care il avea la dispozitie in toate directiile. Un soi de balon cu o structura neuniforma a materialului (ceea ce il face sa capete forma tentaculara) pe care oricat l-ai umfla, un soi de pasta cleioasa (ca eruptia nespectaculoasa a unui vulcan noroios) pe care oricat ai hrani-o ca sa se mareasca, are posibilitati limitate de expansiune in comparatie cu spatiul aproape nelimitat pe care il are la dispozitie.
Accidental sau nu, din unicul balon initial au inceput sa se desprinda baloane mai mici sau mai mari care au inceput sa evolueze de sine statator dar pastrand caracteristicile noroioase ale vascozitatii initiale. Unele au evoluat in directii economice, altele in directii politice, altele in spatii financiare iar altele in spatiul media.
Cum hazardul a facut ca entitatea vascoasa media sa beneficieze de serviciile unor indivizi egolatri, grobieni, rai ca esenta, pentru care minciuna si manipularea este putere discretionara, toate astea intalnindu-se cu existenta unui public consumator pentru care constanta existentiala este ura, negurile, dusmania, sentimentul de revansa, aceasta masa vascoasa a inceput sa evolueze cvasiindependent spre o atitudine de timp fascist.
Betia succesului, delirul puterii aparente i-a dus la executii publice, la inscenari destul de mediocru incropite dar de succes, la inlocuirea justitiei statale cu o justitie proprie. Slabiciunea mediului inconjurator si lipsa unei reactii ferme a sistemului dar si lipsa unor reguli sociale capabile sa limiteze tendintele megalomanice, nu au facut decat sa stimuleze mania grandorii a acestor indivizi care la un moment dat au inceput sa creada despre sine ca sunt zei cu puteri nelimitate dar uitandu-si conditiile existentiale destul de modeste de altfel.
Pericolul social consta in faptul ca mediocritatea, ipocrizia, micimea acestor indivizi a fost transmisa in societate ca reper social ceea ce a facut ca niste fiinte obscure, profitoare, niste tenii media sa se transforme in idoli pentru o extrem de importanta masa de cetateni. Partea si mai proasta consta in faptul ca majoritatea oficialitatilor, majoritatea oamenilor publici (santajabili sau doar slabi de inger) au inceput sa se teama de aceste cohorte galagioase, sordide, vulgare si inculte, sa se teama de invazia acestor lacuste de sorginte nazista. Ca urmare posibilitatile de influentare a climatului social au devenit din ce in ce mai mari dar si mai periculoase pentru dezvoltarea societatii.
Or in situatia actuala, nefiind constienta de proprile-i limite de expansiune, vascozitatea media incerca sa se umfle si mai tare trimitand in spatiul inconjurator si mai mult venin, mai multe bube, mai mult noroi, mai multa mizerie. Evident profitorii politici ai momentului vor incerca sa se foloseasca de aceasta efervescenta murdara si sa o directioneze impotriva rivalilor, adversarilor politici. Ceea ce nu stiu niciunii este faptul ca mostenind structura bulei voiculesciene initiale, la un moment dat va exploda. Si va umple de mizerie si mai multa lume. Pe cei care vor sa se foloseasca de Antena 3, cel mai mult. Pentru ca este o buba purulenta, un balon umplut cu dejectii scapat de sub controlul voiculescian de multa vreme. Instrumentele lor sunt bata, dezinformarea, manipularea, executiile publice, ipocrizia, rautatea de pigmei a caror existente mediocre sunt umflate in mod artificial cu ura, vulgaritate, invective, nesimtire si un narcisism fara limite.

1. Ca si cand „acordul” ar cuprinde altceva decat prevederi constitutionale sau norme minimale de comportament social
Primul neispravit al tarii spune: „… devine evident că Pactul de colaborare instituţională nu mai produce efectele politice şi instituţionale pentru care a fost întocmit. În urma afirmaţiilor pe care le-aţi făcut public în ziua de marţi, devine clar pentru toţi românii, dar şi pentru partenerii noştri că aţi semnat acest document cu rea-credinţă, fără a vă asuma în realitate principiile sale.
Prin urmare, vă aduc la cunoştinţă pe această cale faptul că, în actualele condiţii, nu mai pot considera valabil Pactul de coabitare instituţională semnat în decembrie 2012.”
Bai tampitule, este numai problema ta si a lui Traian Basescu daca vreti sa va luati glanda. Sincer sa fiu eu unul as prefera sa ti-o ia el tie. Dar din felul in care scrii ca nu vrei sa mai tii cont de reglementarile constitutionale in materie de dependente interinstitutionale, miroase iarasi a lovitura de stat. Adica tu vrei sa spui ca numai pentru faptul ca tu esti prost si nu te intelegi cu Traian Basescu esti dispus sa nu te uiti la ce iti spune Constitutia Romaniei ca ai dreptul sau nu ai dreptul sa faci?

2. Cand prostia dublata de rautate devine norma…
Nu, in tara asta nu exista un conflict intre generatii ci numai o criza a valorilor si reperelor. Este singurul motiv pentru care recursul la memorie devine singurul argument, singura motivare, unica posibilitate de a justifica greselile prezentului, impotenta decidentilor, lipsa de profesionalism si lipsa de simt al responsabilitatii acestora.
In momentul in care critic imensele prostii si lipsa de performanta ale guvernarilor Ponta, argumentul este „dar Basescu ce a facut?” fara ca imbecilul care imi pune aceasta intrebare sa incerce sa afle daca nu cumva am criticat si greselile facute de acesta sau de oricine altcineva atunci cand acestia au gresit. Mi s-a intamplat de foarte multe ori ca oameni (oportunisti, arivisti a caror viata este depersonalizata de catre simtul obedientei) care nu mai puteau de dragul PDL-ului acum cativa ani si care nu pregetau sa ma scuipe (la modul figurat) cand criticam greselile PDL, sa ii vad foarte revoltati acum pentru ca le critic idolii PSD-isti de azi. Nu, dragii mei concetateni imbecilizati, greselile din trecut nu sunt o scuza sau motivare (incurajare cu atat mai putin) pentru cele ale prezentului. Reafirm si eu ca ai voie sa gresesti (erare humanum est) dar daca gresesti a doua oara la fel, deja esti prost. Or guvernarile Ponta nu numai ca repeta niste greseli dar fac din aceasta actiune laborioasa o virtute, un tel, un motiv festivist de reusita ducandu-le pe culmi nebanuite pana in prezent.
Progresul nu se poate baza pe scuza-acuza „dar predecesorii de ce au gresit?”. O asemenea abordare nu reliefeaza decat incompetenta proprie. Sau poate scopul este sa involuam?

3. Intermezzo
Ma, pana la urma ce nascatoarea ma-tii vrei ma sa denunti? Denunta nenica Constitutia, denunta vere legile, denunta taticu capitalismul ca sa stim dracului o treaba.

4. O tara de incropeala
Conform Constitutiei Romaniei, limba oficiala in Romania este limba ROMANA. De fapt, in momentul in care ignoranta, incompetenta, incultura, lipsa de profesionalism, incropeala, jigodismul, devin norma a unei intregi societati, ce drac de importanta mai are faptul ca un ministru al culturii nu stapaneste limba oficiala a statului in care vrea sa fie ministru? Ce importanta mai are daca muti birourile caminului cultural in sediul Ministerului Bugetului? Este umilitoare, pentru o tara intreaga, aceasta lipsa de demnitate, de inaltime morala, de reprezentativitate intelectuala, de competenta profesionala a politicianului si demnitarului mediu. Este jignitor pentru un popor intreg sa ai un primar de mare oras absolvent de litere care sa nu stie sa scrie corect in limba romana. Este destructurant sa ai un presedinte de consiliu judetean fost electrician care nu a reusit sa isi depaseasca conditia umila prin auto-instructie, sau un deputat „auto”, cum la fel este complet degradant sa ai un vicepresedinte de partid fost traficant de combustibil, sau parlamentar fost turnator al Securitatii. Si exemplele pot continua. Asta este Romania pe care o vreti? Ce diferenta mai este atunci intre ministrul Zaroni din anii `50 si un ministru al anilor 2000? Ce diferenta mai este intre facultatile mucitoresti ale anilor `50 (unde nu era obligatoriu decat sa ai origine sanatoasa chiar daca nu stiai sa scrii) si furnicarul de facultati de azi? Nenica, bagati in constitutie obligativitatea unui IQ de peste 130-140 si evaluare psihologica pentru toti cei care aspira la o demnitate publica incepand de la oras mediu pana la presedinte de tara. Altfel imbecilitatea va deveni genetica in mai putin de cateva zeci de ani la nivel de tara iar educatia o sa o faca numai Antena 3.

5. Un candidat prea mic…
Eu unul nu inteleg cum dracu daca eu ca simplu votant, chiar daca optiunea mea ferma (din motive extrem de rationale) este Cristian Diaconescu, as vota-o si pe Monica Macovei si pe Catalin Predoiu si pe Iohannis si pe Antonescu si pe oricare altul care ar fi in stare sa se opuna acestei sobolaniade definita de incompetenta, iresponsabilitate, lipsa de minima moralitate, ipocrizie, arivism si parvenire, nu vad cum dracului toti cei pe care i-am numit nu sunt in stare sa se stranga intr-o cafenea la o masa si sa stabileasca sa nu se mai atace reciporc si sa nu se mai desfiinteze reciproc. Ma oameni buni, voi chiar nu sesizati ca acest tip de atitudine, promovata si de catre sustinatorii vostri, nu face decat sa imputineze numarul votantilor care se opun sistemului instaurat cu succes de catre imaturul Ponta? Voi chiar nu reusiti sa intelegeti ca voi nu candidati numai pentru propriul electorat visceralizat? Daca nu reusiti sa intelegeti lucrul asta elementar, atunci eu unul chiar nu vad ce cautati intr-o competitie electorala pentru prezidentiale. Chiar nu este arhisuficient valul de mocirla si mizerie care vine dinspre Ponta? Il mai sporiti si voi?

6. Un cetatean turmentat
Este pur si simplu grotesc cum subiect de campanie electorala si pentru PDL si pentru PNL si pentru PSD si chiar si pentru PMP este Traian Basescu. Mai oameni buni, Traian Basescu nu mai candideaza!!!! Adversarul pentru dreapta este stanga iar pentru stanga este dreapta. Iar dusmanul tuturor ar trebui sa fie neconstitutionalitatea si nelegalitatea cum la fel interesul tuturor ar trebui sa fie Romania nu doar propriul partid. Ati damblagit cu totii? Atat de mediocri sunteti cu totii? Atat de lipsiti de programe electorale sunteti cu totii? Atat de lipsiti de inspiratie sunteti cu totii? Umblati la subiectul „Basescu” doar pentru ca vedeti ca asta „prinde” la electorul cretinizat de flegma si ura sau de adulatie? Atat de putin sunteti in stare sa va departati de imbecilitatea generala? Bai cretinilor, eu vreau programe! Eu vreau sa stiu ce imi oferiti! Eu vreau sa stiu ca unul dintre voi imi este cel mai bun garant al vietii mele de tampit care spera ca Romania poate fi normala!!!!