Un punct de vedere



De multe ori razboiul pentru audienta imbraca forme dintre cele mai neprofitabile, pe termen lung, pentru nivelul de educatie al privitorului. Exagerarea, informatiile trunchiate sau declaratiile scoase din context, preponderenta stimulilor negativi care sa induca o perceptie catastrofica si care in cele din urma duce la ura complet nemotivata, manipularea de multe ori grosolana adaptata unui nivel cultural scazut al privitorului, inducerea unei anumite stari de spirit si formarea in subconstientul privitorului a unei anumite perceptii a realitatii si inca multe multe altele. Toate astea le practica mai tot ceea ce este media. Iar in ultimii ani Antena 3 a dus mizeria pana la cote greu de imaginat. Evident ca, in numele libertatii de expresie, absolut oricine are dreptul sa isi exprime punctul de vedere. Numai ca de prea multe ori depasirea unor limite si promovarea subliminala a unui anumit tip de mesaj, are un caracter distructiv care ne poate costa pe toti extrem de mult.
Eu am sa ma refer acum numai la inducerea unei anumite stari de spirit si formarea in subconstientul privitorului a unei anumite perceptii a realitatii. Este stiut razboiul pentru audienta dintre Antena 3 si B1. Or numai in numele preferintei individuale, nu ai voie sa condamni Antena 3 si sa treci cu vederea aceleasi lucruri la B1, cand acestea apar. In ultima perioada B1 duce o campanie in forta impotriva inculpatului Dan Voiculescu devoaland matrapazlacurile si marile nemernicii care l-au dus pe acesta la pozitia si averea pe care o are. Razboiul este, de fapt, cu Antena 3. O eventuala condamnare cu executare a lui Dan Voiculescu insemnand o foarte probabila decadere, ca importanta in media, a Antena 3. Din punctul meu de vedere, fara sa doresc ca Antena 3 sa nu mai existe, mi se pare ca diminuarea puterii de manipulare a acestui post tv, ar fi benefica pentru sanatatea societatii. Numai ca B1, in excesul de zel al investigatiilor jurnalistice (si este foarte bine ca au trecut de la analize post-factum la investigatie), reuseste uneori sa transmita un mesaj extrem de periculos pentru societatea capitalista. Sunt propagate din ce in ce mai des (iar eu unul sper ca acest lucru sa nu fie deliberat) mesaje care incrimineaza averea lui Dan Voiculescu si nu modul cum aceasta avere a fost dobandita. A lasa subconstientul privitorului sa fie influentat de un mesaj negativ referitor la ideea de avere, este un lucru care poate, pe termen lung, sa submineze insasi ideea de competitie si competenta. Eu unul cred ca jurnalistii (asta in cazul in care nu vor o societate socialista multilateral dezvoltata) ar trebui sa isi cenzureze propriile frustrari legate de un nivel al veniturilor proprii destul de scazut si sa combata, sa incrimineze aspectele nelegale ale bogatiei si nu bogatia in sine. Doar in felul asta ar putea sa deserveasca interesul cetateanului si societatii. Si poate ar fi bine ca ei sa afle aceste lucruri. Am convingerea ca nu este un exemplu de urmat grotescul plans ipocrit, in numele saraciei privitorului, in fata camerelor de luat vederi, al celor de la Antena 3, in timp ce veniturile lor lunare sunt de zeci de mii de euro. Nu cred ca precaritatea veniturilor altor jurnalisti le poate permite sa induca ideea de imoralitate a bogatiei. In felul asta nu s-ar departa absolut deloc de Gadea, Ursu, Badea, Ciuvica si toata gasca turmentata de la Antena 3 care se ocupa de indobitocirea, invrajbirea si manipularea privitorului.
Nu bogatia in sine este incriminabila ci doar modul in care a fost obtinuta. Cred ca acest mesaj ar trebui prezentat cu obstinatie pentru ca orice om care se simte in stare, macar sa incerce sa fie mai bogat decat este. Daca nu reuseste, sa mai incerce inca o data si inca o data si inca o data. Numai in acest fel poate fi stimulata creativitatea, initiativa, competitia si competenta.

Intre timp…

Somaj in crestere (conform EUROSTAT)
Diminuarea investitiilor cu 20%.
Autostrazi canci.
Cai ferate la fel.
Incasari mai mici (in procente) la buget.
Deficit marit cu inca 5 miliarde.
A crescut iarasi pretul la energie electrica.
A crescut iarasi pretul la gaze si combustibili.
Consumatorul economiseste cativa lei lunar la consumul de paine.
A crescut numarul si valoarea absoluta a unor impozite.
Si multe altele.

Si pentru ca toate trebuiau sa poarte nu nume, guvernul Ponta i-a zis „CRESTERE ECONOMICA” (ghilimele neintamplatoare), cea mai mare din Europa.
Ponta, mai bagam si noi o taxa? Hai ca abia m-am invatat.
Tara bugetara, e bine ca ti-a crescut Ponta salariile? Ca pe micul si mediul intreprinzator oricum i-a pus pe butuci.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cine mai sunt opozantii? 



Pentru mine este imbucurator faptul ca din ce in ce mai multi oameni de valoare se opun pe fata sistemului promovat de catre Victor Ponta, asumandu-si riscuri si reactiile mocirloase ale sustinatorilor acestuia. Dincolo de multimea oamenilor de valoare, complet necunoscuti (cei mai expusi de altfel), din societatea civila (nu vreau sa numesc niciunul pentru ca sunt atat de multi incat ar trebui sa scriu foarte multe nume), fiecare asa cum poate si cu ce l-a inzestrat natura, se bat zilnic cu sistemul. Constat ca din ce in ce mai multi oameni din televiziuni incep sa devoaleze tactica dezinformarii practicata monstruos de catre clica Ponta. Constat cu placere ca oameni ca Narcisa Iorga, de exemplu, se bat zilnic cu sistemul cu ajutorul caruia oligarhia Ponta indobitoceste si deformeaza realitatea zi de zi. Constat ca oameni din justitie se bat cu incrancenare cu sistemul oligarhizat. Constat ca oameni de marca pentru care viata inseamna in primul rand gand si cuvant (Andrei Plesu este un exponent) au inceput sa iasa din globul de sticla si se implica activ, critic si cu vehementa in viata cetatii. Evident suntem inca prea putini ca sa determinam voracele animal politic, a carui personalizare este Victor Ponta, sa faca pasul inapoi, sa fie izgonit cu pietre in grotele de unde a iesit cu ceva timp in urma.
Ceea ce este ingrijorator este faptul ca exact segmentul din societate care ar trebui sa fie cel mai vehement in combaterea acestui regim mincinos, lacom, ipocrit, nemernicit, opozitia politica, este cvasiabsenta. Opozitia politica, pana la urma dominata de aceleasi mentalitati in a face politica, este mult mai preocupata sa se divida in aripi si aripioare, este mult mai preocupata sa isi dispute morganatice intaietati, este mult mai preocupata sa ocupe functii si fotolii decat sa se lupte cu ceea ce este pericol real pentru tara si cetatean. In loc sa isi puna latul de gat in tot felul de fantomatice fuziuni, absortii, atacuri reciproce, mai bine ar incerca o alianta in cadrul careia fiecare sa isi pastreze identitatea (mai mult sau mai putin conturata) dar sa aibe un scop unic: inlaturarea regimului Ponta. Primul pas ar putea fi desemnarea unui candidat la prezidentiale din afara partidelor. Pentru ca se pare ca in loc sa ii armonizeze cat de cat, lupta pentru candidaturi mai mult ii dezbina. Iar zilele si saptamanile trec. In favoarea lui Ponta si a oamenilor pentru care el lucreaza.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cu egalitarismul la pascut



Sustin de multa vreme ca viata politica romaneasca este dominata de amatorism, de foarte multe ori de marlanie, lipsa de anvergura a „jucatorilor”, lipsa de barbatie politica. Compromisul este asimilat curvaraselii politice, tradarile sunt socotite doar miscari tactice in interes national, negocierea se face doar cu mijloace de presiune sau actiuni asimilabile santajului, doctrinele sunt reduse la masuri de mituire afectiva a electorului, interesul cetateanului este confundat cu interesul de partid sau personal, orgoliile individuale sunt, de prea multe ori, singura masura a dezbaterii pe tematici diverse, atacul public la persoana a devenit singurul argument ideologic.
Politicianul roman, in general lipsit de onoare, nu stie ce este acela pas inapoi in urma unui esec. Egocentric si egolatru pana la dimensiuni aproape paranoide, nu vrea sa accepte ca esecul acestor 25 de ani se datoreaza in proportie de 100% unei anumite tipologii de comportament politic la care majoritatea nu vor sa renunte iar cei care chiar vor sa renunte fie sunt inlaturati fie sunt asimilati de catre ceilalti in numele disciplinei de partid.
Competitia interna de partid nu are niciun fel de legatura cu valoarea ci doar cu obedienta fata de seful imediat superior, cu cine aduce mai multi bani negri in partid.
Or cu asemenea politician (drept este, produs de votul electorului) este firesc sa ai un votant mediu de un caracter complet indoielnic, visceralizat a carui optiune nu are nimic de aface cu analiza ci doar cu perceptia afectiva in ceea ce il priveste pe un politician sau altul. Sa nu cumva sa critici actiunile vreunuia ca imediat (citez dintr-un mesaj primit azi) „esti un abject discipol al interlopului si bisnitarului Basescu ! Sinecurist, ca toti cei din preajma lui, evident !” sau “Acum si aici ii gasiti greseli Presedintelui? Votati toti cu USL,care se reface cat de curand si trageti in PMP,pana va dor degetele.Poate va meritati soarta.”. Doamnelor, domnilor, confundati optiunea bazata pe elemente factuale cu atasamentul afectiv neconditionat. Pana la ora actuala absolut niciun om nu s-a dovedit a fi perfect. Deci absolut toti suntem supusi greselii iar impefectiunile individuale ne diferentiaza si ele de ceilalti oameni si fac din noi fiite unice si irepetabile. Cum doar legea si, in oarecare masura, conceptiile morale temporale modereaza actiunea individului in societate, este cat se poate de firesc sa evaluezi un individ doar prin prisma acestor paliere iar atunci cand trebuie sa optezi, sa o faci analizand faptele, comparand un individ cu alti indivizi si cu ofertele politice ale celorlalti. Pe de alta parte, care este problema cu Basescu in perioada actuala? Ati facut (si  primul caz si  al doilea eu le socotesc doar exemplificari cu un mare caracter de generalitate) o fixatie de natura schizoid-maniacala de care nu va puteti indeparta. Pe cuvantul meu ca nu vreau sa il iau pe Basescu, sau pe oricare altul, la mine acasa si nici nu vreau sa il dau de mancare la caini. Pentru mine Traian Basescu este doar politicianul pe care l-am votat pentru functia de presedinte al tarii. Puteam sa il prefer pe Adrian Nastase? Este in puscarie inca. Puteam sa il prefer pe Geoana? Pentru lipsa de calitati politice este repudiat chiar de catre “tovarasii” lui de partid. Este o vina faptul ca intuiesc caracterele mai repede cu niste ani decat alti semeni ai mei? Si atunci? Sunt eu defect sau voi? Optiunile mele electorale au la baza analiza elementelor factuale. Ma poate invinui cineva pentru lucrul asta? Se pare ca da. Nici macar nu simt nevoia sa imi cer scuze ca nu sunt atat de idiot incat sa accept sa fiu manipulat de catre Antena 3, B1, Realitatea sau RTV. Oricine altcineva o poate face si fara voia mea. Chiar nu am nicio problema. Pana la urma este vorba despre dreptul la optiune individuala. Iar eu il respect. Dar nu imi cereti sa fiu si eu idiot. Si in contextual actual imi iau libertatea sa continui sa gandesc numai cu propriul cap si  nu cobor la nivelul multora dintre concetatenii mei ci sa incerc, atat cat pot, sa le ridic unora dintre ei nivelul de gandire. Daca este posibil. Daca nu, asta este. Asa ca daca cineva imi mai cere alta data sa scriu la un nivel mai scazut, am sa raspund simplu: atat timp cat iti permiti sa te tragi de sireturi cu mine, macar fa un efort (substantial) sa te ridici la nivelul sireturilor mele. M-am cam saturat de acest egalitarism de mahala in care absolut orice neispravit are senzatia ca are dreptul intelectual, moral, volitiv si de actiune sa se socoteasca egalul meu. Eu la randul meu respect valorile care sunt deasupra mea. Suntem egali doar in fata legii si ar trebui sa ne bucuram de egalitate de sanse. Nu ma injura pe mine ci pe politicianul tau care te-a dresat, dupa chipul si asemanarea lui, sa fii un prost agresiv pentru care pretentiile fluturate nu sunt sustinute si de capacitatile individuale validate de fapte.
Nu, nu vreau sa fiu modest ci doar competitiv. Tu?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Epigoni si pelteaua branzita



Se tot hraneste creativitatea romaneasca din ritmul, versificatia si jurnalismul eminescian. O multime de poeti cu faima, mofturi si glose neinspirate, smulg oftaturi prelungi in jurnale de cartier facand praf si pulbere nu numai rima si ritmul eminescian dar si inimile statute ale fecioarelor despletite cazute pe spate si oprite din cadere de atentia de o secunda a prea multilor epigoni. Scriitori in zeghe urca treptele spre nicaieri in uralele multimii impletite ca niste cozi de cal insuficient curatate de balega abundenta provenita miraculos din dosuri cabaline in urma ultimelor deversari de principii ipocrite. Nimic nou sub soare. Doar aceeasi si aceeasi mizerie ranceda ce razbate din zambetele la fel de rancede ale sobolanilor poleiti pe care lumea ii venereaza ca pe aurita baterie de chiuveta a lui Ceausescu despre care toti zevzecii spun ca ar fi fost din aur masiv.
Eu nu le mai pot tine ritmul. Se intampla atat de multe incat ai zice ca spiridusii cei rai au scapat din lesa si s-au apucat sa imprastie in lume confuzie, perdele de fum, scandaluri, conflicte, marsavii, marlanii, potlogarii, prostii cu bataie lunga si boala psihica cat cuprinde. Cum ne-am lasat dresati sa salivam intens atunci cand presa ne aprinde becul, scapam din vedere ceea ce se intampla dupa perdea. Si, de la Lucian Blaga citire, sunt perdele dupa perdele intr-o succesiune a carei finitudine nu o poate banui nimeni. Partea buna este ca dupa fiecare perdea se gaseste cate o cutie a Pandorei pe care clovnii cu gulere patate si redingote purpurii le deschid ca pe conservele rusesti raspandite prin antene si aparatele de partide si de stat.
Toata lumea sta cu ochii cand pe Mondialu, cand pe Felix, cand pe Ilie Nastase in uniforma lui de ridicol general african scapat din lant exact in menajeria politica, cand pe cine stie ce alt „eveniment” care ne hraneste apetitul insatiabil pentru circ si derizoriu. In timpul asta, protejat de clar-obscurul scandalurilor si vesnicelor acuze ca „Basescu e de vina”, Ponta mai da o ordonanta de urgenta care omoara educatia si viitorul tarii. Ca doar avem nevoie in tara asta numai de prosti, nu? In sfarsit Cati Andronescu isi vede visul de aur al omenirii, implinit: invatamantul universitar obligatoriu, la liber, fara bacalaureat si profesori titularizati politic. Cum nimeni nu mai sta cu ochii pe inactivitatea guvernului, in sfarsit Ponta poate sa zburde in voie prin lanul de porumb al incompetentei patentate si legiferate. Si cate alte surprize nu ne-o mai fi pregatind in timp ce noi salivam intens la vederea lui Voiculescu cu aureola lui de catuse. Nici nu putea spera Ponta la o perioada de liniste mai buna.
Profitand de nebunia generala, Tariceanu isi mai trage un PSD micut iar dreapta isi da pe tacute cu stangul in dreptul si rasufla usurata ca electorii ei nu o mai critica decat din cand in cand si atunci cu multa timiditate. Asa ca mimeaza coeziunea, fuziunea, intruziunea esuata in salvarea si recuperarea politicienilor care nu vor sa se desparta de privilegiile dobandite cu atata greutate in atatia ani. Nu au nevoie de schimbare ci doar de revansa si conservarea pozitiilor individuale. Noapte buna, Romania. Fecunditatea ta si obstinatia cu care te incapatanezi sa nasti in timpul somnului, te face demna de Cartea Recordurilor. Mai amanam ceva timp constructia. Inca mai este de furat si oameni de pacalit.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Cu Victor, in zgarda, la doctor.



Cu fiecare zi care trece, Victor Ponta se dovedeste din ce in ce mai scapat din zgarda. Mascarada votului „liber” in cazul parlamentarului UNPR, pentru care s-a cerut ridicarea imunitatii, este puternic contrazisa de atitudinea tiranica (cel putin ca intentie) in propriul partid. Deja este cunoscut faptul ca pe Marian Vanghele l-a amenintat ca il da afara din partid daca mai deschide gura. Atentie! El, Victor Ponta il da afara, nu un for de conducere colectiva al partidului. Mai nou ii comunica si lui Dragnea ca daca va continua sa se ocupe in partid de tras sfori in vederea ocuparii primului fotoliu din partid, nu este problema, el, Victor Ponta, il da afara. De unde se vede clar ca individului astuia i s-a urcat rau de tot la cap. Ma rog, chestia aia care lucreaza pe post de cutie de rezonanta pentru neuronii intrati in sevraj. El da afara cum vrea el, el da salarii, el da pensii, el face legi (deja a batut orice record in materie de numar de ordonante de urgenta), el face, el drege, el, mai nou, face si justitia sa mearga. Ca sa vezi!… Partidul este el, statul este el, vremea este el, totul, dar absolut totul este NUMAI el. Eu unul ma si mir cum de ii mai suporta pamantul greutatea imensa a egoului sau nevrotic nevaccinat antirabic. Atata egolatrie, atata cult al personalitatii, atata nevoie de a fi adulat, atata nevoie de a fi socotit unicul, atata dorinta de a dicta tot dar in acelasi timp dublate toate astea de atata incompetenta, de atata lasitate, de atata lipsa de barbatie, de atata ipocrizie, de atata nevoie de festivism exhibitionist, atata efort pentru a dobandi puterea absoluta, nu au fost intalnite nici la cei mai tiranici domnitori ai principatelor romane. Tiranicii dictatori sud-americani ai secolului XX, sau autodeclaratii regi barbari africani cu puternice porniri canibalice, au fost mici copii. Individul asta chiar este fara tratamentul medical la zi. Ceausescu pare un sfant pe langa asta. Lipsit de barbatie fiind, nici macar nu are suficient sange in instalatie sa spuna pe fata „eu sunt candidatul vostru” si o da cotita pe vomitiva invitatie disimulata sub amenintarea zambetului de curva proasta „daca voi ma veti vrea, ce sa fac, o sa accept sa fiu candidatul vostru” dar in spatele usilor inchise, acolo unde le stie metehnele si pacatele tuturor alor lui, ii ameninta pe toti ca ii da afara daca nu fac cum le spune el. Eu chiar nu inteleg… In PSD, la varf, chiar sunt numai carpe? Pentru ca un grup de oameni cu doar putina demnitate, oricat de nemerniciti ar fi ei, sigur si-ar descoperi resursele sa ii picure esenta de cucuta in ureche. Si apoi si-ar aprinde toti, linistiti tigarile asa cum au facut slugile lui Hitler dupa ce acesta s-a infruptat copios din propria portie de cianura. Eu unul chiar nu inteleg slugarnicia de robi tigani la curtea boierului a tuturor parlamentarilor PSD. Chiar nu inteleg cum dracu toti accepta sa fie acuzati ca protejeaza coruptii din Parlament doar ca sa ii dea ocazia lui Ponta sa ridice bilutele (tind sa cred ca erau facute dupa reteta Arghezi) pentru ca tot poporul credul sa vada ca EL, Victor Ponta, voteaza impotriva coruptiei. Chiar nu ii inteleg cum de accepta sa fie carpele, slugile, servantii sefului lor de partid asumandu-si de bunavoie postura de eterni papagali doar pentru ca seful lor sa fie perceput intr-o lumina diafana, angelica de martir pe altarul luptei impotriva coruptiei. Chiar nu aveti niciun pic de demnitate, doamnelor si domnilor? Se pare ca drumul de la „fa” pana la „excelenta voastra” il parcurgeti tarandu-va. Sunteti mandri ca sunteti romani, nu-i asa? Va reamintesc replica aia memorabila din filmul Papusa: „Nu este monstru cel care pretinde ci cel care executa”.

În categoria pamflet/social/comentarii | Un comentariu

Prezumtia de necuviosie



Ca purtatori ai pacatului originar (original, in tezismul iliescian), oricare dintre noi se vede indreptatit sa ii acuze pe toti ceilalti de tot ceea ce noi insine nu suntem in stare sa producem, sa facem, sa realizam. Vezi deja intratul in mitologia cre(s)tina „greaua mostenire”. Oricum o dam, oricum o-ntoarcem, intotdeauna sunt vinovati ceilalti. Pe profesorul care i-a spaga, il obliga sistemul sa o ia pentru ca sistemul il plateste prost. Pe medicul care ia spaga, il obliga sistemul sa o ia pentru ca sistemul il plateste prost. Pe functionarul de la ghiseu, daca ia spaga, tot sistemul il obliga pentru ca nemernicul il plateste prost. Cand politistul sau judecatorul iau spaga, o fac pentru ca ii obliga sistemul. Cand nevolnicul isi doreste si el sa ii ofere si lui cineva o spaga, o face pentru ca sistemul il indeamna sa isi depaseasca conditia nevolnica de vaide mama lui. Cand parlamentarul, inaltul functionar, guvernantul sau alesul local iau o spaga, o fac doar pentru ca sistemul, impamantenitul, naravitul reflex national ii indeamna sa relationeze in spiritul crestinescului „de la toti pentru mine si de la mine pentru mine”. Niciodata nu este vorba despre liberul arbitru si despre optiunea individuala. Probabil am fi un popor trist de tot daca mi s-ar lua dreptul funciar de a lua spaga si de a da spaga. Cum sa traim noi fara sa omenim pe cineva? Cum sa traim noi fara o atentie? Cum sa traim noi fara „nu stii pe cineva?”? Cum am mai putea trai noi daca am munci, fiecare acolo unde ii este locul? Din lipsa de preocupare nu am face altceva decat sa tot nastem doine de jale si ode dedicate eroilor carora li s-a luat dreptul de a mai pretinde si lua spaga (vezi cazul Nastase), fortati fiind in felul asta sa intre in randul cuviosilor intru devenire in randul celor drepti din spatele gratiilor. Asta pana ies si revin la starea de normalitate.
In aceasta normalitate sistemica, sa nu dea dracu sa incerce sa traiasca vreunul fara sa respecte prezumtia de necuviosie ca imediat se gaseste macar un binevoitor (de obicei agramat, incompetent si/sau inconsistent) care sa-l huiduie, sa il acopere cu vascozitatea insinuarii, cu otrava minciunii si cu hidosenia normalitatii invocand prezumtia de necuviosie. Firescul nefiresc ne impune eroi murdari, ne face sa adulam caracterele marunte si sa ne visam asemenea lor, ne indeamna continuu sa inlocuim buna cuviinta cu aroganta prostului fudul, stiinta de carte cu dreptul de a nega valoarea, competenta cu gaunosenia afirmatiei fara acoperire factuala.
Cum normalitatea inseamna hotie, spaga, minciuna, lacomie, marlanie, lene, cersetorie, ipocrizie, prostie de zici ca tara toata este locul in care s-a rupt carul cu prosti, prezumtia (vorba lui Puia) ca „noi suntem cei mai cei” face din noi ucigasii perfecti ai viitorului. Sa mai spuna cineva ca nu exista crima perfecta. Ne-ar trebui o oglinda cat tara de mare ca sa ne vedem hidosenia.
Si cum „toate astea trebuiau sa poarte un nume”, i-am spus Romania.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

O alianta pentru ei



Sulfina Barbu: „Noi ne-am decis sa facem politica exact pentru oameni”. Pe bune? Cand v-ati decis voi la asemenea grozavie? Acu de curand sau cu mai multa vreme in urma? Ca nu se simte nimic. Apoi… „noi” fiind cine si „oameni” fiind cine? 
Am sperat cu doi ani in urma ca macar dreapta ar vrea sa se modernizeze, sa se reinventeze. Scriam atunci, imediat dupa demiterea guvernului Ungureanu, ca daca PDL va avea curaj sa se confrunte cu sine, sa isi recunoasca limitele si sa isi schimbe oamenii, ar avea sanse sa ajunga la un 25-28%. Am sperat ca Mihai Razvan Ungureanu va avea curaj sa construiasca in alt fel un partid. La fel am sperat apoi ca se va intampla cu PMP. Au pierdut cu totii aceasta sansa. Mai nou votantii fideli, dar nevisceralizati, ai dreptei au fost pusi in fata dorintei lor realiste: unificarea dreptei. Personal am mari indoieli ca cele doua partide (PNL si PDL) care au monopolizat in mod exclusiv ideea unificarii dreptei, au o orientara doctrinara de dreapta in mod ferm. Spun lucrul asta pentru ca amandoua partidele au trecut prin guvernari care nu numai ca au cochetat cu puternice masuri stangiste dar le-au si pus in practica cu o fervoare greu de imaginat. Cat priveste alianta sau fuziunea sau absortia sau contopirea sau felatia sau cum or vrea ei sa ii spuna, am mari indoieli ca va reusi altceva in afara de conservarea principiilor politice care s-au dovedit falimentare pana in acest moment si am mari indoieli ca ar realiza altceva decat salvarea acelorasi chipuri si acelorasi tipologii umane care si-au dovedit cu prisosinta incapacitatea de a performa. Argumentul meu pentru lipsa performantei este exact locul unde este tara dupa 25 de ani si faptul ca cetateanul de rand s-a saturat de politicieni. „Toti sunt la fel” este, ca esenta, constatarea falimentului modului in care partidele au inteles sa faca politica. Ceea ce nu inteleg partidele este faptul ca pe termen lung, pierde tara. Ca sa nu mai spun despre posibilitatea ascensiunii extremismului sub privirile ingaduitoare si resemnate ale electorului dezamagit si dezinteresat de politica. Cum poate sa accepte electorul ca procentul politicienilor, a caror avere de sute sau milioane de euro a fost facuta doar pentru ca au fost in politica, este mult mai mare decat procentul celor neangajati in politica si au facut o avere, cat de cat de luat in seama, prin initiativa proprie? Cum poate accepta electorul de dreapta ca salariul mediu in Romania este la nivelul venitului mediu din 2001 in Polonia? Cum poate accepta electorul mediu ca Romania a pornit de la acelasi nivel cu Polonia in 1989 pentru ca ulterior Romania sa ramana mult in urma? Caror politicieni, carui tip de politician i se „datoreaza performanta” asta, doamna Sulfina Barbu? Voua politicienilor care faceti politica „exact pentru oameni”? Chiar nu sesizati ca exact voi sunteti expresia clara a falimentului politicului? Repet ceea ce am spus inca inainte de demiterea guvernului Boc si apoi Ungureanu: VOI sunteti cei care ati adus USL la guvernare. Nu PNL in mod special. PNL a fost instrumentul. Cauza ati fost voi. Iar acum voi vreti sa va unificati (in mod exclusiv si arogant si arivist) fara sa incercati sa va modificati mentalitatile si modul in care, si pana acum, ati facut politica falimentara. Ce mai cauta acest tip de politician, in fata? De ce nu invatati pasul inapoi ca o minima si decenta acceptare a falimentului propriu? Va schimba ceva alianta asta in tara? Nicidecum! Doar niste procente. Voi chiar nu constatati ca ati ramas in urma cetateanului? Chiar nu constatati ca deveniti anacronici si ca cetateanul a evoluat iar voi nu? In momentul in care populismul sau chiar extremismul va inregistra o ascensiune ingrojoratoare, sa nu incercati sa dati vina pe altcineva. Doar voi veti fi fost de vina. Este o alianta doar pentru voi, alianta care, ca si in cazul PFC si apoi PMP nu are ca scop decat salvarea unei tipologii anchilozate de politica si politician, politica si politician care si-au dovedit deja contra-performanta. Sunt necesari alti oameni, cu alta mentalitate, cu alta tipologie de comportament politic.

În categoria pamflet/social/comentarii | Un comentariu

Tariceanu, staborul parlamentar si biletelul pierdut.

 

Soborul patriarhal al papagalilor legali, cuvantatorii in Parlamentul Romaniei, si-au incheiat istorica, evanghelica misiune de crestinare si cretinizare a romanilor mediocri, asa ca putem realua principalele date ale problemei. Cum cuvantul de ordine transmis de Barabas Mondialul, prin intermediul opisului prezentat exorcizant la Antena 3, a fost fara echivoc, „JUSTITIA TOATA este corupta” a ramas singura axioma a tuturor celor care nu pregeta niciodata sa vomite consistent indemnul „prezumtia de nevinovatie”. Evident, eu care sunt un prost cu peste 20 de ani de studii (fara sa fi ramas vreodata repetent), nu ma duce mintea sa inteleg cand anume si in cazul cui se aplica prezumtia de nevinovatie. Nu ca i-as lua apararea lui Mircea Basescu. Cu atat mai mult cu cat mi-am format un punct de vedere personal dincolo de ceea ce se spune sau nu se spune in spatiul public. De fiecare data cand este vorba despre un politician apropiat puterii, absolut toti invoca prezumtia de nevinovatie pana la o decizie finala a unei instante. Inclusiv Voiculescu este socotit nevinovat. Ca sa nu mai spun despre Oprisam, Dragnea, Mazare, Constantinescu si multi altii. Si atunci pe baza a ce i s-a cerut demisia presedintelui Basescu in Parlamentul Romaniei? Doar pentru faptul ca frat`su este cercetat fara ca o instanta sa fi dat un verdict de vinovatie, definitiv? Daca cineva imi urmareste postarile, ar putea sa constate ca nu m-am pronuntat asupra vinovatiei nimanui (chiar daca de fiecare data imi vine sa deversez canalul colector in capul impricinatului) inainte ca o instanta de judecata sa o faca definitiv. Deci nu pot fi acuzat de partizanat in privinta asta. Pretind doar respectarea acelorasi principii de jurisprudenta pentru toata lumea, la fel. Multi parlamentari o dau cotita acum si invoca rusinea pe care presedintele a aruncat-o pe intreg poporul roman atunci cand a lasat ca numele sau sa fie pus in legatura cu un clan tiganesc interlop. Sa numim toti parlamentarii PSD din toate timpurile care au fost intens sustinuti de diversi interlopi in scopuri electorale sau doar financiare? Sa numim toti parlamentarii PC sau UNPR care au fost sau sunt la catarama cu diversi interlopi? Nu am scris „interlopi tigani” ca sa nu ii discriminez pe romani. Inclusiv Voiculescu poate fi socotit interlop daca este sa ne luam dupa decizia primei instante de judecata. Si atunci de unde va luati dreptul moral sa ridicati piatra? Evident din vidanja. Iar maneta de deversare este Antena 3. Vrea sa imi spuna cineva ca treaba asta nu se inscrie in limitele patologicului? Copii, va recomand sa treceti pe la psihiatru sau sa apelati la terapii alternative naturiste. Matraguna v-ar scapa definitiv de idiotenie partizana, partinica si de partid.
Cum Bercea Justitiarul Galactic este imbratisat fara rezerve de arhanghelii etilici de la Antena 3 si sustinut fara rezerve de angajatii acesteia, parlamentarii Romaniei, acestia din urma isi permit luxul moral si, evident, nepartizan, obiectiv, crestinesc (nu-i asa?) sa ia afirmatiile lui Bercea Cosmicul ca fiind reale fara sa astepte decizia definitiva a unei instante de judecata. Lucrul asta ma face sa cred ca ultima instanta de judecata in tara asta este Bercea Universalul si alte clanuri asemenea. Evident sub regia papusarilor despre care scriu de multa vreme. Drept este, fara sa ii nominalizez pentru ca nu sunt intr-un nod de informatii ci folosindu-ma doar de intuitia, bunul simt si capacitatea mea de a valoriza tipologii comportamentale, metehne si mentalitati romanesti. Propun Parlamentului sa voteze o lege prin care sa fie desfiintate absolut toate instantele de judecata iar in locul acestora sa fie infiintate staboruri ale clanurilor tiganesti. Evident binecuvantate de un sobor de preoti condusi de patriarh, sub atenta indrumare ideologica a celei de a treia RRome si slujbasii fideli ai acesteia. Va adresez un viguros si prea pravoslavnic „hai sictir” generalizat.
Nu este jenanat, MA Parlamentule (observa ca am scris „ma” cu majuscule ca sa imi arat consideratia), sa ai ca ultima instanta de judecata, ca reper in justitie, spusele lui Bercea Galacticul si sa emiti o declaratie in virtutea spuselor astuia fara sa mai astepti sa mai zica si judecata lumeasca, pamanteasca ceva? Ma, voi sunteti Parlamentul Clanurilor Tiganesti sau un parlament intr-un stat de drept?
In loc de epilog si ca o continuare a biletelului rozaliu de rozeta politica ce nu isi (a)suma propriile-i optiuni sexuale pe fata si pe spate, Tariceanu recidiveaza cu scrisoarea pierduta si o pune la final de o depesa al carei andrisant necunoscut este seful CSM. Nu carecumva sa ramana cineva neinstiintat de sentinta Parlamentului Romaniei: Basescu este vinovat! `Tu-ti cratima ma-tii ca nici nu mai are importanta pentru ce. Important este sa fie un vinovat pentru toti si pentru toate. Sa raspunda cineva in tara asta pentru acesti 25 de ani de nemernicii continue, de sforariile vechilor securisti care nu au fost in stare sa accepte noile reguli (nu toti, dar un numar prea mare dintre ei), de limbile otravite ale pravoslavnicelor conserve puse la pastrare prin militii si asociatii ale cetatenilor romani in rezerva cu stagii indelungate, privind spre rasaritul soarelui. In epoca moderna se reediteaza feudalizanta cruciada a copiilor. Numai ca au mai ramas disponibili doar prostii si repetentii clasei. Majoritatea prezenti in Parlamentul Romaniei. Ceilalti isi vad de munca, examene si viata de zi cu zi.
Mai nou aflu ca Basescu vrea sa ne vanda rusilor si sa il faca prim cetatean de onoare pe Putin. Antena 3, esti pe faza? Parlamentule, pregatesti si tu o sentinta de tradare? Ponta, ti-ai luat energizantele?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

De ce capul lui Basescu? Nemernicia nu mai are rabdare?



Toata lumea il ataca pe Basescu. Mai putin cei din PMP cu toate ca si aici multi dintre ei ii iau apararea in surdina, de forma, doar ca sa nu iasa din linia partidului. Drept este ca daca societatea romaneasca ar fi una morala, drept este ca daca pana la „intamplarea” asta cu Mircea Basescu (din punctul meu de vedere nu este vorba despre trafic de influenta sau despre mita ci despre o simpla-consistenta teapa pe care doi insi au vrut sa i-o traga unui clan tiganesc, profitand de situatia penala a tiganului sef; eventual se poate merge pe inselaciune) absolut toti politicienii s-ar fi comportat moral (respectarea legii in general, fara trafic de influenta, fara smenuri, fara spagi, fara furturi, fara bani deturnati sau sifonati, fara rude si prieteni angajati in posturi pentru care nu aveau niciun fel de competenta sau doar una extrem de scazuta, fara promisiuni pe care stiau ca nu si le pot onora, fara ipocrizie, fara manipularea si cumpararea bunavointei electorului), atunci demisia lui Traian Basescu in atare situatie poate ar fi fost cat de cat justificata. Cu toate ca si lucrul asta este discutabil avand in vedere ca peste numai cateva luni sunt alegeri prezidentiale (de ce atata graba?) iar situatia interna si externa nu sunt unele tocmai stabile. Si atunci de ce atata graba? De ce toata lumea vrea capul lui Traian Basescu? De ce nu mai pot amana disparitia lui Traian Basescu de pe scena politica inca doua luni? De ce exact cei care nu au niciun drept moral sa ridice piatra sunt primii care o ridica si care practic ii obliga si pe ceilalti sa arunce cu pietrele pe care primii le pun generos in mainile acestora? Ce stiu toti acestia si nu stim noi ceilalti? Cel putin prin prisma a ceea ce este vizibil, un singur lucru notabil se intampla: se fac cercetari penale la absolut toate nivelurile societatii (sincer sa fiu as vrea sa vad dosare si la nivelul primului ministru pentru ca motive sunt suficient de multe). Or lucrul asta demonstreaza foarte clar ca si daca la un moment dat (iar din punctul meu de vedere a fost firesc sa fie asa) justitia a fost stimulata si sustinuta sa isi faca treaba chiar de catre structura prezidentiala, la ora actuala sunt o multime de oameni (procurori, judecatori, politisti) care chiar vor sa faca ordine in tara asta macar pana la nivelul la care nemernicia sa fie suportabila in societate, mergand cu acuzele chiar la nivelul fratelui presedintelui si demonstrand in felul asta ca acesti oameni nu sunt ai lui Basescu ci ai sistemului de justitie. Si bine fac! Singura concluzie pe care eu o pot trage (hai sa spunem speculatie) consta in faptul ca absolut toata clasa politica se simte zdruncinata temeinic in apucaturile, metehnele si mentalitatile ei. Politicienii nu vor sa le fie demantelate privilegiile discretionare obtinute cu atata truda si in atatia ani. Domnii mei, a venit timpul sa va schimbati si voi. Ati ramas in urma societatii. Continuarea in acest tip de politica nu face decat sa arunce tara in anarhie in scurt timp, oricat de mult ar intari legiuitorul puterile institutiilor de opresiune. Eu zic sa acceptati varianta soft a schimbarii voastre. Alternativa este o nemultumire sociala din ce in ce mai mare. Si sper sa realizati ca in cazul unei revolte sociale (stimulate eventual si din exteriorul interesat), primele capete care ar cadea, de data asta la modul cel mai propriu, ar fi ale voastre. Din punctul meu de vedere, chiar nu ar fi problema. Problema mea este ca exista pericolul ca tara asta sa fie dusa din nou intr-o alta forma de tiranie extremista.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ziua vazuta prin ochii mei



Cristian Diaconescu sugereaza, prin ceea ce NU spune, ca la mijloc (in tot acest scandal cu Mircea Basescu), ca in tot jocul asta ar fi vorba despre o actiune mai ampla de destabilizare statala in care sunt implicate interese straine. Daca ma gandesc la multe altele (gazele de sist, criza gazelor in Europa, evenimentele din Ucraina si inca multe altele, „incapacitatea” premierului Ponta de a impune proiectul Nabuco in fata partenerilor europeni), inclin sa cred ca stie ce nu spune. Ar fi de preferat ca toti politicienii, indiferent de partidul din care provin, sa nu uite ca inainte de toate sunt romani.

Am auzit de mai multe ori tot felul de politicieni, de la niveluri diferite, invocand impietrirea intr-o functie pe care au murdarit-o intens cu actiunile lor, prin faptul ca au fost votati de nu stiu cate zeci de mii de oameni sau sute de mii sau milioane. Vezi doamne, „poporul ii vrea” si atunci sunt indreptatiti sa actioneaze in numele poporului, nu-i asa? Absolut orice actiune a lor, ca este frauda, ca este trafic de influenta, ca este hotie la drumul mare, ca este vacanta exotica, ca este un Rolex de 15 000 euro sau o masina de 100 000 euro, este in numele poporului. Poporul i-a ales si va continua sa ii aleaga. Pai, stimabililor, de ce, daca tot sunteti atat de sensibili la ceea ce vrea cel care v-a votat, de ce nu ii puneti o intrebare simpla la care el sa raspunda simplu: popor votant, mai vrei ca noi sa avem imunitate pentru politicieni? Daca tot bateti campii cu democratia participativa si daca tot va feriti ca dracul de tamaie de votul imperativ, apelati la un instrument simplu aflat in constitutie: referendumul. Mai vrea sau nu mai vrea poporul imunitate pentru nemernicitii sai?

Calin Popescu Tariceanu si Valeriu Zgonea vor o declaratie comuna a camerelor Parlamentului referitoare la cazul Mircea Basescu. OK! Este dreptul lor legal sa faca si chestia asta. Dar este praf in ochii electorului. Doar pentru faptul ca o asemenea declaratie nu are niciun fel de urmare legala. Cu alte cuvinte inca o zi de lucru petrecuta in actiuni derizorii de imagine. Pe banii cui? Pe banii contribuabilului. Nu discutii despre cum se pierd banii europeni (aceeasi bani pentru care premierul a facut mare tam-tam ca ar fi trebuit ca presedintele sa obtina mai mult urland ca un apucat ca el sigur ar fi obtinut mai multi bani dar isi permite sa ii piarda si pe aia obtinuti), nu tu dezbateri despre starea economiei, nu tu dezbateri despre faptul ca statul nu vrea sa plateasca banii pe medicamente ai unor bolnavi de cancer, bani obtinuti printr-o hotarare judecatoreasca (isi mai aduce aminte cineva cum facea scandal opozitia USL pentru mult mai putin legat tot de subiectul medicamentelor pentru bolnavii de cancer?), nu tu legi pentru buna functionare a tarii. De ce in cazul asta nu si o declaratie comuna despre traficul de influenta din cabinetul premierului? De ce nu si declaratii despre amanarea in instante a dosarelor lui Voiculescu, ale lui Mazare, ale lui Oprisan si ale tuturor celorlalti aflati in cercetari sau in procese? De fapt voi pentru cine lucrati? Imbecili, jigodii, neispraviti, impostori, ipocriti, cretini. Voi opozitia nu ati invatat greva parlamentara? Nu ati invatat opozitia in forta? Cum credeti voi ca va meritati votul cetateanului care v-a votat?

Doamne, cata ipocrizie!!! Jurnalistii de la posturile pro PSD fac mare tam-tam pe seama faptului ca Marian Capatana a trecut de comisia de integritate a PDL la alegerile din 2012. Macar PDL a avut o asemenea comisie, chiar daca nu a functionat la nivelul asteptarilor societatii civile. Copii, de ce nu sunteti la fel de siderati referitor si la parlamentarii si alesii locali ai PSD, PP-DD, PC, PNL, UDMR, UNPR care erau de multa vreme cu dosare pe rol? Pastele mamii ei de obiectivitate de jurnalisti facuti la kil… Sau nu ati primit ordin sa puneti intrebari incomode la toti? Ca doar sunteti jurnalisti cu coloana vertebrala, nu?

Am afirmat de foarte multe ori ca jurnalistii consacrati fac o foarte mare greseala atunci cand nu accepta competitia deschisa. Chit ca voi fi acuzat de lipsa de modestie (putin imi pasa!), afirm raspicat ca si eu si inca multi alti necunoscuti avem de foarte multe ori comentarii mai pertinente, mai inteligente, analize mult mai exacte si mai de valoare. Ca sa nu mai pomenesc faptul ca foarte multi dintre noi criticam mult mai vehement guvernarile. De foarte multe ori si mult mai documentat si mai la obiect. Or in momentul in care un jurnalist oarecare se vede atacat de catre un Ponta sau de catre un Dragnea sau de catre un Voiculescu sau Mazare sau oricare altul, nu are niciun drept sa se planga atat timp cat nu incearca sa puna sub ochii acestora punctele de vedere ale altor cetateni care nu fac parte din presa. Dispersia unei eventuale riposte a unui potentat al zilei nu ar putea sa acopere intreaga masa a criticilor lui/lor. Pana la urma si egolatria si egocentrismul platesc. Stimati jurnalisti, voi chiar nu reusiti sa intelegeti ca daca ramaneti cantonati in cercul vostru autarhic, sunteti mai vulnerabili? Voi chiar nu reusiti sa intelegeti ca egolatria si narcisismul vostru face din voi tinte sigure? Voi chiar nu intelegeti ca numai impreuna putem sa speram ca vom schimba ceva? Oricum nu vrea niciunul dintre noi sa va ia locurile. Fiecare dintre noi avem vietile noastre. Numai ca intr-o competitie onesta cu noi, voi insiva ati reusi sa va ridicati nivelul si competitivitatea in cadrul breslei jurnalistilor. Voi alegeti!!! Intre egolatria stearpa si competitia cu tot ceea ce poate fi provocare, eu as alege competitia. Doar lucrul asta ar putea sa imi arate valoarea reala.

Mama nu a putut sa faca liceul la varsta la care era firesc sa il faca pentru ca era fata de preot provenita din familie de mici boiernasi de tara sau din boiernasi scapatati. Eu nu am putut sa dau la drept sau la psihologie pentru ca nu aveam origine sanatoasa nici pe linie materna nici pe linie paterna. Stiinte politice nici atat. Nici dracu nu ar fi reusit sa ma bage la Stefan Ghiorghiu. Drept este ca nici nu imi doream. Asta m-ar fi facut sclavul altora. Dupa atatea zeci de ani inca esti responsabil individual de ceea ce sunt membri familiei tale? Drept este ca pentru un parinte intervine raspunderea morala pentru educatia data copilului minor. Drept este ca pot fi incriminate (moral vorbind) apucaturile copilului care demonstreaza ca mosteneste relele apucaturi ale parintelui sau. Dar atat timp cat un membru major al familiei este raspunzator in fata legii, individual (asa zice legea), individul nu are voie sa fie facut raspunzator pentru actiunile acelui membru al familiei. Doamne, cat de prezente sunt mentalitatile proletare in constiinta natiei… Nu am invatat nimic din ceea ce ar trebui sa fie normalitatea. Ce cauta aceasta mentalitate in Parlamentul Romaniei? Vedeti? Si de asta spun ca sunteti niste mediocri parveniti.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu