Gandind Paralel by Catalin Banica

Nu ma intriga votul electorului captiv. Nu ma intriga votul celor care voteaza doar pentru ca urasc pe cineva (Dumnezeu stie de ce!). Nu ma intriga votul celor a caror viata este dominata de nemultumire. Nici macar nu are importanta impotriva cui se indreapta nemultumirea lor, important este sa si-o exorcizeze injurand pe cineva. Si nu pentru ca acel cineva ar avea vreo contributie in existenta starii de nemultumire ci doar pentru ca sunt suparati pe viata sau doar pentru ca esenta lor este ura. Nu ma intriga nici cei care, vazand ca promisiunile care li s-au facut nu au fost onorate, isi refugiaza inconstienta in lozinca „dar ceilalti ce au facut?” uitand ca regula jocului este exact inlocuirea celor care nu fac. Iar „ceilalti” au fost totusi acum doi ani. Ba unul dintre „ceilalti” a platit dupa numai 70 de zile de guvernare nu dupa doi ani de guvernare catastrofala. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca de data asta oferta ii mai cuprinde si pe altii nu numai pe „ceilalti”. Este chiar prima oara cand opozitia ofera multe chipuri noi. Nu ma intriga nici macar faptul ca majoritatea alegatorilor nu reusesc sa inteleaga importanta alegerilor pentru PE. Lipsa de educatie si informare este totusi o boala grea a societatii romanesti, boala pe care numai impachetarile cu pamant a catorva generatii o mai poate diminua cat de cat.
Ma surprinde insa absentul de la vot care isi permite sa fie nemultumit si sa injure la gramada dar care nu are minimul curaj sa isi spuna raspicat cuvantul prin vot. Absentule, nu ai acest drept. Nu ai nici macar dreptul sa fii nemultumit de un nume sau altul atat timp cat nu te prezinti la vot. Da, este dretpul tau sa nu votezi dar asta nu iti da dreptul sa ii acuzi pe cei care nu au votat cum ti-ar fi placut tie. Ai ales sa voteze altcineva pentru tine. Ti-ai delegat dreptul de a fi nemultumit.
Ma intriga de asemenea votul micului, mediului si marelui intreprinzator. Chiar nu inteleg cum un asemenea votant poate sa voteze cu stanga cand exact ceea ce face acest alegator, zi de zi, face din el un om de dreapta. Pur si simplu alegatorul asta isi neaga, prin votul sau, ratiunea lui de a fi. Doar pentru faptul ca exact din munca lui si din impozitele create de el traieste restul societatii iar stanga intotdeauna incearca sa ii ia cat mai mult pentru a distribui nu numai sectorului pe care este firesc sa il sustina bugetul de stat (invatamant, justitie, armata, sanatate, politie etc) dar si pe hot si pe lenes si pe profitor si pe corupt. Acest alegator uita de fiecare data cand voteaza ca in perceptia unei guvernari de stanga el nu conteaza decat ca sursa de bani care trebuie exploatata la maxim, umilita, neluata in seama, devalizata, batjocorita, punctul central al interesului unei guvernari de stanga fiind doar bugetarul, cel care este dependent de actiunea guvernului si sursa sigura de voturi pentru acesta.
Ma intriga extrem de tare lipsa tinerilor de la vot. Acest tip de alegator uita ca votul inseamna provizionarea viitorului iar absenta lui de la vot este asimilabila amanetarii viitorului pentru o suma derizorie. Probabil ca in tinerete niciun om nu stie ca in firea lucrurilor este ca omul sa imbatraneasca si sa moara iar cel tanar urmand sa ii ia locul celui care moare. Or acel loc este locul pe care si l-a pregatit prin lipsa sa de la vot.

Asist in ultimul timp cu stupefactie la o revolta complet ipocrita a unora dintre ziaristii pe care multi dintre noi ii respectam pentru faptul ca in conditiile in care ceilalti confrati ai lor accepta obedient sa isi batjocoreasca conditia de jurnalisti, ei continua sa se bata cu un regim politic oligarhic opresiv.
Stupefactia mea are ca sursa afirmatiile acestora conform carora ei sunt singurii care fac opozitie si deplang soarta societatii civile care, prin lipsa sa de reactie, da dovada de un amorfism ingrijorator. Revolta lor ar fi indreptatita daca ar fi asa. Dar, din punctul meu de vedere, este doar ipocrita pentru ca de nenumarate ori, atunci cand am iesit in strada, probabil din considerente editoriale, majoritatea lor nu numai ca au refuzat sa ni se alature dar au refuzat in mod obstinant sa faca publice aceste proteste. Imi vin in minte numai trei sau patru nume care s-au implicat de cateva ori: Sabin Orcan, Ondine Ghergut si parca de vreo doua ori si Dan Turturica a scris cateva cuvinte. Pentru ceilalti insa, am fost complet inexistenti. Evident ca prezentarea unui protest al catorva zeci sau sute de nebuni care nu vor nimic pentru ei dar care sar in apararea CSM, a DNA si chiar a lor, nu face rating. Si atunci de ce un Turcescu sa mediatizeze asemenea proteste? Simplu, domnul meu: din motive de vizibilitate care poate rostogoli exact ideea de protest.
O ascultam aseara pe Andreea Pora (pe care o pretuiesc de altfel pentru faptul ca este bataioasa) si mi-au innebunit hematiile in momentul in care deplangea inactivitatea societatii civile complet amortite care nici macar in 2012 nu a stiut sa faca opozitie. Ei nu? Nu este vina protestatarilor, stimata doamna, ca vederea domniei tale este dominata de miopie si este centrata selectiv. Evident ca noi cei care am iesit in strada si pe liparul verii si pe ploaie si pe ger, suntem niste no name. Dar iti garantez eu (ii stiu pe mare parte dintre ei) ca suntem oameni extrem de dotati intelectual, mult mai dotati si mai valorosi decat multii fandositi cu notorietate pe care domnia ta ii vede. Nu, nu ne-am limitat doar la a scrie cuvinte pe facebook asa cum fac multi alti semeni ai nostri. Am iesit in strada fara sa ne cheme nimeni, fara sa ne plateasca nimeni, fara sa ne organizeze nimeni. Am iesit pentru ca ne mana crezul nostru in democratie. Numai ca domniile voastre, stiind ca nu faceti rating cu noi, nu ati dat curs rugamintilor noastre de a mediatiza aceste mici „intamplari” pentru ca prin mediatizare sa se amplifice.
Eu va intreb direct: nu simtiti niciun fel de sentiment de rusine atunci cand va impaunati ca fiind sigurii care ati tinut si tineti stindardul democratiei sus? Miopia voastra este nu numai jignitoare ci este expresia unei ipocrizii dublata de autism complet neproductiv. Cu atat mai mult cu cat oricare dintre voi este protejat de notorietatea pe care o aveti. Noi insa ne-am asumat pericolele potentiale si ne-am expus pentru ca noi chiar credem intr-o idee. Da, ne-am opus si inainte de 2012, si in timpul acelei veri prea fierbinti (pentru stiinta voastra, eu am scris inainte cu vreo trei zile de a o scrie Cristoiu: „seamana a lovitura de stat”) din 2012 si dupa aceea continuu. Numai ca voi nu ati vrut sa ne vedeti. Credeti-ma, doamnelor si domnilor, multi dintre noi sunt mult mai valorosi decat sunteti voi. Si nu o spun ca sa va jignesc ci doar ca sa va aduc cu picioarele pe pamant. Am mai spus-o si v-o repet: atat timp cat veti avea orgoliul stupid si autarhic sa va credeti singurii revoltati de pe pamantul asta, nu faceti decat sa incercati sa sechestrati chiar ideea de protest si de civism. Cand voi erati stapaniti de teama chiar si cand scriati (dar scriati totusi), noi eram in strada. Voi unde ati fost? Ce va da dreptul acum sa va impaunati cu eroismul vostru singular? In autosuficienta voastra narcisista, v-ati gandit vreodata ca daca ati avea inspiratia sa mediatizati multele nume care se opun, ati multiplica numarul tintelor atacurilor celor de la Antena 3 si s-ar putea ca acestia sa nu aibe suficienta munitie sa murdareasca tot?
Valoarea, doamnelor si domnilor, nu v-o castigati odata cu castigarea notorietatii. Recunoasterea semenilor vostri este un premiu care nu se pune intr-o vitrina ci se lupta pentru el continuu. In spiritul acesti idei am facut apel si la intelectualii cu notorietate si i-am indemnat sa ni se alature. Chiar si prin scriitura. Au facut-o si o fac doar cativa dintre ei. Nu pot sa nu il mentionez pe Stere Gulea sau pe Alex Stefanescu. Este imbucurator ca in ultimul timp a inceput sa isi faca simtita prezenta in viata cetatii Andrei Plesu si Dan Puric. Dar inca este prea putin. Daca ati avea doar putina decenta si doar putin altruism, ati putea sa constati ca sunt multi altii dintre noi intelectuali de marca dar care nu au avut sansa voastra sa fie luati in seama de catre societate. Voi ati avut sansa asta. Nu o irositi. Orice ati spune, recunoasterea sociala a valorii este in foarte mare masura chestie de sansa si nu de valoare. Nu ratati sansa asta daca tot v-a pus hazardul in situatia sa o aveti.
Noi nu vrem medalii, recunoastere sau multumiri. Dar nu ne demonetizati acaparand, pretinzand in mod nedrept si arivist atitudinea civica si paternitatea opozitiei. Nu repetati greseala pe care o face cu noi tot ceea ce este politic.

Am avut in aceasta dupa-amiaza o mica „dezbatere” cu un individ care, in momentul in care punctul meu de vedere expus nu a coincis cu al sau, nu a ezitat sa incerce sa ma faca sa tac trecand direct la acuze legate de mine si nu de subiectul in discutie. Dincolo de faptul ca m-a „indemnat” sa nu mai dau „lectii la altii”, am continuat sa imi sustin punctul MEU de vedere fara insa sa incerc sa afirm ca ar fi singurul de luat in seama. Ba am accentuat de mai multe ori ca, pana la urma, este chestie doar de optiune individuala enuntul celui  care a generat toate comentariile. Pe scurt: un jurnalist pe care eu il respect, spunea ca cei care dau like contului lui Badea si/sau Gadea de la Antena 3, dispar din lista lui. Eu i-am amintit, in comentariul meu, o faza de acum aproape un an cand multi dintre cei din lista lui ii condamnau vehement o anumita atitudine jurnalistica. Evident ca atunci i-am luat apararea spunand ca este punctul lui de vedere si ca daca respecti un om, ii respecti si dreptul la a avea un punct de vedere exprimat onest. In comentariul de azi spuneam ca dincolo de faptul ca eu nu pot sa postez sau sa comentez pe conturile respectivilor (lesne de inteles de ce), stiu oameni care le dau astora like doar pentru a putea sa vada ce se intampla acolo. In esenta, indemnam la toleranta si nu la lipsa de toleranta careia, cu ceva timp in urma, ii cazuse prada chiar jurnalistul in cauza. Evident ca personajul agresiv care mi-a atacat comentariul (doar pentru ca nu m-am lansat in a sustine visceralizat, intr-o adoratie netarmurita, ca un fan devotat si neganditor ce ar fi fost de presupus, in mod fals, ca ma aflu) a avut exact pozitia prostului agresiv pentru care „daca nu esti ca mine, nu esti bun de nimic”. Exact prostul egalitarist agresiv despre a carui tipologie scriam in „Avertismentul zilei”: „Uniformizarea in jos inlocuieste egalitatea in drepturi, in fata legii si egalitatea de sanse cu egalitarismul agresiv, arogant, intolerant in prostia lui, autosuficient si nesimtit, toate acestea devenind etalon social.”. Evident ca un Badea si un Gadea sunt nu numai de combatut ci de condamnat. Si nu pentru ca ar avea alt punct de vedere fata de al meu ci pentru ca se folosesc de cele mai abjecte cai ca sa manipuleze in mod cinic perceptia realitatii de catre o buna parte dintre cetatenii acestei tari. Lucrul asta insa nu trebuie sa ne faca pe noi ceilalti (pana la urma victime si unii si ceilalti) sa despartim lumea in doua tabere ireconciliabile care nu se pot amesteca, la fel ca uleiul si apa: noi si ei. Or exact acelasi radicalism talibanizat il intalnesc si in cealalta tabara. Cu ce ar fi mai dezirabil un intolerant cap patrat din tabara „mea” fata de un prost visceralizat din tabara „lor”? Ce facem? Ne negam pana la nevoia de a ne extermina unii pe ceilalti? Ba eu unul chiar imi doresc sa fiu lasat sa intru printre ei. Sa vorbesc cu ei. Sa postez in grupurile lor, sa dezbat cu ei, sa ma contrazic cu ei, sa incerc sa ii conving asupra valabilitatii punctului meu de vedere. Cu argumente, cu date factuale, cu intelegerea momentului si asumarea nevoilor viitorului. Numai in felul asta le pot arata ca sunt mai bun. Cum pot sa fac acelasi lucru pe care eu il condamn la Ponta si gasca lui de neispraviti? Atentie ca nu ma refer la PSD in ansamblu ci la cei care au subordonat un intreg partid intereselor proprii, interese care nu sunt legate de jocul firesc al luptei politice pentru a ajunge la guvernare ci la maximizarea intereselor proprii unui grup, de a-si intari pozitiile de putere discretionara, de a-si proteja conflictele cu legea, de a-si subjuga sclavagist electoratul captiv. Din pacate catre acest tip de electorat se indreapta cam toate partidele. Drept este ca PSD, prin actiunea conducerii lui, exceleaza in acest tip de actiune politica ce nu are nimic comun cu democratia si cu respectul pentru alegator. Pana la urma democratia are la baza ideea de pluralism de idei si de optiuni. Atitudinea exclusiva nu este o optiune daca vrem democratie. Stanga nu are voie sa existe fara dreapta si dreapta fara stanga iar intre ele trebuie sa existe un echilibru stabil. In contextul asta nu pot sa nu constat faptul ca de prea multe ori intalnesc, in ultimul timp, atitudinea dusmanoasa „sa terminam definitiv cu PSD si cu stanga”. De ce ar fi mai de acceptat aceasta atitudine fata de atitudinea celor din USL de acum nu mai mult de doi ani cand strigau cu ura „sa terminam definitiv cu PDL si Basescu”? Cu ce sunt mai buni cei care cer subliminal omorarea tuturor celor care nu au optiuni de dreapta fata de cei care acum doi ani cereau subliminal omorarea tuturor celor care nu au optiuni de stanga? Chiar si a celor pentru care preferinta politica nu este o optiune? De ce acest continuu blestem al totalitarului „cine nu este cu noi, este impotriva noastra”? Nu v-a ajuns? Mai vreti inca 50 de ani de totalitarism? Chiar nu sesizati ca suntem cu totii cetatenii aceleiasi tari si ca invrajbirea si intoleranta noastra nu produc efecte negative decat asupra vietilor noastre si folosesc doar celor care in urma votului nostru acced in pozitii care ii protejeaza de absolut toate mizeriile si zbaterile cotidiene din vietile noastre ale celor care urmeaza sa ne taram zi de zi pana cand EI vor veni iarasi sa pretinda votul nostru cand mult mai firesc ar fi sa ni-l cerseasca cu smerenie?
Stiu, in pragmatismul vostru deformat ma veti acuza iarasi de lipsa de realism, de puncte de vedere utopice, de naivitate, ca sunt visator, ca sunt desprins de realitate. Stiti ce? Pentru mine chiar nu sunt acuze toate astea. Din punctul meu de vedere, sunt calitati la care chiar nu am de gand sa renunt atat timp cat inca mai traiesc. Daca voua normalitatea tolerantei si pluralismului va este utopie, va reamintesc faptul ca lumea civilizata pe exact utopiile mele functioneaza. Daca voua va pare normalitatea mea generatoare de destabilizare, eu va pun in fata certitudinea urii care va umple zilele. Asta ca tot sunteti cu totii buni crestini declarati. Si in stanga si in dreapta. Eu nu sunt deloc un bun crestin. Bisericos cu atat mai putin. Eu doar cred.

Incepand cu vara anului 2012 mi-am insailat inca o data speranta si mi-am dat voie sa cred ca toti cei care isi spun “clasa politica” vor invata ceva din ce se tot intampla de doi ani: manipulare, invrajbirea cetatenilor aceleiasi tari, minciuna, ipocrizie, excese patriotarde, promisiuni care la o minima analiza nu aveau cum sa reziste, demonizarea adversarului politic, devalizarea bunei credinte a cetateanului si nu in ultimul rand, pauperizarea la maxim a ideii de statalitate, legalitate, constitutionalitate. Si toate astea pentru ce? Doar pentru ca o mana de cateva sute de neispraviti aroganti si prosti – la o analiza ceva mai atenta – chiar daca ei au senzatia ca sunt mari inteligente, fiind de fapt doar niste jmecheri jegosi cu pretentii aristocratice, doar pentru ca acesti indivizi sa scape de puscarie. Si ca sa scape de puscarie, au fost dispusi sa comita alte si alte ilegalitati.
Nu, nu mi-am propus sa primesc o decoratie pentru ceea ce sunt asa ca am sa imi permit, de fiecare data cand mi se da ocazia, sa afirm, cu durere in suflet, ca suntem o tara de cretini egalitaristi, mandri nevoie mare de prostia si lipsa de educatie proprie, fasonati, aroganti si autosuficienti. De la al mai mic pana la al mai mare. Lipsa de stil si clasa este etalata de la balciul (tiribombe, dughene, mici si rochii de epoca de un prost gust desavarsit) instalat de primarita Lia Olguta Vasilescu in plin centrul orasului meu, pana la lasitatea oportunista a Presedintelui Academiei Roamane atunci cand evita sa se pronunte asupra problemelor reale si grave existente in societate, doar ca sa nu supere conducerea (vremelnica) tarii care l-a sustinut din umbra.
Pot accepta, asa cum imi spunea cineva chiar ieri, ca Traian Basescu a facut praf Constitutia. Am zis “OK, te rog sa imi scrii acum articolele facute praf.” Raspunsul a fost “Pai de unde sa stiu? Ca nu am citit niciodata Constitutia!”. Aha… Nu cumva vorba asta este preluata de la Antena 3? Pot accepta ca Videanu, Oltean, Blaga, Udrea si multi altii de la varful PDL (ca si multii oficiali locali) si-au traficat influenta, au bagat mana in butoiul cu miere, au avut avantajoase contracte cu statul, au politizat tot ceea ce era de politizat, au pus mana, unii dintre ei, pe spatii comerciale, fabrici sau mai stiu eu ce, la preturi la care orice alt muritor nu ar fi avut acces. Dar nu o pot afirma raspicat doar pentru ca asa “se spune”, fara sa existe niste dovezi indubitabile. Sincer sa fiu, eu unul chiar imi doresc acele dovezi dar nu pentru ca unul sau altul sunt de la PNL, sau PDL, sau PSD, sau PMP, sau UDMR ci doar pentru ca sunt niste jigodii nesatule. Unii dintre ei.
Da, mi-am dorit, incepand cu vara acelui 2012, ca politicienii nepatati (indiferent de partidul din care fac parte) sa invete ceva din toate cate se petreceau. Mi-am dorit ca cineva sa aibe forta sa incerce sa ia totul de la zero si sa construiasca un alt fel de politician, un alt fel de partid politic. Da, pot fi de acord ca politica este o curva. Dar pot accepta lucrul asta doar pana la limita la care esenta vietii democratice (isi mai aminteste cineva ca nu mai departe de acum 25 de ani au murit niste oameni pentru lucrul asta?) este grav amenintata, doar pana la limita la care dispretul pentru legalitate naste o oligarhie hrapareata de neamuri proaste care sfideaza absolut tot: legi, norme, bun simt, educatie, inteligente. S-a pierdut acel moment. Nimeni nu a avut curajul sa scurteze perioada de intrare in normalitate. Iar in felul asta ne-am prelungit isteria cu inca 25 de ani. Or in situatia asta cetateanul ar trebui sa ajunga la concluzia ca nu are voie sa dea pe mana nimanui puterea absoluta. Sustin inca din 1990 ca pana nu ne vom maturiza ca popor, atat cat sa putem “naste” exponenti politici de soi, trebuie sa votam in asa fel incat intotdeauna sa existe un echilibru fragil intre diversele formatiuni si orientari politice. Asa ca pana una alta avem parte doar de acea curva nespalata, murdara, stirba, nemancata si plina de toate bolile lumesti, de la cele mai banale forme de existenta a mizeriei pana la cele mortale. Si continuam cu totii sa ne facem treaba cu ea prin boscheti, pe centura, prin WC-urile publice insalubre si nedezinfectate de nimeni nu mai stie cand, pe apucate.
Nu pot sa spun ca nu exista o nevoie de schimbare in esaloanele inferioare ale partidelor. Dar semnele sunt destul de firave si teama imi este ca se vor pierde pe parcurs. Pentru ca nu pot sa nu constat ca ce este acum generatie de 40 de ani, este mult inferioara generatiei politice de acum 15 sau 20 de ani. Sunt si mai hrapareti si mai aroganti si mai ipocriti si mai cinici. Ceea ce se petrece cu cei de la guvernare este vizibil in mare masura. Teama imi este insa ca si in opozitie lucrurile se repeta cam in acelasi fel. Cu numai cateva zile in urma, doua doamne din doua partide din opozitie se plangeau ca “Luna aceasta mi-am luat prima palma serioasa de la politica Atat de puternica, usturatoare, neasteptata, nedorita si ingalata cu lipsa de consideratie si respect din partea unui om politic pentru care am muncit suficient cat sa ajung sa inghit pastile de stabilizare fizica. E din partidul meu. Va pleca la Bruxelles, iar eu voi ramane cu o specie de ura si un sentiment acut de respingere, cu dorinta retinuta de a-l rastigni public si cu o buna parte a credintei, a fortei de munca si a increderii ucise de un singur gest, al unui singur om, dar care reprezinta o categorie intreaga! Din pacate, am inteles cat sunt de mica! Si cat valoreaza eforturile individuale. Nu ma plang, am si castigat, iubesc sa fac politica, o sa-mi gasesc si o explicatie, o sa trec peste si nu ma opresc din drum…dar e absolut gratuit si neproductiv sa-ti demotivezi oamenii, tu, lider!” sau, cealalta, “Nu mai vreau! Ce sunt eu? Am tot dat tot! Degeaba! Dupa ce se ridica, nu ne mai cunosc… De fapt fac asta si acum… Nu-i corect, dar nu-i poti schimba… Dar poti sa-i lasi sa se descurce singuri, sa vada cum este, sa vada ca nu pot singuri…”. Si sunt sigur ca acest gen de nemultumire este comun tuturor activistilor de partid, indiferent de partid, din esalonul celor care muncesc pentru partid. Cand va veti satura si va veti revolta?
Evident ca o minte de prost ar putea sa imi spuna “Nu-i asa ca toti sunt la fel?” sau “Prin ceea ce spui, destabilizezi dreapta si nu este momentul”. Nu dragilor, nu sunt toti la fel si nu destabilizez dreapta. Iar ceea ce fac eu este binevenit in orice moment. Pentru ca a pune la punct jigodiile, indiferent de partidul din care provin, indiferent daca sunt “ai nostri” sau “ai lor”, este ceea ce eu sunt convins ca trebuie sa fac continuu. Numai daca o facem cat mai multi mai putem schimba cate ceva. In caz contrar este suficient sa avem cu totii cate o Antena 3 care sa ne spuna ce sa gandim si cum sa afirmam. Din punctul meu de vedere noi cetatenii avem o arma teribila la indemana: propria judecata pe care sa o lasam sa se manifeste in spiritul acceptarii si asumarii adevarului si votul. Numai gandind dincolo de indoctrinari si manipulari grosolane si votand mai putem schimba cate ceva. In concluzie: nu renuntati nici la posibilitatea de a gandi (in definitiv asta ar trebui sa ne scoata din randul animalelor), nici la votul vostru. Primii care vor avea de suferit daca o faceti, sunteti voi. Raul, compromisul indoielnic, jigodismul trebuiesc acceptate doar pana la nivelul la care ating esentele legalitatii si constitutionalitatii.

Societatea romaneasca a inteles prin democratie dispersia responsabilitatii. Ceausescu a fost impuscat pentru mult mai putin fata de cat au facut cateva mii de politicieni (nu am scris majoritatea lor! nicidecum!!!) si/sau protejati ai lor in tara asta in ultimii 25 de ani: devalizarea si devalorizarea economiei nationale, furturi, coruptie, actiuni programatice impotriva propriei populatii, tradarea intereslor nationale si… lista este imens de lunga.

Daca as putea, le-as recomanda tuturor romanilor sa traga aer in piepturi si sa nu isi lase emotionalul manipulat pana ajungem iarasi sa vrem sa ne dam in capete unii altora. Prea usor cadem prada instigarilor posturilor tv partizane si cuvantarilor de o inestimabila valoare teoretica si practica a o multime de ceusesti mai mititei si ceausei. Ganditi, acceptati-l si pe celalalt, socotiti ca voi ati fi in locul celui mai slab, vedeti ce castigati pe plan personal daca infigeti cutitul intr-un semen al vostru care opteaza altfel decat o faceti voi. Ganditi-va de fiecare data ca fiecare dintre voi este socotit doar un numar intr-o statistica si un vot potential. Iar in cazul asta ar trebui sa ii pretindeti celui care va impune votul (cand de fapt ar trebui sa vi-l cerseasca) si nu celui care opteaza in alt fel decat o faceti voi. In majoritatea cazurilor, atunci cand ati vrea sa va injunghiati semenul, nu faceti decat sa aparati avutia altuia nu pe a voastra. Si de cele mai multe ori avutia aia a fost creata prin saracirea voastra si nu prin munca. Mai ganditi-va!

Noi ca indivizi, dar si ca tara, nu am avut niciodata o actiune pe termen lung. Noi ca popor nu am avut niciodata tinte indelungate. Iar lucrul asta a facut intotdeauna din noi o tara si un popor second hand. Nu valoarea noastra individuala a dus la aceasta realitate tragica ci incapacitatea de a avea tinte si de a gandi pe termen lung ne-a dus la a avea o existenta comica. Nu ne este nici proprie nici la indemana planificarea, tintele, directiile importante dinainte stabilite si urmate. Din cauza asta intotdeauna anotimpurile ne prind nepregatiti, din cauza asta toate guvernarile actioneaza pompieristic stingand focul dar facand cu apa mai multe pagube decat a facut focul. Si de fiecare data dand vina pe ce nu au facut ceilalti, uitand fiecare in parte ca esentiala ar trebui sa fie Romania si poporul roman. Dusmanii acestei tari si acestui popor nu sunt niciodata ceilalti ci noi insine. Dand vina pe altii sau pe soarta pentru ceea ce ni se intampla nu facem decat sa incercam sa ne mascam lasitatea, impotenta, indolenta, hotia, coruptibilitatea si lenea nationala devenite informatie genetica si transmise din generatie in generatie. In felul asta s-a nascut capodopera nationala: Miorita.

Mintile ne-au fost atat de mult pervertite de obisnuinta furtului incat acesta a devenit o necesitate nationala. Am incercat atat de mult sa ne justificam propria tendinta de a fura incat am ajuns sa facem totul pentru a obiectiva furtul. In felul asta l-am creat pe Toma Alimos ca sa putem justifica mai tarziu votul favorabil hotiei, coruptiei, minciunii, ipocriziei pana am ajuns sa facem din arivist, din neamul prost, din parvenit, din  rebuturile valorice un standard, un stindard si un reper social.

Suntem o tara second hand si un popor second hand. Din vina noastra nu din a altcuiva, indiferent cata valoare sau nonvaloare individuala am avea. Nu va grabiti sa dati in mine cu vreo medalie ca oricum nu o primesc. Imi iubesc prea mult tara ca sa vreau de la ea doar o frivola medalie. Eu o vreau sa se invarta dupa soare. Dar pentru asta ar trebui sa arunc intai tot poporul la gunoi pentru ca acolo sa fermenteze in propria-i mizerie si sa se distileze singur pentru a obtine ulterior mandretea de popor la care visez.

Noapte crancena, tara mea. Nasti de prea mult timp monstri din care-ti faci idoli si eroi.

Hai sa fim realisti si sa acceptam ca oricat de buni ar fi europarlamentarii romani, oricat de activi ar fi ei, oricat de recunoscuti sau aratati cu degetul ar fi ei, oricat de apreciati sau inconjurati de zambete condescendente (care mascheaza un dispret politicos) ar fi ei in timpul mandatului lor, in economia generala a Parlamentului European, nu prea conteaza acesti europarlamentari veniti cu pluta din Romania. Iar acest lucru se intampla doar pentru faptul ca noi ca tara, chiar daca suntem o tara mare, nu prea contam. Si nu din vina europenilor ci din vina noastra. Nu am stiut (sau nu au avut oficialii romani interesul) sa negocien conditiile de aderare in folosul tarii, nu am stiut (sau nu am vrut daca din asta nu a iesit un folos personal) sa cheltuim banii europeni incat sa ne dezvoltam ca tara, nu am stiut cum sa devenim un jucator de luat in seama si ne-am limitat doar la a incerca, gafait, sa urmam cat de cat regulile europene iar acasa am mimat democratia, am mimat munca, am mimat cinstea, am mimat legalitatea. Or in conditiile astea este clar ca, raportat la puterea reala de decizie sau de a impune un ceva anume in Parlamentul Europei, este doar o lozinca putin dezirabila, pentru cineva care mai si gandeste, sa creada ca aceste alegeri europarlamentare chiar conteaza. Ar trebui sa conteze, ar trebui sa fie foarte importante, dar nu conteaza. Nu ei ne-au facut o natie de mana a doua ci noi am facut tot posibilul sa ne infatisam ca natie de mana a doua. Noi prin intermediul demnitarilor nostri pe care noi ii votam de fiecare data la noi in tara.
Si atunci de ce atata agitatie? De ce atata risipa financiara (intreaba cineva de unde vin banii?)? De ce atatea energii mobilizate si irosite? Din punctul meu de vedere raspunsul este simplu: PSD da tonul iar celelalte partide incearca (cu mici sanse de a tine pasul) sa ii urmeze ritmul. Fara insa sa tina cont ca nu au atatia bani cati are PSD-ul. Fara insa sa tina cont ca nu sunt in stare sa sfideze regulile si legalitatea asa cum o face PSD-ul. Fara sa poata accepta ca PSD-ul este cea mai buna si perfectionata masina de creat minciuna, iluzii, coruptie si fatarnicie. Nu veti reusi toti la un loc sa egalati PSD-ul. Si nu este vorba despre PSD ca partid sau ca doctrina (cu toate ca nici doctrina foarte bine conturata nu are in afara de doctrina minciunii si coruptiei) cat este vorba despre varfurile acestui partid si interesele pe care ei le au, interese care, ca sa si le realizeze, le impune sa se foloseasca in mod marsav de baza de partid, de membrii lor, de aspiratiile acestora si de marea naivitate a unei populatii indobitocite prin manipulare cinica.
In toata aceasta joaca de-a europarlamentarele, nu PSD este interesatul principal, nu baronii sau politicienii de varf sunt cei interesati cel mai mult. Nici macar cei care ar urma sa castige bani frumusei in cei patru ani de mandat nu sunt principalii beneficieri ai acestei mascarade triumfaliste numita campanie electorala. Singurul major interesat este Victor Ponta.
Este vizibil ca realizarile guvernarilor Ponta sunt complet departe de a se apropia cat de putin de promisiunile facute la preluarea guvernarii. Activitatea de guvernare s-a limitat doar la puternice lovituri de imagine. Perioada scursa a fost marcata de scandaluri de coruptie, de sfidarea repetata a pretentiilor partenerilor externi, de incompetenta manageriala la nivel de guvern. Duplicitatea premierului incepe sa fie din ce in ce mai vizibila. Este stiut faptul ca, de exemplu, in concluziile scrise ale comisiei guvernamentale scrie negru pe alb ca STS nu a avut niciun fel de contributie in nereusita recuperarii supravietuitorilor accidentului aviatic din iarna dar la televizor premierul tuna si fulgera exact impotriva STS, doar pentru ca are niste interese personale cu STS. Este stiut cum tuna si fulgera la televizor intreaga conducere PSD impotriva “abuzurilor” si activitatii “politice” a DNA si ANI pentru ca la Bruxelles sa trimita analize in termini extrem de laudativi la adresa DNA si ANI. Este stiut cum premierul si-a intarit pozitia strict personala prin subordonarea unor servicii de informatii si ale unor institutii vitale in functionarea statului intarindu-si in felul asta controlul personal pe un segment important din functiunile statului.
Evident ca pe plan extern toate astea (si inca multe altele extrem de cunoscute) se stiu asa ca premierul nu mai poate miza decat pe o sustinere in interiorul tarii pentru a-si obiectiva prezenta in fruntea si a partidului dar si a guvernului. Or incompetenta, duplicitatea, ipocrizia si lasitatea politica a premierului (toate astea compunand un tablou lugubru al caracterului acestuia) au inceput sa devina notorii chiar si pentru cei mai apropiati colaboratori (vezi si felul in care domnul Antonescu s-a dezis de el chiar inainte sa fi cantat vreun cocos chit ca noi de pe margine urlam despre caracterul indoielnic al premierului inca dinainte de a incepe mariajul neinspirat dintre PNL si PSD) si pentru cei mai ferventi sustinatori. In momentul asta pe domnul Ponta doar interesele pecuniare meschine sau gravele coflicte cu legea ale celor mai apropiati il sustin inca la guvernare. Pericolul pentru domnul Ponta nu vine de la opozitia extrem de fragila si divizata, incapabila sa produca o motiune de cenzura si cu atat mai putin o demitere. Pericolul pentru domnul Ponta vine chiar din interiorul partidului. Or in atare situatie, intr-un climat lipsit complet de realizari, intr-un climat dominat de balbe, actiuni catastrofale, intr-o administratie in care constanta este esecul oricarei actiuni si impietrirea in inactivitate a guvernarilor Ponta, vopsite apoi manipulativ in culori festiviste dar golite complet de continut, premierul are nevoie ca de aer, ca sa reziste in continuare, sa ii fie obiectivata prezenta la guvernare de catre electorat.
Premierul este singurul care are nevoie de o victorie consistenta a PSD in aceste alegeri europarlamentare. El ar fi singurul beneficiar real al unei reusite. Singura de pana acum a guvernarilor Ponta. Ceea ce este paradoxal, dar in logica electorului roman, este faptul ca aceasta reusita care il va duce la a-si salva pozitia pentru o vreme, este faptul ca cei care ii vor aduce acesta reusita (repet: singura din timpul celor trei guvernari) vor fi exact cei care il detesta si il dispretuiesc mai mult: cei care nu se prezinta la vot. Lipsa de la vot, absenteismul masiv nu va face altceva decat sa lase drumul liber pentru electoratul captiv al PSD si va crea premizele fraudelor electorale. Un rezultat pozitiv pentru PSD va fi cartea cu ajutorul careia premierul Ponta si-ar putea legitima si obiectiva prezenta ca premier si eventual presedinte. “Poporul ma sustine” va fi lozinca cu care domnul Ponta isi va putea salva propria pozitie in cadrul partidului iar prin asta va inlatura, pentru o vreme, puciul care i se pregateste in cadrul propriului partid. Si de data asta exact electoratul care ii vrea caderea, il va salva.

Furnicutele PSD-iste bat din usa in usa si invita oamenii nu la carciuma ci la restaurant. Evident pentru o dezbatere relaxat tovaraseasca dupa care se va scanda, intr-un delir etilic, numele conducatorului iubit.
Foarte multi agitatori PSD-isti primesc sarcina sa aduca fiecare cate 24 de votanti, sub sanctiunea eliminarii din partid. Acesti 24 (de ce nu 25 sau 23? Dumnezeu stie! doar am zis ca totul este o fantezie) de votanti urmeaza sa primeasca un buletin de vot gata stampilat (evident pe semnul electoral al PNL, PDL, PMP sau PFC) si suma de 50 lei daca la iesire inapoiaza un buletin de vot nestampilat. In timpul asta vicepremierul Dragnea se da pe viitura iar cocalarul le invata hora saltata pe dansatoarele de samba, stimulandu-le cu pui dezosati pregatiti de monta.
Primarii aviatori si primaritele parasute dau in clocot sa cheltuiasca banii primariilor pe tot felul de alea de parca ar cheltui din buzunarul propriu. Nu ca nu ar avea si in buzunare dar sunt suficient de lacomi ca sa cheltuiasca din banii mei pentru propriul lor partid. De ce sa cheltuiasca fufele din banii mei pentru un partid pe care eu nu il votez niciodata?
Pe benerele PSD zambesc nonsalant Sconcsponta (sau mai pe scurt Sconta) alaturi de fruntasi PSD-isti cercetati sau arestati deja, in asteptarea dreptatii pana la capat.
Vajnici oameni de afaceri cu preferinte PSD-iste (ca de aia sunt capitalisti ca sa aibe optiuni de stanga, nu?) isi obliga angajatii sa lipeasca afise si sa distribuie materiale electorale. Curat legal!
Abundenta de actiuni electorale are in spate sume banesti exorbitante. Probabil undeva la nivelul a 30-40 milioane de euro. Sau sunt naiv? Evident acestea (nu) provin din cotizatiile membrilor PSD. Miza nu o reprezinta cele 16 locuri de europarlamentari. Aceste locuri (poate chiar mai multe) pe care sigur le vor castiga avand in vedere ca la alegeri nu se vor prezenta decat un numar de alegatori intre 4 si 6 milioane dintre care cca. 3,5 milioane sunt electori captivi (sau sa zic pasivi?) ai PSD. Miza o reprezinta manifestarile glorioase de dupa, manifestari prin intermediul carora distinsul premier va incerca sa arate lumii intregi cum „il iubeste pe el” oamenii, fara sa pomeneasca ceva despre numarul celor care il iubesc ci numai despre procentul romanilor care au aratat ca sunt trup si suflet alaturi de PSD. Ceilalti romani, cca. 10 milioane, adica undeva cam de trei ori mai multi decat votantii PSD, nu se vor prezenta la vot dar nu vor conteni sa se arate dezgustati de nemernicia clasei politice, de parca amintita clasa ar fi cazuta din cer ca ploaia si nu votata de catre cei care merg la vot. „Si pe cine sa votam? Nu vezi ca sunt toti la fel?”, imi spune unul dintre dezamagiti. Raspunsul meu este simplu: cum ar fi daca s-ar prezenta la vot 14 milioane de alegatori si 8 milioane dintre ei si-ar anula votul din proprie vointa? Pe de o parte ar diminua posibilitatea fraudelor iar pe de alta parte majoritatea votantilor le-ar spune fara dubiu politicienilor ca este cazul sa plece acasa si sa ii lase pe altii mai buni sa faca treaba. In cazul asta inclusiv premierul miop ar putea sa constate ca majoritatea poporului roman chiar nu da doi bani pe el. Asta in cazul in care nu vreti sa votati PSD-ul. Macar in cazul asta am sti clar care este vointa reala a populatiei romanesti. Noi ceilalti (cativa „fascisti” care stiu cum transpira neuronii si inca o mana de capitalisti nemernici care stiu sa munceasca fie ca sunt angajati sau angajatori) trebuind in cazul asta sa va lasam sa fiti o tara PSD si atat. Ca oricum ati guita toti de foame dupa putin timp: si sector bugetar si asistati sociali si imbuibati demnitari socialisti. Dar macar atunci ati sti ca v-ati facut-o cu mana voastra. Dupa foarte putin timp idolii vostri nu ar mai avea de unde sa fure la cat de mult sunteti voi dispusi sa munciti.
Mai saracii adversari din alte partide plimba si ei niste pungi, sepcute (tricoul este deja un lux) sau pixuri cu insemnele de partid. Nu vi se pare, chiar si atat, o cheltuiala extrem de inutila prin urmarile ei nule?
Mie imi este clar de multa vreme ca daca in tara asta vrem sa avem competitie politica in limitele normalitatii, avem nevoie de o justitie chiar oarba si nu doar cu strabism, o lege a partidelor care sa nu mai nasca partide identice, ca organizare si functionare, cu PCR si o lege a finantarii partidelor. Cum nimeni nu intreaba niciodata de unde are un PSD atatia bani si cum sunt munciti ei, votantului roman nu ii ramane decat sa fure si el de pe unde mai poate. Un cui, o lopetica, sau chiar un ou. Premiza sigura ca intr-o zi ar putea deveni politician fruntas de stanga. Evident banii provin din activitati lucrative si actiuni culturale.

In loc de epilog

Dom`le prim-magnific-premier, stii cine iti va manca ficatii chiar anul asta? Proprii tai oameni. In special baronetul truditor la inavutirea proprie. Sa nu zici ca nu ti-am spus.

Hai sa fim de la inceput intelesi chiar si pentru a economisi timpul unui eventual cititor care ar fi tentat sa considere ca punctul meu de vedere se inscrie in mioritica abordare misogina dar si ipocrita in acelasi timp. Nu, nu sunt nici pe departe misogin. Ba am prostul obicei sa nu fac niciun fel de diferenta intre barbat si femeie atunci cand sunt in situatia sa am ca opozant, ca partener de dezbatere sau ca tinta a unei polemici, o minte de femeie. Drept este ca acest tip de abordare nu prea este agreat de catre o femeie. Pentru mine este doar o alta minte. Eu unul nu pot sa fac o separare neta intre femeie si barbat decat atunci cand este vorba despre curtoazia si politetea (fireasti in educatia si cultura mea) in relationarea cu o femeie sau in situatiile de intimitate cu o femeie. Preferintele mele intime sunt legate numai de femeie. Or in atare situatie nu mi se pare absolut deloc anormal sa atac sau sa dezbat o situatie de interes public al carei actor este o femeie. Trebuie sa amintesc si faptul ca eu unul nu ma socot un analist al realitatilor politice, sociale si economice romanesti ci doar un observator. Imi lipsesc informatiile necesare ca sa imi dau voie sa ma socotesc un analist. Dar in acelasi timp afirm cu totala lipsa de modestie ca observatiile mele au fost, de cele mai multe ori, anterioare si au batut de departe (au fost verificate de timp estimarile mele) analizele (im)pertinente ale unor autosuficienti analisti cu notorietate.
Am afirmat cu ceva vreme in urma (oricum inainte de a o face analistii de buna credinta sau detractorii) ca prezenta Elenei Udrea ca port-drapel al PMP este o greseala tactica ce poate avea urmari destul de neproductive pentru acest nou partid infiintat sub stindardul recuperarii valorilor autentice fara notorietate din societate. Motivarea mea era simpla: in momentul in care un personaj este contestat (pe nedrept sau pe buna dreptate, nici nu mai are importanta) de mare parte dintre electori, in momentul in care acest tip de personaj public se “bucura” de o perceptie defavorabila in societate, este de preferat sa nu il scoti in fata in momentul in care intentionezi sa iti atragi de partea ta acea parte de electorat nehotarata dar oricum ostila adversarului politic. In caz contrar poti miza doar pe simpatizantii personali (de cele mai multe ori visceralizati) ai respectivului personaj public. Si nu este numai cazul Elenei Udrea ci si a multor altor membri actuali sau fosti ai PDL. Din punctul meu de vedere, inclusiv faptul ca Elena Udrea, imediat ce a fost cooptata in PMP, prin aparitiile sale si-a arogat postura de conducator de partid eclipsandu-l total, imatur si netactic, pe presedintele de jure al acestui partid, este un fapt inadmisibil. Nu am chiar absolut nimic cu doamna Elena Udrea. Ar fi chiar nefiresc din partea mea sa afirm ca nu imi place ca femeie. Ba imi place. Nici macar nu ii pot evalua (si nu pretind ca as fi in masura sa o fac) activitatea anterioara. Este posibil sa fie un bun organizator. Este posibil sa fi avut rezultate excelente. Socotesc insa ca imaginea pe care adversarii politici i-au facut-o cu temeinicie, ar fi trebuit sa o faca sa accepte ca o perioada sa ramana in planul doi, in caz contrar vulnerabilizand extrem de tare exact partidul in fata atacurilor complet marlanesti, manipualtive si abjecte ale lui Ponta. Exact acelasi lucru pot afirma si referitor la multi alti politicieni PDL cu vizibilitate. Cu atat mai mult cu cat am convingerea ca exista multi altii extrem de valorosi dar complet fara notorietate. Atat in PMP cat si in PDL. Cu atat mai mult ar fi fost necesara o asemenea miscare cu cat adversarul politic (alianta PSD-PC-UNPR) nu ar mai fi beneficiat de manipularea care a adus cu ea deficitul de imagine de care se “bucura” (de foarte multe ori in mod nedrept, din punctul meu de vedere) multi dintre politicienii din PDL-ul de dinainte de 2012.
Avand in vedere cele scrise pana in acest punct, consider ca presedintele Basescu face o grava eroare in momentul in care incearca sa o impuna pe Elena Udrea. Acest lucru este de natura sa indeparteze electoratul ostil actualei puteri politice si sa il limiteze doar la simpatizantii fideli ai presedintelui. Iar acest lucru este complet indezirabil daca avem in vedere faptul ca tara are nevoie de o alternativa politica credibila si viabila dupa catastrofalele guvernari Ponta si dupa pierderea credibilitatii PDL iar acest lucru s-ar putea obtine doar cu marirea bazei electorale si nu prin impartirea electoratului in doua fractii: una favorabila PDL si cealalta favorabila presedintelui si implicit PMP. Transferarea divergentelor dintre presedinte si actuala compozitie a PDL, catre electorat, este, din punctual meu de vedere, o extrem de grava eroare. Nu numai ca acest electorat insumat nu va fi egal cu cel anterior, dar mentinerea climatului de beligeranta fratricida sigur va indeparta o parte insemnata din electorat. Iar acest electorat nu se va indrepta catre un alt partid de dreapta (uf cate mai sunt) ci se va retrage in absenteism.
Din punctul meu de vedere nu presedintele s-a dezis de PDL ci PDL-ul a fost cel care, lezat fiind in structura sa aroganta din acel moment, nu a fost in stare sa admita ca baronimea sa nu mai este intangibila. Sa nu uitam ca motiunile de cenzura care au dus la caderea ultimului Guvern Boc si Guvernului Ungureanu s-au datorat participarii subversive a multora dintre parlamentarii PDL. Or asa ceva chiar ca nu este de inghitit, cu atat mai mult cu cat este stiut ca Traian Basescu nu exceleaza absolut deloc in arta compromisului sau in jocurile subtile care ar fi trebuit sa faca epurarea suportabila. Nu este de neglijat faptul ca, prin caracterul sau prin excelenta de comandant de vas (si am accentuat lucrul asta inca din primul mandat al presedintelui), Traian Basescu nu este deloc structurat psihic sa admita indisciplina la bordul vasului. El stie unde trebuie sa ajunga si duce vasul acolo unde si-a propus sa ajunga. Si o face cu mana de fier. A facut-o foarte bine atunci cand a dus PDL-ul la procente la care acesta niciodata nu ar fi putut ajunge fara Traian Basescu. La fel de adevarat este ca nu o putea face fara o echipa. Dar orice s-ar spune, Traian Basescu a fost locomotiva lor. Numai ca unui presedinte de tara (si am mai afirmat lucrul asta cu niste ani in urma) ii mai trebuie inca ceva. Oricum, PDL uita ca exista, in foarte mare masura, datorita lui Traian Basescu.
Cu atat mai mult in situatia asta mie unul mi se pare complet inacceptabila obtuzitatea celor doua parti (PDL si PMP) care nu sunt capabile sa ia in seama NUMAI scopul final si nu sunt deloc dispusi sa treaca peste orgolii proprii sau de grup in favoarea intereselor electorului si, in special, Romaniei. Exact aceasta incapacitate de a sesiza interesul general dincolo de interesul de grup, face din toti niste politicieni mediocri de anvergura redusa. Incapacitatea de a depasi starea de beligeranta de curtea scolii nu numai ca indeparteaza electoratul cu optiuni doctrinare de dreapta dar diminueaza dramatic sansele oricaruia dintre candidatii la prezidentiale ai celor doua partide. Atat timp cat si Elena Udrea si Catalin Predoiu sunt exponentii unor tabere care se improasca cu noroi, faptul ca uneori, separat, se rastesc timid la PSD, nu face decat sa ii arunce intr-un derizoriu absolut care face din parelnica lor opozitie doar un ridicol latrat de bischon in fata unui buldog. Cum FC si PNTCD nu au nicio sansa de crestere substantiala (nu am sa abordez acum cauzele) in perioada acestui an, voturile celor care nu vor sa renunte la dreptul lor de vot, se vor indrepta inexorabil catre singurul jucator prezidentiabil ramas in “piata”: Crin Antonescu. Este foarte adevarat ca si domnul Antonescu va pierde aportul simpatizantilor PNL cu indoielnice atractii vinovate catre PSD. Iar acestia sunt considerabil mai multi decat cei cu convingeri doctrinare de dreapta care se vor indrepta catre domnul Antonescu cu strangere de inima dar si din disperare.
Cert este ca tabloul asta va arata ca pe de o parte PDL-ul va beneficia doar de aportul electoral al votantului captiv dar care il detesta pe Traian Basescu, PMP va beneficia de aportul electoral al simpatizantilor personali ai Elenei Udrea si Traian Basescu in timp ce buna parte dintre cei care, doctrinar vorbind, au optiuni de dreapta, se vor retrage in absenteism sau se vor indrepta catre un PNL care sigur anul asta nu se va reforma decat strict declarativ, PNL antonescian care are o extrem de mare contributie la deprecierea principiilor democratice in tara asta, simpla reorientare declarativa din ultimul timp a domnului Crin Antonescu nefiind o garantie ca derapajul nu mai este posibil.
In situatia asta si raportandu-ma numai la realitatea zilei de azi, Ponta devine singurul prezidentiabil cu sanse de peste 50% sa devina presedinte. Nu am in vedere prostia, manipularea sau posibilitatea ca unii electori sa fi fost treziti de realitate ci numai numarul electoratului PSD, captiv. Eu il estimez undeva intre 3 si 4 milioane de alegatori care se prezinta disciplinat de fiecare data la vot.
Previziunile mele ar putea fi rasturnate de doar doua posibilitati probabilistice. Pe de o parte o greseala sau dezvaluire amputabila penal premierului Ponta sau, a doua posibilitate, trezirea (si acceptarea) la realitate a presedintelui, pe de o parte, iar pe de alta parte presiunea simpatizantilor si membrilor partidelor din dreapta pe conducerile acestor partide in vederea macar a „lansarii la apa” unui candidat unic. Va fi in stare PDL sa accepte? Sincer sa fiu, eu unul ma indoiesc foarte tare daca acest candidat unic nu va fi cel al PDL. Iar PDL nu are in momentul asta un candidat credibil, viabil, cu carisma si forta.
In incheiere vreau sa multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi pana aici ce am scris eu si promit sa nu mai scriu atat de mult. Cred ca nu sunteti mai mult de degetele de la o mana.

(material recomandat minorilor sub 12 ani numai in prezenta parintilor votanti)

Maretele realizari ale guvernelor Ponta continua sa isi faca simtita prezenta in fiecare zi. In timp ce in campania pentru prezidentiale inceputa (asa cum am comentat la vremea respectiva) la lansarea candidatilor pentru europarlamentare, premierul, uitand ca guverneaza (catastrofal, lipsit de responsabilitate si barbatie, cu fatarnicie si incompetenta) deja de doi ani, continua sa prezinte realizarile la timpul viitor: vom face, vom realiza. Absolut totul este sub imperiul  plin de promiscuitate ipocrita al incertului VOM.
Somajul a crescut in luna martie cu inca 3000 de oameni iar pentru luna mai se estimeaza un numar in crestere. Judetele “fruntase”, evident Teleorman si Dolj. Acelasi Dolj unde, intr-o pornire electoral-orgasmica, primarul Lia Olguta Vasilescu promitea ca va da de lucru la 20 000 oameni. Barbati? Nu a specificat sexul in timpul campaniei electorale dar eu unul pot miza pe lipsa de discernamant a distinsei primar asa ca nici nu mai are importanta daca urmeaza (iarasi timpul viitor) sa fie si barbati si femei la gramada. Sigur poate da de lucru si femeilor si barbatilor. Este inca tanara. Nu as paria insa ca va mai apuca sa o faca din postura de primar al unui oras in care gropile din asfalt se inmultesc in fiecare zi, un oras care viseaza frumos la posibilitatea (imposibila sub actuala administratie) de a fi Capitala Culturala Europeana dar ale carui strazi sunt (multe dintre ele) fara canalizare si niciodata maturate (majoritatea lor), un oras in care absolut toate lucrarile importante cu care se impauneaza actuala administratie locala sunt incepute sau aprobate, ca plan de investitii, in administratia anterioara, un oras eminamente imbecilizat de frica de a nu o supara pe “doamna”, un oras cu arterele principale complet blocate, un oras impietrit in paradigma capului plecat in fata celui aflat la butoane si la caneaua butoiului golit de miere dar in care intotdeauna se mai gaseste ceva pentru un pasaj subteran inutil care ingreuneaza traficul in loc sa il decongestioneze, o planta mai scumpa de zece ori decat daca ar fi fost plimbata de trei ori in jurul globului pamantesc, un oras in care sefii de sindicat au carlig direct in cabinetul primarului, un oras in care niciodata nu se da socoteala pentru banul public cheltuit. Am convingerea ca oltenii si-au epuizat ultimele resurse de demnitate si barbatie odata cu decapitarea si circumcizia lui Mihai Viteazul. De atunci vad numai rosu in fata ochilor. Exceleaza insa distinsa “doamna” primar in certuri (inclusiv cu gramatica limbii romane), sforarii fotbalistice si, mai nou, in distribuirea de ajutoare venite de la UE sub sigla PSD si, citez: “Primaria Craiova si Consiliul Local – Programul social al primarului Lia Olguta Vasilescu”. Azi am discutat cu un consilier local, prieten vechi, sa imi confirme sau sa imi infirme implicarea Consiliului Local. Nu avea habar. Se pare ca minciuna si caracterul profitor a devenit politica de partid si de stat a PSD. Se pare ca arborarea steagului rosu alaturi de steagul Romaniei, intr-un oras din tara, nu este chiar o intamplare. Sau hai mai pe scurt: ajutoarele venite de la UE pentru oamenii sarmani sunt date acestora ca program al “primarului Lia Olguta Vasilescu”. Se pare ca distinsa „doamna” primar a reusit totusi sa invete cate ceva in urma contactului multiplu avut cu primul cocalar al tarii, alt distins „dom”, Mazare (viitor puscarias, la fel de „domn”). Sub imperiul lui “fatzi” (am folosit forma de reverenta a apelativului prim-ministerial “fa”), orice minciuna este dezirabila. In concluzie, fatzi distinsa „doamna” primar al Craiovei, baga mare cu minciunile ca ai la dispozitie fraieri destui care sa te creada. Iar partidele opozante nu scot nici macar o vorba.
Colea la numai 100 de km de inima oltenitatii, in locatia lui Vladimirescu Fa Ponta, un demnitar local PSD il ameninta pe presedintele biroului electoral local doar pentru ca acesta si-a permis sa inregistreze un alt partid inaintea PSD. Minunata si eterna Romanie marlanie: parvenita, discretionara, imbecilizata de neamurile proaste ajunse descalecatori de feude europenizate prin ironia sortie.
Domnii Muia si Laba, vajnici si destoinici alesi locali ai PSD, au devenit simboluri ale actiunii sociale a PSD sub conducerea distinsului premier Fa Ponta. Primul chiar avea ca slogan electoral promisiunea fara dubiu “MAI BINE pentru mai multi”. Asta zic si eu. La cat mai multi, “Cu-atat mai bine tarii/ Si lui cu-atat mai bine” (am citat din Alecsandri ca sa mai invete si fatzi “doamna” primar, ca tot este absolventa de filologie). Poate cineva sa il acuze pe domnul Muia ca nu se tine domnul Ponta de promisiunile facute? Ni-i da pe domnii Laba si Muia multiplicati la scara nationala. Cate unul pentru fiecare: un Laba tie, un Muia si tie. Nu va buluciti, ma, ca avem pentru toata lumea. Vedem ca va place si atunci mu(nc)im pentru voi. Cu dreptatea in mana, pana la capat.