Romania, tara urii

 

Departe de mine gandul de a incerca sa socotesc mita, traficul de influenta, hotia, smenurile mici si mari, firesti, sa incerc sa le obiectivez existenta in vietile unei natii tarata, imbolnavita, infectata de normalitatea nefirescului.
La nivel teoretic, toata lumea stie ce este normal si ce este anormal, dar acel „ceva” interior, intim care sa ne faca sa traim in limitele normalitatii, in limitele firescului omenesc, daca l-am avut vreodata (cu toate ca ma indoiesc), acum sigur nu il mai avem. Vreau sa ridice cineva piatra si sa dea in mine daca gresesc.
Personal, nu cred sa existe un singur om matur care sa nu fi dat sau sa fi luat mita, sa nu fi facut sau sa nu fi fost subiectul unei forme de trafic de incluenta. Nu, nu ma gandesc neaparat la limitele legale ale termenilor. Ma refer la absolut orice gest prin care un om vrea sa oblige un alt om sa faca sau sa nu faca ceva (inclusiv de natura afectiva), ma refer la acele gesturi sau actiuni prin care vrem sa ne apropiem bunavointa cuiva, ma refer la minciunile la care apelam in diverse situatii (inclusiv la cele pe care le folosim ca sa simplificam lucrurile, sa nu ranim pe cineva, sa ne cream o perceptie edulcorata legata de cineva anume sau, dimpotriva, sa ne inducem o perceptie demonizata asupra cuiva). Multe asemenea concepte pe care le valorizam la modul absolut ca fiind inacceptabile, le folosim la modul factual zi de zi. Ridica piatra si da in mine!
Sa mai vorbim si despre tradare? Sa mai vorbim si despre lacomie (de orice fel)? Sa mai vorbim si despre… Cum ar fi sa vorbim putin despre om, omule? Suntem o natie complet bolnava. Suntem o natie imbolnavita de partizanat. Suntem o natie imbolnavita de parti-pris-uri. Suntem o natie imbolnavita de fatarnicie. Intotdeauna condamnam faradelegea dar numai atunci cand este relevata la cei impotriva carora noi insine suntem porniti, dar o socotim fireasca sau macar o gasim justificabila sau macar o bagam sub pres atunci cand ea este manifesta (chiar daca la modul personal un individ oarecare nu are niciun fel de avantaj) la cei catre care se indreapta atasamentul nostru sau preferintele noastre. Da, suntem eminamente o natie care ridica piatra. Si ne plac al dracului de tare cei care ne pun piatra in mana. Traim cu o voluptate complet nefireasca minciuna, traim cu voluptate acceptarea manipularii tocmai pentru ca lucrul asta ne face acceptabila, in ochii nostri, propria micime, propria saracie morala, propria finitudine si propriile limite. Suntem eminamente o natie de pigmei razvratiti impotriva dumnezeirii care ar trebui sa existe in noi. Pentru prea multi dintre noi, ura a devenit ratiune de a fi. Si ne plac al dracului de tare cei care ne cultiva zi de zi ura din noi. Priveste in jurul tau si ridica piatra la mine! Dar nu uita (cu toate ca iti cer imposibilul) ca inainte de a ridica piatra, sa gandesti…
Suntem o tara in care oamenii mari-mici, pastoresc o tara de oameni mici, murdari, ipocriti, imbolnaviti, narcisisti, tiganizati, vulgari, fara repere, o tara frumoasa cu oameni urati. O tara in care ura este masura firescului. Sa fim mandri ca suntem romani, nu-i asa? Daca Romania ar avea gura sa vorbeasca, tare as fi curios sa ne spuna daca ea este mandra ca noi suntem romani… Paradoxal este ca foarte multi dintre noi simtim ca o iubim. Numai ca aici este alta poveste… Din cauza micimii noastre, nu o iubim cu darnicie, nu o iubim cu generozitate, nu o iubim venerand-o, nu o iubim cu sacrificiu. O iubim asa cum majoritatea barbatilor iubesc femeia: vor sa le stea la dispozitie, vor sa le satisfaca poftele sexuale (normale, orale, anale) fara sa ii mai intereseze daca ea are chef sau vrea sau poate, vor sa le spele ciorapii, vor sa fie respectati fara insa sa o respecte, vor sa le dea toate bunurile ei materiale, trupesti si spirituale fara sa ii dea la randul lor nimic, vor sa faca totul pentru ei fara ca ei sa faca ceva pentru ea. Si apoi se mira nedumeriti ca a imbatranit, ca a inceput sa nu mai aibe sclipire, ca a inceput sa se ofileasca, sa se buhaie, sa se inchida in sine. Dar nu cumva sa o vrea altul sau ea sa se sature si sa plece in lume. „Este a mea si numai a mea”, isi zice orice om care o uraste-dispretuieste (fara motiv) pe aceasta femeie. Chit ca nu are ce face cu ea… Egoism patriotard.
Cand o tara intreaga, sau un sus-pus, sau un descreierat, sau un nevolnic interesat, sau un fost securist, sau un fost nimeni ce simte nevoia sa urasca si sa propovaduiasca ura dintr-un amvon egalitarist isi iau ca reper si arhanghel al dreptatii un infractor, un boschetar doar ca isi obiectiveze, sa isi etaleze, sa isi exhibeze nevoia de ura, eu unul pot spune ca inca o data l-ati omorat pe Dumnezeu.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Jocul cu soldateii de plumb si generalii de casa, in palate de arama. Cu turnulete.



Am sa reiau azi, ceva mai sintetic, ceea ce scriu de doua zile.
1. Procurorul sef DNA si presedinta ICCJ sunt complet intangibile. Nu trebuie sa uite nimeni ca sunt girate de catre americani iar astia inainte de a gira pe cineva, verifica bine de tot. Deci varianta coruptibilitatii acestora este exclusa
2. Inregistrarile asa zis demascatoare dateaza de macar doi ani. Este stiut (eu stiu sigur) ca multi detinuti, pentru a-si imbunatati viata de puscariasi sau pentru a obtine o diminuare a pedepsei, incep si „dau pe goarna”. Or este imposibil ca avocatul tiganului Bercea, generalul de casa al Antenei 3 (fost securist si asta) sa nu fi stiut pana acum de aceste inregistrari. Un simplu rationament duce la concluzia fie ca a tainuit probe incriminatoare la adresa unor posibili infractori, fie a ajuns la concluzia ca nu sunt relevante sau nu pot fi luate in seama de catre o instanta, fie de coniventa cu soldateii Antenei 3, a hotarat sa tina in rezerva aceste informatii pe post de bomba atomica de presa. In ce scop?
3. Presedintele Basescu nu mai este o miza electorala pentru nimeni.
4. Voiculescu are mari probleme cu justitia, probleme pe care pana acum le-a gestionat foarte bine prin demisii din Parlament (de doua ori) si prin influentele directe asupra unor judecatori (vezi cazul judecatorului Mustata si al judecatorilor care si-au cerut – suspect ca tocmai acum – pensionarea pentru ca in felul asta sa intarzie judecarea cauzei fie sa fie reluata judecarea de la inceput in ideea ca dosarul lui Voiculescu va ajunge in termenul de prescriere; si cine stie ce alte influente inca nedescoperite sau nefacute publice). Numai ca toate aceste eschive au iritat o multime de oameni din justitie. Si pe buna dreptate: pur si simplu Voiculescu si-a batut joc, pana acum, de justitie.
5. Din elementele cunoscute pana in acest moment, dincolo de exploatarea mediatica, chestia asta cu Bercea si Mircea Basescu nu sunt de competenta DNA, dincolo de faptul ca denuntul a fost facut catre DNA. In cel mai rau caz poate fi vorba despre o inselaciune. Deci un litigiu intre niste persoane fizice, drept este, cu mare impact mediatic. Argumentele ar fi urmatoarele: a) Este exclusa varianta unei mite catre procurorul sef DNA si catre presedinta ICCJ. b) Tiganul Bercea a refuzat sa faca declaratii in fata procurorilor. c) Inregistrarile audio si video (procedural vorbind) nu pot fi luate in considerare daca nu sunt avizate sa fie facute de catre un judecator. Apoi, nu exista „corpul delict” si flagrantul. Doar inregistrarile unui condamnat a carui marturie este indoielnica. Si atunci concluzia este una singura: cineva are interesul sa exploateze aceste „intamplari”. Mai mult chiar, cineva a produs (prosteste din punctul meu de vedere) aceste „intamplari”. S-ar mai naste o intrebare: de ce anchetatorii DNA nu sesizeaza aceste lucruri? Sau si lucrul asta face parte din alt joc?
6. Acuzarea, arestarea si eventual inculparea lui Mircea Basescu, inchide gura celor care peroreaza pe tema activitatii politice a DNA. Iar lucrul asta ar putea folosi DNA intr-un viitor nu foarte indepartat in cazul unor inculpari si arestari si mai de rasunet si cu implicatii mult mai profunde pentru societatea romaneasca. In aceasta ipoteza de lucru, chiar se justifica un sacrificiu minor in contextul general.
7. Premierul Ponta s-a grabit sa ceara demisia presedintelui Basescu. Daca acesta ar face-o (ceea ce este exclus in aceste circumstante), presedintele interimar ar deveni presedintele Senatului. Iar acesta ar avea dreptul legal sa faca gratieri. Inclusiv in cazul puscarisului Bercea.
8. Mentionarea in fata camerelor de luat vederi a numelor procurorului sef DNA si a presedintei ICCJ a fost o grava greseala, o gafa monumentala care a distrus practic tot esafodajul acestei dramolete in stil securist. Probabil acest lucru nu era prevazut in scenariu si a fost contributia condamnatului Bercea.
9. Toti politicienii s-au grabit sa accepte ca justitia este independenta si ca trebuie sa isi faca treaba.
10. Nu mai departe de maxim doua saptamani presedinta ICCJ a mai fost in centrul unui sandal mediatic esuat. Si tot la Antena 3. Procurorul sef DNA este subiect permanent de dezbatere si incriminare. Tot la Antena 3.
Cateva intrebari se impun totusi. Eu am propriile mele raspunsuri dar este bine ca orice cititor (dintre cei extrem de putini, chiar si numai ca exercitiu) sa si le dea singur/a.
I. Cine are interesul sa protejeze justitia de acuzele de activitate politica partizana?
II. Cine are interesul ca justitia sa fie perceputa in societate ca institutie care are activitate de politie politica?
III. Ce i s-a promis si cine i-a promis puscarisului Bercea, daca face acest joc?
IV. Sunt mai multe factiuni in interiorul DNA? Daca „da”, urmeaza o noapte a cutitelor lungi?
V. Ce arestari sunt pe teava?
Din punctul meu de vedere raspunsul la intrebarea V face toti banii si este esenta acestei „intamplari”.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

La ordinea zilei. Pe scurt.

In interesul curvaraselii nationale

Este stiut faptul ca sunt extrem de putini politicienii care, atunci cand sunt invitati la vreun post tv, isi spun propriul punct de vedere asupra unui subiect sau altul. Aproape toti o tin langa cu ceea ce li s-a trasat de la partid. Pur si simplu recita in gama proprie melodia pe care au voie sa o „cante”. Remarc in ultimul timp o fervoare obsesiva, a membrilor UNPR, in a-si afirma loialitatea fata de PSD. Si o fac fara sa le-o solicite cineva si, de cele mai multe ori, fara legatura cu subiectul in discutie. Sunt cumva discutii despre loialitatea UNPR?  Se pregatesc cumva sa „vireze” iarasi in numele interesului national si incearca sa adoarma vigilenta aliatului PSD?

 

Negocieri anticiocoiesti

Fara sa pretind ca nu este posibil sa gresesc, eu unul inclin sa cred ca nu au existat negocieri intre PSD si PP-DD ci intre PSD si Dan Diaconescu. Spun lucrul asta pentru ca, pe de o parte, majoritatea parlamentarilor si alesilor locali ai PP-DD fie sunt oameni trimisi subversiv (calul troian, nu?) de catre PSD sa candideze in alta parte (urmand ca la un moment dat sa se intoarca la partidul muma-ciuma), fie nu au mai avut loc in listele PSD. Pe de alta parte, practic nu exista un partid PP-DD in acceptiunea consacrata. Acest lucru este vizibil in faptul ca mai functioneaza ca parlamentari PP-DD extrem de putini dintre cei care au fost initial. Problema este: ce anume a negociat Dan Diaconescu pentru folosinta proprie? Ce anume a oferit si ce anume a cerut pentru sine? Avea vreun rost ca PSD sa negocieze cu sine?

 

Printre-opinteli si planuri cincinale

Parvenitii epocii (neamuri proaste dezlantuite intr-o sarabanda a mojiciei poleite) nu au cum sa inteleaga faptul ca un intelectual veritabil nu are nevoie de doctorat (plagiat sau facut de altii dar in niciun caz muncit) ca sa ii fie recunoscuta educatia, cultura sau capacitatea de a imbraca in fraze inteligibile ganduri de valoare. Complexul de inferioritate nu le va disparea chiar daca stau la masa cu regi veritabili sau intelepti incontestabili. Le va spori insa trufia nesimtita. Nobletea nu poate fi cumparata. Este o trasatura a unui caracter intreg. Nu se acorda cu o diploma eliberata de un alt neispravit.

 

Coalitia resuscitata

Cum temele legate de bunastare, crestere economica reala (nu aia din scripte), justitie sociala si modernizarea tarii sunt subiecte pe care guvernarea nu le poate aborda fara sa dea cu nuca in perete sau cu karata in ditamai rahatul mare cat al unei colonii de elefanti, cum, in lipsa aparitiei presedintelui cu sabia scoasa, interesul pentru cruciada antibasista incepe sa paleasca, in felul asta puterea riscand sa piarda singurul element politic si electoral cu ajutorul caruia resusciteaza continuu priza la public (de ce nu abordati resuscitarea gura la gura? daca va ganditi si la gura la dos, ma las si eu resuscitat de catre voi), cum conculziile Comisiei Nana s-au pierdut in ceata fara rezultate incriminatoare la adresa presedintelui, cum zilnicele muscaturi stirbe, ale premierului, din dosul prezidential raman fara ecou, cum scandalul cu procesul (deja matusalemic) al intaiului turnator al tarii risca sa polarizeze atentia unei parti din ce in ce mai importante din societate, trebuia inventat ceva de urgenta. Si atunci repejor au dat-o pe Mircea Basescu. Foarte bine! Daca se dovedeste ca este vinovat de ceva, sa plateasca. Daca se dovedeste ca Traian Basescu are legatura cu ceva, sa plateasca. Dar pana una alta lasati-o dracului ca macane rau de tot. A incercat cineva sa contabilizeze toate mascaradele asa zis demascatoare ale Antenei 3? Isi aminteste cineva sa fi ajuns vreuna dintre ele in atentia unei institutii de cercetare judiciara? Din cate imi amintesc eu, NICIUNA!!!! Evident procurorii, judecatorii, politistii, sunt TOTI ai lui Basescu. Numai securistii si militienii sunt ai Antenei 3.
Traian Basescu ar face bine sa taca cat mai mult. Lucrul asta nu numai ca ii sperie dar ii si face sa intre intr-un soi de delirium tremens in cautare de noi si noi „demascari” care devin din ce in ce mai penibile, jenante, cu puternice accente vizibil paranoice, A le face jocurile de mahala nu duce decat la a da posibilitatea unor tate ca Ponta, Voiculescu, Olguta Vasilescu, Pop, Nicolicea, Mazare (nu ii mai enumar pe toti ca inseamna sa murdaresc monitorul inadmisibil de mult) sa isi arate dotarile rusinos de mici sau pline de candidoze etilice intr-o exuberanta vecina cu agitatia netratata la timp.

 

Tiganizarea „elitei” politice

Un vajnic si onorabil cetatean, arestat pe nedrept, fireste, sopteste stins din usa dubei (dar cine sa-l asculte in afara de Antena 3 si primul turnator al tarii… si asta acuzat pe nedrept si singurul care l-ar putea intelege? asa ca intre nevinovati mondiali) nu numai ca a dat milioane de euro fara numar fara numar (nici macar nu mai are loc intrebarea „de unde i-a avut?”) dar si ca aceste milioane i-au fost cerute de catre procutorul sef DNA (o neremnica ce acuza numai oameni nevinovati) si de catre presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie (o alta nemernica ce judeca si condamna numai inalti politicieni si astia nevinovati. Alba ca Zapada, in fecioria si imacularea ei fiind mai deflorata si perversa decat acesti cetateni politici condamnati de catre nemernica despre care am vorbit deja.
Punctul de interferenta dintre onorabilul cetatean si „elita” politica este exact afirmatia fara acoperire, afirmatie care, odata facuta, inclusiv emitentul o crede si este in stare sa se jure pe ma-sa si pe tac-su ca este adevarata. Numa` ca niciodata nu o pot dovedi niciunii. Cum insa mintea cetateanului care iubeste tot ceea ce este urat si neadevar nu mai are nevoie si de argumente, evident ca aceasta tipologie comportamentala umple sufletele dominate de ura, neguri, venin si mocirla provenite din frustrari, saracie intelectuala, lipsa de perspectiva, complexe de inferioritate si de vinovatie. Spiritul tiganesc s-a endemizat pana la nivelul intregii cutii craniene a „elitei” politice.
Mie unul insa imi atrage atentia un amanunt (mentionat si de alti ganditori nestiuti): obstinatia cu care unii striga „jos Basescu” iar altii „este un test pentru justitie; justitia sa isi faca treaba indiferent despre cine este vorba”. Eu merg cu rationamentul si mai departe. Iar ceea ce afirm este doar o speculatie dar cine vrea, poate sa o ia si ca sugestie.  Avand in vedere ca justitia demonstreaza, cu acest caz, ca este dispusa sa tina cont numai de propria-i independenta, nimeni din cealalta parte nu va mai avea dreptul moral sa sustina ca justitia actioneaza unidirectional. Uite asa s-ar putea pregati aparitia unor dosare in care „jucatorii” sa fie cine nici nu te astepti imens iubit de bipedele visceralizate dominate de ura. Pana la urma sacrificiul nebunului printr-o lovitura cu manta poate sa bage bila neagra in cofa si nimeni sa nu mai poata pretinde ca este proces politic instrumentat de procurorii, judecatorii si politistii lui Basescu. 
Ce frumoasa ar fi normalitatea politicii pe fata si niste minimale norme acceptate de catre toata lumea…

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Tara ca o fundatura



Impozite, taxe,
Vederile-nguste din paralaxe,
Esecuri vopsite triumfalist,
Cersetori ce-aplauda trist,
Curve cu rosii statute
Cuvantul incearca sa uite,
Vopsite instincte primare,
Trupul ce suflet nu are,
Treceri,
Petreceri,
Sperante pierdute pe drumuri pustii,
Nu stii daca sa pleci sau sa vii,
Paruieli intre neveste-nselate,
Drumuri cu vise-nsailate,

Doamne, moare totul sub a minciunii ocara
Lin se topesc in zboruri maiastre,
Inchise lumini in zambete lacrimi,
Stinse credinte in stinsele patimi,
Plapandele, finitele astre,
Doamne, priveste! Trufia ne este povara.

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Republica coalitiilor anti



Cu vreo 20 ani in urma, un fost coleg de liceu si apoi de facultate, m-a acuzat ca eu l-am turnat la Securitate. I-am intrebat doar atat: “Esti dispus sa aflam chestia asta intr-o instanta de judecata sau iti ceri tu dosarul si daca constati ca eu nu am avut niciun fel de legatura, iti ceri scuze?”. Nu a vrut nici una nici alta. Ba acum de curand, la aniversarea a 40 de ani de la terminarea liceului, l-am intrebat: “Ei, ai avut curiozitatea sa iti ceri dosarul?”. Mi-a raspuns: “Lasa bai, ca stim toti cum este cu dosarele astea!”. Zau? Cum este? Ca eu nu stiu. Nu amice! Nu am turnat pe nimeni, niciodata! Ba am fost eu cercetat in `89 („dusman al poporului”, „destabilizator” si mai nu stiu ce… l-am citat pe neispravitul care m-a „demascat”). Si stiu si de la cine mi s-a tras. De la unul care atunci vroia sa faca neaparat Stefan Ghiorghiu ca sa devina primar in oraselul lui si care, mai tarziu, a devenit mare mason in orasul meu. Un bun prieten a afirmat acum de curand ca eu sunt “basist” pentru ca fac afaceri cu Mircea Basescu. In prima faza am ras ca un descreierat. I-am zis doar atat: “Prietene, ia gandeste asociativ si contextual! Daca as face afaceri la nivelul asta, crezi ca as fi la nivelul la care sunt si cu problemele cu care ma confrunt?”. Dincolo de faptul ca cei doi, la distante de timp relativ importante, ar fi putut sa isi recunoasca greseala certitudinii lor fie cerandu-si propriul dosar la CNSAS fie, in cazul al doilea, sa faca o evaluare contextuala, explicatia persistentei intr-o certitudine nu numai gresita ci si prosteasca (iar despre cei doi chiar nu pot spune ca sunt prostii clasici), amandoi au reactionat dupa un tipar psihologic clasic: conservarea, salvarea imaginii despre sine. Unor asemenea oameni nu ai voie sa le pui oglinda in fata. Vor face totul sa isi pastreze imaginea despre sine iar in cazul in care oglinda le va arata altceva, in cazul in care oglinda le va arata realitatea, niciodata nu isi vor pune problema acceptarii propriei greseli ci vor face totul fie sa sparga oglinda fie sa il demonizeze pe cel care tine oglinda. Iar in conditiile astea recunoasterea greselii este exclusa.
In aceeasi rationalitate stramba care nu vrea confruntarea cu date certificate factual, usor de obtinut, ci se lasa condusa numai de credinta derivata dintr-o implicare emotionala care nu are absolut nimic cu rationalul si logica faptelor, se inscriu aproape 80% dintre optiunile si evaluarile care au legatura cu fenomenul politic si social.
Am incercat sa aflu de la mai multi oameni anti Basescu ce este acela un “basist”. Dincolo de excesele verbale complet fara legatura cu realitatea (prosti, jigodii, securisti etc etc etc), de la cel mai neimportant neispravit pana la cel mai inalt in rang neispravit, niciunul nu a reusit sa isi imbrace resentimentele si ura cu o fraza analitica si/sau argumentativa care sa “tina”. “Basista” este buna parte din intelectualitatea de marca a acestei tari”. “Basista” este o buna parte a populatiei acestei tari, oameni cu carte (facuta cand se facea carte si nu se cumparau diplome), oameni care au o situatie stabila, oameni care stiu sa munceasca, oameni care stiu sa isi asume propria viata.
Dincolo de afirmatii conform carora este urat, ca este betiv, ca este jigodie, ca “lasa ca stie toata lumea”, ca a incalcat Constitutia, ca a taiat salariile si pensiile, ca a cumparat pamant, ca a instaurat un regim totalitar, nimeni nu a putut sa imi propuna o analiza pertinenta bazata pe date factuale certe. Chit ca pare putin credibil, eu chiar am vrut sa aflu eventuale informatii care mie mi-au scapat si care ii face pe multi altii sa fie atat de porniti impotriva lui Basescu. Am plecat de la premiza onesta ca eu sunt cel care greseste, care nu stie, care judeca gresit. Da, asa este, Basescu nu este un barbat frumos. Dar, din punctul meu de vedere, este un barbat. Unul care chiar are sange in instalatie. Da, a gresit cand a taiat salariile mentinand majoritatea locurilor de munca bugetare. Eu le-as fi pastrat intacte salariile dar as fi dat afara macar 500 000 de bugetari. In curtea mea eu asa am facut ca sa fac fata crizei. Betiv? Eu nu l-am vazut decat treaz. Sa il fi vazut majoritatea populatiei beat iar mie sa imi fi scapat lucrul asta? A incalcat Constitutia? Nici macar Parlamentul nu a putut sa demosntreze lucrul asta atunci cand a fost suspendat. Regim totalitar? Pai Antena 3 l-a balacarit zi de zi fara sa i se fi intamplat ceva. Ar fi fost posibil asa ceva pe vremea lui Nastase? Nu cred ca a existat in tara asta o perioada in care absolut oricine sa injure pe fata seful statului fara sa pateasca absolut nimic. Iar din punctul meu de vedere este bine ca s-a intamplat asa. Ne-am castigat dreptul sa ne injuram alesii. Si atunci unde este totalitarismul si tirania? Dar da, in timpul tiranicului “regim Basescu” am vazut primele condamnari notabile. Pentru prima oara au inceput sa cada capetele unor demnitari dintre cei de care absolut toata lumea s-a plans. Adica injuram copios clasa politica corupta dar in momentul in care incep sa fie anchetati si sa cada capete, nu mai este bine? Si slava domnului ca au cazut capete din toate partidele. Din punctul meu de vedere, inca prea putine. Oameni buni, chiar daca il urati pe Basescu, chiar daca v-a fost frica de el si de “regimul” lui, ati scapat. Peste numai cateva luni, Basescu dispare. Nu va mai fi presedinte. Sunteti siguri ca problemele voastre vor disparea odata cu el?
In atare conditii sociale si politice, o coalitie politica anti-Basescu mi se pare o chestie complet neserioasa. Faptul ca aceasta coalitie se vrea activa si pe stanga si pe dreapta, nu o face mai putin neserioasa. Din punctul meu de vedere, o asemenea abordare a vietii politice nu denota decat incapacitatea celor doritori de coalitie  sa nasca programe si actiuni politice credibile. Dragnea (care nu pare chiar prostul satului) vrea sa faca coalitie anti-Basescu cu PP-DD. Fa-o nenica! Adica tu vrei campanie electorala pentru prezidentiale, anti-Basescu? Pai Basescu nu participa. Iar argumentul tau cum ca aceasta campanie se bazeaza pe rationamentul ca cine va iesi presedinte il va numi premier pe Basescu, este subtire rau de tot. Chiar produsul unui prost fara pereche. Tu nu ai aflat inca procedura constitutionala de numire a unui premier? Pai daca spui ca aveti 60% majoritate parlamentara, firesc ar fi sa nu va fie frica in ceea ce priveste propunerea si desemnarea premierului. De fapt am certitudinea ca voi nu sunteti absolut deloc siguri de majoritatea asta avand in vedere ca si UNPR si UDMR si PC nu exceleaza absolut deloc in fidelitate. Na… daca interesele “tarii” o cer, tradarea este dezirabila pentru aceste partide. Asa ca gogorita asta cu coalitia anti-Basescu, Liviu draga, este o gogorita de prosti si pentru prosti. Cu atat mai mult cu cat, stim cu totii, majoritatea politicienilor PP-DD sunt trimisi de voi sa candideze la ei, sau oameni care nu au mai avut loc pe listele UNPR si pe listele PSD. Asa ca zau, si voi si partea aia din PNL indragostita pervers de voi, terminati cu coalitia anti-Basescu. Basescu nu este periculos ca presedinte. Este mult mai periculos ca simplu om politic. Da, omul Basescu ar mai avea de lucrat la unele chestii care nu sunt deloc compatibile cu politicianul Basescu. Sau stii ce? Decat sa faceti atata risipa de energie impotriva unui regim impalpabil, de ce nu ii trageti un glonte in cap daca tot este un pericol atat de mare pentru tara asta? Ca oricum nu sunteti foarte preocupati de procedurile democratice. Si ati mai facut-o si cu Ceausescu fara un proces onest. Deci experienta aveti. Ce va opreste? Instalatia? Sangele? Nu ma, sunteti doar niste neispraviti fara planuri acceptabile si atunci o dati prosteste pe coalitia anti-Basescu.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Liberul arbitru versus excesul de legiferare



Excesul de legiferare nu a fost niciodata un factor de progres pentru o societate. In momentul in care viata unei societati are ca temelie postulatul libertatii de a face tot ceea ce legea nu interzice, interdictia excesiva are menirea sa reduca gradele de libertate ale individului, restrangand in felul asta posibilitatea optiunii. Or daca libertatea individuala o definesc ca posibilitatea de a opta intre mai multe variante, restrangerea numarului de posibilitati inseamna limitarea libertatii individului. In momentul in care in Constitutie este garantat dreptul la munca, este numai optiunea mea daca vreau sa muncesc sau nu. In momentul in care Constitutia imi garanteaza dreptul la vot, este numai problema mea daca vreau sa votez sau nu. In momentul in care Constitutia imi garanteaza dreptul la proprietate, este numai optiunea mea daca vreau sau nu sa am proprietati. Statul insa trebuie sa faca absolut totul, prin institutiile sale, ca NIMENI sa nu imi ingradeasca sau sa imi limiteze drepturile garantate prin Constitutie. In momentul in care o institutie a statului incearca (chiar si legiferand) sa imi ingradeasca un anume drept sau sa imi impuna obligativitatea unei actiuni in societate in contradictie cu prevederile din Constitutie, statul nu face decat sa imi incalce dreptul constitutional de a opta. Or in atare situatie, eu cetatean, imi iau libertatea de a-mi apara drepturile inscrise in Constitutie. Cum? Am o multime de posibilitati. Inclusiv lupta impotriva acelei institutiii sau chiar a statului in momentul in care acesta nu ma mai reprezinta pe mine cetatean, in momentul in care statul devine opresiv. Eu am votat Constitutia si pretind sa imi fie respectate drepturile inscrise in constitutia pe care am votat-o.
Hai sa fim intelesi… eu personal am votat de fiecare data (mai putin doua situatii in 25 de ani) cand in tara s-a organizat un scrutin electoral. Este dreptul meu iar eu nu am de gand sa renunt la el. Iar daca as face-o, nu trebuie sa fie decat problema mea. Dar nu mi se pare absolut deloc normal ca statul sa isi oblige cetatenii sa se prezinte la vot. Incapacitatea partidelor de a aduce electorul la vot, incapacitatea reprezentantilor vremelnici ai autoritatii statului de a face atractiv un proces electoral, nu justifica in niciun fel limitarea dreptului de a opta al cetateanului. Este dreptul meu, politicianule, sa te votez, sa te bag in ma-ta sau sa nu ma intereseze in niciun fel existent ta. Atat timp cat tu nu esti in stare sa te ridici la inaltimea dezideratelor mele si sa imi propui un program care sa ma atraga, nu ai niciun drept sa atentezi la liberul meu arbitru. Vrei sa se prezinte mai multi cetateni la vot? Iti propun sa introduci in procesul electoral votul negativ. Logica trivalenta a lui “da”, “nu” sau “hai sictir” ar fi in masura sa te faca sa vezi exact de cata incredere si consideratie te “bucuri” in ochii celui pe care tu vrei sa il incanti cu posibilitatea NU de a-i reprezenta interesele ci de a fi TU in situatia de a te imbuiba mintindu-l, manipulandu-l, furandu-l.
Vrei sa schimbi conduita electorala a cetateanului? Este suficient sa te schimbi tu. Esti pregatit sa o faci? Ai ce sa ii oferi cetateanului? Nu? Asa ma gandeam si eu. Invata intai ca sunt drepturi cetatenesti de care nu ai voie sa te atingi. Iti infometezi cetateanul? Suporta. Iti minti cetateanul? Accepta. Iti inseli cetateanul? Inchide ochii. Iti furi cetateanul? Nu esti singurul. Nu atenta insa la drepturile lui fundamentale pentru care niste oameni au murit. Nu au facut-o pentru ca tu sa iti obiectivezi si sa iti impui prin lege neputinta de a te impune in contiinta cetateanului prin ceva bun si in folosul lui. Incapacitatea ta de a fi pe placul cetateanului nu o rezolvi impunandu-i sa te placa.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

In loc de bine… cuvantare



Este complet neproductiv (in primul rand din punctul de vedere al atragerii electoratului pro Basescu) sa iti faci un scop in sine din eliminarea lui Traian Basescu din viata politica. Vor nu vor adversarii lui, pana una alta, dincolo de toate pacatele lui reale sau fabricate, este cel mai cu nerv politician din tara, cel mai cu curaj sa isi asume actiuni si decizii incomode sau cu potential electoral negativ. Viata politica fara Traian Basescu cade intr-o platitudine si mediocritate ingrijoratoare care in niciun caz nu creeaza premizele unei competitii politice in interiorul partidelor dar si intre partide. Exact o spina iritativa are nevoie viata politica. Dar nu una asimilabila circarului Dan Diaconescu sau eternului imatur mediocru Victor Ponta. Foarte multa lume se plange ca s-a saturat de scandalurile lui Traian Basescu, ca vor liniste (a cui liniste? consensul national al lui Iliescu? linistea lui Nastase?), ca tara are nevoie de oameni care sa construiasca. Complet de acord si foarte adevarat. Numai ca in actuala conjunctura in care viata politica este dominata de o oligarhie politica (si financiara) impietrita in proiect, autosuficienta dar si interdependenta, este nevoie de acea spina iritativa care, dupa parerea mea, este de natura sa scoata pana la urma la suprafata valoarea si caractere puternice dar si sa ingroape sau macar sa puna public sub semnul intrebarii incompetenta, coruptia si autosuficienta unei clase politice extrem de slaba calitativ. Cu o singura conditie: Traian Basescu sa nu mai faca greseala de pana acum si sa tina cont ca orice om imbatraneste. Privind lucrurile din perspectiva asta, Traian Basescu are datoria sa sprijine aparitia si cresterea unor politicieni de anvergura meniti sa inlocuiasca actualele conduceri imbatranite nu neaparat ca varsta cat ca mentalitate. Evident mie unul mi se pare complet nepotrivit nu ca omul Traian Basescu rasplateste fidelitatea unui colaborator punandu-i la dispozitie un partid compus in principal din fanii proprii, din aderentii proprii si din votantii proprii, ci faptul ca presedintele Traian Basescu o face. Un om are voie sa fie recunoscator. Din punctual meu de vedere insa presedintele ar trebui sa se gandeasca mult mai temeinic la ceea ce urmeaza dupa el. Lucrul asta ar trebui sa il faca orice presedinte care isi termina mantatul. Nu mai pun in discutie faptul ca Ion Iliescu isi incepea cariera politica post-decembrista la varsta la care extrem de multa lume ii cere lui Tranain Basescu nu numai retragerea ci si capul. Pentru mult mai multe si pentru complicitatea la crime abominabile, Iliescu este venerat, respectat, adulat in timp ce Basescu are in inventar ceva realizari pentru Romania. Chiar si trecerea tarii prin criza. Fapt pentru care buna parte dintre asistatii sociali, pensionarii si bugetarii acestei tari il urasc sincer si cu darnicie. Suntem o populatie normala?
Personal (atentie! este doar punctul meu de vedere) sunt complet desumflat de performantele politicienilor cu varsta sub 45-48 de ani. Chiar daca pana acum cativa ani imi doream aparitia politicanului tanar care sa demonstreze ca s-a desprins definitiv de tarele predecesorilor sai aflati intr-o tranzitie nesfarsita, la ora actuala sunt nevoit sa constat ca politicianul (ma refer la medie! deci exceptii pot sa enumar si eu) cu varsta intre 25 si 48 de ani isi intrece antecesorii in nemernicie, cinism, lacomie, trufie, aroganta, autosuficienta si chiar in incompetenta. Iar lucrul asta a fost posibil din cauza faptului ca sistemul de promovare in partide, in societate a avut la baza obedienta, servilismul, oportunismul si nu valoarea, profesionalismul si integritatea. Ca urmare coruptia a fost perfectionata, ipocrizia a fost imbunatatita ca performanta, reflexele tiranice au fost duse la rang de cinste. Pot spune fara putinta de a gresi (chit ca mi se recomanda sa fiu mai modest… ca sa ce? sa fiu la fel de prost ca cei care imi recomanda? demonstrati-mi ca gresesc si abia apoi cereti-mi sa fiu modest!) ca politicianul tanar si cel ajuns la varsta maturitatii biologice nu s-a maturizat mai deloc politic. Are senzatia ca totul se invarteste in jurul lui, ca este buricul pamantului si ca urmare are senzatia ca totul i se cuvine. Gresit, imaturule! Totul i se cuvine doar celui care te voteaza.
Or avand in vedere cele spuse pana aici, convingerea mea ferma este ca niciun candidat la presedintie nu ar trebui sa aibe sub 55-58 de ani. Mitul politicianului tanar si competent a fost devalizat complet chiar de catre politicianul cu pricina. Politicianul tanar ajuns in pozitii de varf, nu a construit in viata lui un “ce” cat de mic care sa aibe legatura cu capitalismul. A fost intotdeauna doar un asistat, un favorizat al bugetului de stat care a invatat capitalismul, democratia si egalitatea in drepturi si de sanse doar din carti.
O sa para anacronic, o sa socheze multa lume ceea ce am sa scriu eu in continuare dar avand in vedere ca este doar un punct de vedere propriu, putin imi pasa. Am convingerea ca “batranii” societatii socialiste multilateral dezvoltate, acei oameni care stiu ce este munca, acei oameni care intr-un fel sau altul s-au opus exact tiraniei ca princiu al statalitatii, stiu mult mai bine decat acesti nematurizari ce este libertatea, democratia, respectarea dreptului celuilalt la o optiune proprie si la o opinie proprie. Evident nu toti. As spune chiar ca sunt destul de putini daca le raportez numarul la totalul celor care au trait din plin (unii profitand la maxim) anii de dinainte de `89. Dar am convingerea ca cei care sunt, chiar si putini, sunt mult mai pregatiti pentru traiul in normalitatea unei societati democratice decat sunt imaturii adulti care azi vor totul si dintr-odata: avutie, onoruri, supunerea celorlalti, putere absoluta.
In consecinta, va indemn sa va reevaluati „batranii”. Ei sunt cei care inca va asigura stabilitatea si pe a caror valoare si integritate a fost posibil sa fie dus totul pana aici. Majoritatea dintre ei au refuzat sa iasa in fata laolalta cu gunoaiele iesite cu prilejul involburarilor dramatice din decembrie. Iar aceste gunoaie au generat la randul lor alte gunoaie.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Intamplarile zilei



Sictir secret
Talibanii PNL-istii, PSD-isti, PDL-isti, UNPR-isti, PC-isti, PNTCD-isti, PMP-isti, PFC-isti ii acuza, fiecare, pe toti ceilalti ca sunt securisti (cu varianta basisti). Securistii ii acuza pe securisti ca sunt securisti. Nesecuristii ii acuza pe nesecuristi ca sunt securisti. Securistii ii acuza pe toti ceilalti ca sunt securisti. Oare au cu totii dreptate sau toata lumea este plecata cu pluta la vale? Sa construiasca cineva un dig ca altfel raul, ramul, vantul, curcubeul, toata tara devine securista. Mai rasfirati, copii, mai rasfirati! Sau mai bine luati niste tranchilizante cu efect letal.

Liviu Dragnea nu conteneste cu „alianta contra Basescu”. Ma fratele meu, tu in ce an esti? Nu ai aflat ca Basescu nu mai candideaza ca nu ii da voie Constitutia? Sau cum tu esti obisnuit sa nu o respecti, inca nu iti vine sa crezi ca Basescu nu mai candideaza? Hai zau, este dincolo de limitele ridicolului chestia cu „alianta contra Basescu”!!! La ce te referi tu? Baga mare cu procurorii DNA daca asta vrei sa zici de fapt. Sau ti-a amortit sangele in instalatie si ti s-a facut frica sa te mai iei direct de procurorii anticoruptie?

Nu, nu este o fuziune de partide ci de conduceri de partide. Iar decizia de fuziune este profund nedemocratica atat timp cat nu a fost precedata de consultarea propriilor membri de partid, de o dezbatere a acestora. Conducerile primelor cele mai importante trei partide tin tara asta (PSD, PNL si PDL) dovedesc continuu ca nu sunt preocupate de principiile democratice nici macar in interiorul partidelor lor si sunt puternic tributare modului de actiune si organizare a PCR. Pentru conducerile acestor partide (si nu numai acestea!!!), membrul de partid este doar un vot in perioadele electorale iar simpatizantul doar un dobitoc ce trebuie manipulat temeinic in vederea obtinerii votului lui. Copiii, riscati sa nu mai vrea nimeni pluralismul asta de oligarhii de partid. Probabil vor urma aripi, aripioare, factiuni si frictiuni.

Intre da si nu
Tara asta se incapataneaza sa traiasca sub spectrul derizoriului si mediocrului politic. Nu programe pe termen lung. Nu tinte acceptate pe termen lung de catre toate partidele in folosul cetateanului si tarii. Nu decenta in abordarea problemelor tarii si partidelor lor. Nu renuntarea la festivism si lozincile patriotarde. In schimb da unor aliante care vizeaza electoral un singur om. Da luptei neobosite impotriva instaurarii unui climat in care legalitatea sa primeze. Da tiraniei votului majoritar. Da blocarii ascensiunii valorii. Da promovarii coruptiei. Da centrarii activitatii statului in sprijinirea discretionara a sectorului bugetar. Da manipularii. Da oligarhiilor de sorginte politica in dominarea vietii economice. De 25 de ani eu unul traiesc, alaturi de multi altii, intr-un climat politic in care PCR a fost multiplicat cu obstinatie sub diverse nume.

Propun schimbarea numelui Partidul Poporului Dan Diaconescu in Partidul Vatican Anti-Basescu. Asta pana nu se hotaraste DD sa candideze la functia suprema in Vatican. Cum ar suna o campanie electorala sub deviza „Jos regimul Papescu”? Ce bine ca nu doare prostia si vanitatea.

In vara lui 2012, chiar si pe caldurile alea, cand participam la demonstratii de protest, lucrurile erau mai simple: stiam ce inseamna pentru mine bun si rau. Acum nu mai pot distinge raul de rau. La fel a fost si in `89. Urmeaza inca 25 de ani?

Eu pot sa accept ca politica este curva. Dar chiar curva proasta?
Dan Diaconescu vrea alianta anti Basescu. Sa mori tu? De ce nu te-ai inscris in USL de la inceput? Parca erai dusman de moarte cu Ponta. Auzi Dane, curvele la Vatican poarta sutana decupata in dos? Te intreb pentru ca o sa ti-o cam traga Dragnea si Ponta curand de tot.
PNL fuzioneaza cu PDL. Dar asta numai declarativ pentru ca la nivel local amandoua partidele au toata libertatea sa faca aliante cu cine vor ele. Pai este sau nu este alianta, fuziune sau ce dracu o mai fi? Sau cele doua partide sunt un soi de cartel de partide judetene?
Iar romanului i se pare firesc 50 de lei un sex complet pe centura. Sa ne intelegem: romanul intai ia 50 de lei. Dupa care ii da ca sa aibe garantia ca politicianul mai vine si alta data.

Nu se poateeeeeee!!! Un sef de politie fura ceasul unui subaltern. Asta sigur a mai avut condamnari ca prea pare reeducat. Imi vine sa plang de mila hotilor traditionali: nu or sa mai aibe loc de politicieni, politisti, judecatori si alte organe (de stat) ca sa isi exercite cinstit meseria de baza in societate. Propun infiintarea unor facultati de medicina, mecanica, economie, stiinte politice etc etc etc in penitenciare. Profesori sunt destui si mai apar ca sa sfinteasca locul. Aaaa… da! Si o academie de fotbal. Pe cand si o scoala de majorete?

Diferenta dintre pragmatismul politic si curvaraseala politica este data numai de caracterul actorilor politici. Romania are doar cabotini, saltimbanci si clovni pentru care caracterul este doar o extrem de mare necunoscuta.

Cat de bolnava trebuie sa fie tara asta pentru ca un Dan Diaconescu si un Mircea Diaconu sa fie subiecte importante de dezbatere si analiza politica? Nu il contest pe jurnalistul Diaconescu cum nu il contest nici pe actorul Diaconu. Dar ca politicieni sunt amandoi niste nulitati absolute. Si totusi oamenii acestei tari sunt interesati de ei. Voi cei care ii promovati discutand despre ei, ati innebunit sau sunteti la fel de nulitati si voi?

Noapte buna, Romania. La 112 sun eu ca sa anunt zilnica nastere a monstrilor. Oricum nu mai raspunde nimeni.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Doamna si domnule profesor



Imi aduc aminte ca profesorul meu de calculatoare (domnul Ceronescu) l-a picat pe un coleg doar pentru ca si-a inceput expunerea cu concluzivul “deci”. Nu ti-ar fi permis profesorul doctor docent Constantin Belea (Dumnezeu sa il odihneasca) sa ai vreo greseala gramaticala in cuprinsul lucrarii scrise de Teoria Sistemelor Automate. Profesorul Papuc te-ar fi trecut Dunarea daca i-ai fi scris “a-ti folosit…”. Profesorul Ceapraz (filozofie) ar fi maturat cu tine pe jos daca ai fi dezbatut un subiect folozofic scriind “complet pe din-afara” asa cum scrie absolventa de litere Lia Olguta Vasilescu. Si eram o facultate tehnica… Sa fi incercat sa minti si sa fii prins cu minciuna? Era sinonim cu a-ti semna singur exmatricularea. Doctorate plagiate? O sintagma la care nici macar nu te puteai gandi sa o folosesti intr-o propozitie simpla. In liceu (despre scoala generala nici nu mai vorbesc), orice profesor (geografie, chimie, matematica etc etc etc) iti incercuia cu rosu orice greseala gramaticala fie ca era vorba despre sintaxa, ortografie sau reguli de punctuatie (despre dezacorduri nici nu mai pomenesc) si cantarea destul de mult in nota finala. Toate astea si inca multe altele faceu parte din minima educatie cu care un absolvent de liceu (de facultate cu atat mai mult!!!) trebuia sa se infatiseze in societate. Era unul dintre elementele cu ajutorul carora puteai demonstra societatii ca poate pune baza pe pregatirea ta. Unul dintre cele mai mari semne de intrebare asupra conditiei tale de om integru, educat si cu caracter solid era sa iti fi spus cineva ca nu ai cei sapte ani de acasa.
Tanti mama lu` Viorel, mata cand iti vezi ficiorul mintind cu darnicie in fiecare zi, esti mandra? Nu simti niciun fel de rusine in momentul in care spune lumea ca fiul matale si-a copiat teza de doctorat?
Tanti profesoara de limba romana a lu` Lia Olga, mata esti mandra tare cand vezi ca nu este text al fostei matale eleve in care sa nu maltrateze macar putin limba romana si gramatica limbii romane?
Nenea profesorul de limba romana al lu` ministreasa teribilista, nu te zvarcolesti enervat in mormant atunci cand eleva dumitale siluieste chiar si fraza cea mai simpla?
Nenea profesorul de istorie, nu ti se zbarleste lintoliul pe tine in momentul in care Valerica spune ca este coleg cu Mihai Viteazul?
Doamnelor si domnilor profesori, imi spuneti ca toti astia au trecut la materiile voastre din prima si ca nu i-ati trecut de mila?
Ce s-a intamplat cu tine, doamna si domnule profesor? Stiu… imi veti spune amandoi ca nu sunteti motivati financiar si ca Basescu v-a taiat salariile. Vi se pare ca profesorii mei erau mai bine platiti? Sa va spun ca pe profesorul meu de limba romana (Dumnezeu sa il odihneasca) l-am vazut cu un singur costum de haine tot liceul? Vi se pare ca profesorii mei (profesori cu doctorate muncite!) erau mai favorizati decat sunteti voi? Sa va spun ca un muncitor intr-o fabrica avea intotdeauna prioritate in a-si cumpara o butelie pentru aragaz? Vi se pare ca erau mai putin umiliti decat sunteti voi? Sa va spun ca profesorul Ceronescu, un munte de inteligenta, a reusit sa fie pana in `89 numai lector doar pentru ca nu era membru de partid dar a continuat sa isi faca meseria cu abnegatie si profesionalism, iesind in felul asta din mainile lui excelenti profesionisti in calculatoare? Nu, doamna si domnule profesor, ei erau oameni care cucereau respectul elevului sau studentului si faceau din profesorat o misiune aproape sacra. Observati ca eu vorbesc despre ei numai cu apelativul „domnul”? Nu stiu daca va puteti inchipui privirea mandra si calda a unui profesor care isi intalnea, dupa ani, un student sau un elev ce reusise sa faca lucruri temeinice in viata. Ba am vazut, de cele mai multe ori, retinere si un soi de jena a profesorilor in fata unora ajunsi prin sforarii, protectii si exploatarea indoielnica a unor situatii. Voi de ce va plecati capetele in mod nedemn exact in fata unor asemenea specimene? Credeti voi amandoi ca elevii si studentii vostri vor vorbi despre voi cu evlavie, peste ani, doar pentru ca le-ati dat note, examene, diplome si doctorate pe bani sau cu interventii de la partid?
Ce s-a intamplat cu tine, doamna si domnule profesor? Cum te simti cand stii (daca ai minima decenta sa privesti in fata realitatea) ca buna parte din deprecierea societatii, din victoria nesimtirii, din cangrena psihica aroganta exhibata de neamul prost din mahalale si din prelungirea acesteia in varful societatii, cand prostul isi aroga egalitatea in inteligenta cu desteptul, cand incultul se socoteste superiorul instruitului, cand abjectia comportamentala devine etalon social, cum te simti cand stii ca buna parte din toate astea ti se datoreaza si tie?
Ce s-a intamplat cu tine, doamna si domnule professor? Bunica mea, Dumnezeu sa o odihneasca, avea o vorba: faci ca ei, esti ca ei.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ne moare rabdarea



Nascuti din refulari nationale,
Se plimba nulitatile pe sticla.
Vomita vehementa proletara
Facandu-ne valorile de-ocara. 

Sticliri abjecte-n ochii injectati de ura
Ne fura zilele. Si vietile ne fura
Iara minciuna cocotata nefiresc in capul tarii
Ne tot manjeste si ne duce-n bratele ocarii.

Cretini in cercurile `nalte,
Circuri in jocuri sa salte,
In voiosie,
Fatarnicie,
Prostii si curvele curbe
Adusi in frunte, la urbe,
Betivii si hotomanii
Tot vin si nu mai pleaca cu anii.

Vezi-i doamne si du-i degraba la Tine!
Ne mor copiii de cancere lungi,
Pe cei buni ii tot alungi,
Credinta nu ne mai tine.

In suflet ne moare rabdarea,
Ne moare pamantul si marea…

În categoria Poezie | Lasă un comentariu