Gandind Paralel by Catalin Banica

Vorbe mari, ipocrizie patriotarda, spectacol, dupa caz fasole cu carnati (lihnitilor, tot din taxe si impozite sunt platite si astea), steaguri si stegulete, zambete de sarbatoare (aidoma hainelor “bune” tinute cu grija in gardilopul mirosind a naftalina – `t`ale dracului de molii ca nici naftalina nu va mai omoara – din neincalzita camera de la strada), concordie, pupat Piata Independentii. Tanti Vetuta ofteaza uitandu-se la zeama lunga ce fierbe pe aragaz (s-a milit vecina si i-a dat de pomana doi cartofi si o ceapa si a mai avut si ea un os de vita) in timp ce isi sterge lacrima din coltul ochiului cu sortul de bucatarie uzat dar curat si calcat gandindu-se ca maine nu mai stie ce sa ii dea de mancare lui Cornelus (offff… de-ar ajunge mai repede suta aia de euro pe care o trimite taica-su, isi spune tanti Vetuta) inainte de a pleca la scoala. Fanfara marsaluieste glorioasa iar ranjetele autosuficiente umplu de praf ecranul televizorului. Si toate astea pentru ce? Doar pentru ca formal este ziua Romaniei? Dar in celelalte zile? O voce crestinata de curand doar pentru ziua de azi, indeamna la intelegere si unitate “macar azi lasati disputele politice si hai sa fim uniti”. Uniti cu cine? Cu tanti Vetuta sau cu hotia si impocrizia si cu marlania aurita si cu minciuna puturoasa si cu coruptia ranjinda ce priveste, sigura de sine, pasul cadentat al militarilor? Si de ce ar trebui tocmai azi ca fim “intelegatori”? Poate o tara sa isi serbeze propria zi cu fast si jocuri de artificii cand majoritatea fiilor ei abia isi mai pot stapani scrasnetul si foamea si lipsa de speranta? Si unde anume este politica atunci cand este vorba despre toate astea? Pana cand isi poate permite o tara socotita bogata sa aibe atat de multi saraciti de lacomia si hotia altora? Ce este politic in a pretinde daca nu bogatie macar trai decent pentru toti locuitorii ei?
Mie unul mi se pare degradanta pomana asta sociala organizata in diverse locuri, cinismul cu care este cumparata bunavointa omului sarac. Cum ma? Cu doua sarmale sau o farfurie de fasole si un pahar cu vin? Evident pentru multi dintre “fiii patriei” farfuria asta calda inseamna ceva. Numai ca eu nu la ei ma refer.
Poti spune “la multi ani!” unei Romanii care arata jalnic? Unei Romanii pradate? Unei Romanii devalizate? Unei Romanii divizate? Unei Romanii furate? Unei Romanii inselate? Unei Romanii la dispozitia unei haite de nemernici? La multi ani in starea asta? Din punctul meu de vedere, astazi cu atat mai mult, nu am voie sa uit nedreptatile, hotia, avaritia, ipocrizia, minciuna, coruptia, lacomia, parvenitismul, marlania, aroganta, nedreptatea, lipsa de sanse si micsorarea sperantei, mediocritatea si incompetenta unei clase politice vorace ajunse sa conduca un popor sarac intr-o tara bogata. De ce ar trebui tocmai azi sa fiu tolerant cu toate astea? Ar fi crestineste sa uit ca festivismul desantat este destinat doar exhibarii netrebniciei lor? Sa uit tocmai azi ca nemernicul imi zambeste cu fular tricolor atarnandu-i de gat? Sa uit tocmai azi ca cei buni, din stanga sau dreapta, au fost napaditi de buruiana fiecarui partid? Nu-i ierta, romane, ca ei stiu ce fac! Tu esti cel care nu stie ce face.
Azi, ca in orice alta zi de altfel, mi-am simtit lacrimile in spatele ochilor atunci cand am ascultat cu piosenie imnul tarii mele. Si nu exagerez. Dar azi, ca si in orice alta zi, nu pot sa ma gandesc la unitate cu hotul, cu mincinosul, cu ipocritul, cu imbuibatul prin coruptie, cu netrebnicul, cu impostorul, cu mediocrul, cu nemernicul ajuns in fruntea tarii mele.

Premierul Lica Chang (Zgonea dixit) si premierul Su Lica Ponta ne-au facut martorii unui amor pervers fara menajamente si fara niciun fel de memorie. Incearca cineva sa isi inchipuiasca intalnirea dintre premierul Ponta si ne`a Vasile, primarul din comuna Cracanatele, judetul Vaslui? Pastrand proportiile, cam asta este nivelul de egalitate dintre cei doi premieri. Cred ca toata lumea este de acord ca ne`a Vasile este plin de zambete, slugarnic, va face sa rasara si soarele si va povesti si stra stranepotilor lui ca premierul i-a zambit in fata aparatelor de fotografiat ale jurnalistelor intrate in orgasm si in fata satenilor intrati in delir la gandul ca venirea premierului in satul lor va transforma garla cu malurile-i murdare care imparte acum satul in doua, intr-un canal navigabil ce le va lega cosmeliile direct cu Marea Baltica, ca sa nu mai spun nimic despre autostrada suspendata cu punct terminus exact unde a intzarcat mutul iapa. Nici nu mai are importanta pentru locuitorii satului ca ne`a Vasile a dat jos crucea infratirii din cerdacul sau ca sa nu il supere pe premier.”Mult iubite si stimate Su Lica” si-ar incepe ne`a Vasile discursul, cautandu-si cu gandul izmenele deja prea ude de fericire. In definitiv trebuie sa induca locuitorilor satului un “puseu de incredere”, ca prea sunt lihniti de foame. Chiar daca le va trece puseul inca inainte de Craciun.
In definitiv esecul trebuie sa fie poleit cu zambete largi si ochi oblici reci care cantaresc cat trebuie sa preseze pentru a-si maximiza castigurile.
In contextul in care avem la dispozitie fonduri NERAMBURSABILE in valoare de 45 miliarde euro, guvernantii, clasa politica majoritara, incearca sa ne ia fata cu PROMISIUNEA unei linii de credit de 10 miliarde de dolari pe care guvernul chinez INTENTINEAZA sa o puna la dispozitia INTREGII ZONE central-estice europene. Dincolo de faptul ca absolut orice linie de credit implica niste costuri, eu unul chiar nu inteleg deloc starea euforica din care au muscat toti inconstientii manipulati de zambetele lui Su Lica in timp ce de multele miliarde de euro nerambursabile, vrea toata lumea sa scape. Si pentru ca atmosfera incarcata de un festivism gretos sa nu se termine odata cu plecarea lui Lica Chang, Su Lica, numa zambete si generozitate in ultimele zile, printre latraturi la luna indreptate impotriva nemerniciei presei basiste care se incapataneaza sa il critice, mai decreteaza inca niste zile libere si ne promite si cea mai mare defilare militara din ultimii 20 de ani. De parca masura iubirii de tara ar fi circul si nu bunastarea cetatenilor ei. In timpul asta salariile primarilor si bugetele celor doua camere, cresc. Chiar nu observa nimeni asemanarea mai mult decat izbitoare dintre festivismul dinainte de `89 si cel actual? Chiar nu isi mai aduce nimeni aminte ca acum ca si atunci, in spatele poleielii si zambetelor si marsurilor glorioase, era aceeasi foamete si aceeasi tristete? Chiar nu observa nimeni ca iarasi au inceput sa dispara bancurile din societate? Chiar nu vede nimeni palma consistenta data uniunii din care facem parte, prin proprie vointa, in momentul in care noi facem un eveniment mai mult decat cosmic din vizita premierului chinez in timp ce cu numai cateva zile inainte uniunea impunea restrictii si taxe consistente invaziei de capital chinezesc si investitiilor chinezesti in Europa? Evident ca in situatia in care suntem, orice investitie straina este binevenita. Numai ca refuzul de a munci pentru 45 miliarde de euro nerambursabili in schimbul unei promisuni de cateva miliarde de dolari, este sinonim cu gestul curvei, imbatranita si uitata de toata lumea tocmai pentru ca a fost curva atunci cand trebuia sa fie doamna, care accepta sa fie coada de topor. Si se mai si masturbeaza cu coada asta de topor pentru ca oricum niciun flacau aratos nu ii ofera altceva fara ca ea sa puna osul la treaba, sa renunte la pasivitatea, lenea ei hotia ei mioritica. Numai ca… atentie mare la aschii.
Intre pelerinaj la moaste si videochat erotic, via fabuloasa expozitie de masini a lui Ion Tiriac, Su Lica Victor Ponta are un vis porno despre “puseul de incredere” al poporului roman. Daca poporul asta ar avea mai mult simt analitic in defavoarea simtului artistic (ca doar tot romanul s-a nascut poet sau ii canta pe toti ceilalti) ar realiza ca exat sintagma asta cu “puseul de incredere” defineste cat se poate de fidel imensa manipulare si minciuna la care recurg guvernantii ca sa ia fata guvernatilor si sa ii mai duca putin cu presul sperantei. Eu unul chiar nu reusesc sa inteleg cum de ne revoltam impotriva ideii (cat se poate de falsa de altfel) de a fi dominion UE dar ne da furnicaturi de placere iluzia de a fi provincie a Republicii Populare Chineze. Chiar crede cineva ca pe chinezi ii mana iubirea si compasiunea si generozitatea? Aiurea!!!! Ii mana imensul excedent valutar de care dispun (si care ar putea sa ii sufoce; eu ii suspectez pe chinezi ca, impreuna cu altii, au fost in spatele crizei financiare din 2008) si pericolul generat de foamea chinezului de rand.
Ceea ce pare o imens de mare realizare nu este decat recunoasterea implicita a unui faliment moral fara margini. Asa ca, asculta comanda la mine: toata lumea la pupat de moaste in pas alergator, mars! Urmeaza statia dosuri cu peron pe ambele parti.

Azi am avut o runda de dialoguri decente si civilizate. Asa da! Oare doar pentru ca este black friday si este totul la oferta?

Orbirea si autismul politic nu sunt ale tale sau ale mele sau ale oricarui alt (din pacate) spectator (nu prin proprie vointa). Sunt in tara asta o multime de valori. Din pacate necunoscute, neluate in seama, neglijate dintr-un soi de autarhism al politicianului care a blocat pur si simplu competitia reala de teama sa nu ii fie luat locul de catre altul mai bun. Si in felul asta s-a ajuns la un climat submediocru sinucigas. De fiecare data cand Basescu este acuzat, eu pun invariabil aceeasi intrebare: “Dar voi ceilalti unde ati fost? Este posibil ca in Romania secolului 21 un singur om sa faca si sa desfaca tot? Nu au existat si nu exista in tara asta decat institutia presedintiei? Sau voi erati plecati cu sorcova?”. A da vina pe un singur om este o dovada fie de orbire fie de mare lasitate. Si da, Basescu a avut si are un mare rol politic in tara asta. Nu stiu daca a fost si este cel mai bun politician dar sigur este politicianul cu cea mai mare forta dintre toti cei care au fost vizibili. Dincolo de asta, pacatul lui cel mare este ca nu a stiut sa creasca politicieni vigurosi. Si nu pentru ca ar fi neaparat tipul tiranic, tipul despotului luminat ci pentru ca a uitat sa NU fie closca si pentru ca a uitat sa priveasca si in alta parte decat spre locul in care mai toti isi tin pironite privirile. In tara sunt inmiit mai multe valori decat acolo unde a privit si priveste el.

Sorine draga, norocul tau este ca ai pus si ghilimele. Altfel m-as fi simtit jignit atunci cand ai scris ca eu sunt “politician”  . Notiunea de politician a fost atat de tare depreciata ca aproape a devenit o rusine sa fii socotit politician. Pentru ca se identifica cu arivismul, cu parvenitismul, cu coruptia, cu aroganta gaunoasa, cu lipsa de consistanta, cu lipsa de profesionalism, cu lipsa de pariotism si, in general, cu tot ceea ce este lipsa. Evident ar fi o imens de mare prostie (identica cu a prea multora dintre politicieni) sa generalizez. Numai ca impresia generala cam asta este. Si nu din vina mea sau a ta. Partea proasta este ca politicianul ar trebui sa fie perceput ca exact opusul a ceea ce am enumerat eu. Si nu am enumerat tot. Iar daca este vazut asa cum este vazut, vina este tot a politicienilor. Si nu atat a celor care sunt asa cum am spus cat a celor care nu sunt asa si au tolerat printre ei impostura celorlalti doar din motive electorale, de fidelitate politica sau obedienta data de caracter sau de interes personal.. Pana la urma EI sunt cei care au pierdut. Noi ceilalti suntem tot la locurile noastre. Un politician in care nimeni nu are incredere este un NIMENI. Deci: who`s the bitch now? Cam asta li se poate spune. Evident ca pe termen scurt ei au castigat. Dar tu uiti ca ei nu sunt vesnici, chiar daca prostia si orgoliul ii fac sa creada ca sunt atunci cand au ajuns in sferele puterii printr-un accident sau printr-o mare nedreptate a sortii. Evident si noi fiecare in parte suntem muritori. Dar noi ca grup, ca societate, NU!!!

Dincolo de principii, intentii, vointa si actiune, cu totii ar trebui sa aflam adevaruri. Cat mai multe! Numai asa putem sa ne curatam mintile de suspiciune, indoiala, neincredere. Ma adresez tie acum nu ca persoana publica ci ca unui individ oarecare asemenea mie. Oficial ma voi adresa tie cu „domnule”. Acum o fac doar intre noi (evident si ochii celor care monitorizeaza ): Mihai (Razvan Ungureanu), te-am indemnat si imediat dupa ce ai fost demis sa spui tot ce stii. Acelasi lucru i l-am cerut si lui Traian (Basescu). Fa-o TU, omule!!! Lasa sa iasa toate dedesubturile la suprafata. Adevarul este singura ta sansa dar si a noastra ca popor. Cu orice risc!!! Decent, civilizat, ferm. Numai trecand totul prin parjolul adevarului mai avem o sansa ca natie. S-a adunat prea multa minciuna, prea multa dezinformare, prea multa manipulare. Saracia unora si lacomia altora a afectat mult mai mult mintile decat burtile. Ca si acum un an si jumatate, Ca si acum un an si jumatate, eu unul am toata disponibilitatea sa sprijin respectarea statului de drept, ziua de maine si pe toti cei care respecta aceleasi principii ca si mine.. Dar nu ma pune, rogu-te, sa particip la sedinte, intruniri sau chestii din astea de partid. Am trait o viata intreaga mult prea liber (uneori chiar salbatic) ca sa mai am vreo urma de disponibiltate pentru formal.  Aaaa!!! Inca ceva: nu vreau chiar nimic pentru mine personal.

Pe scurt: mie unul chiar daca nu imi convin o multime de lucruri, chiar daca ma ating o multime de lucruri, chiar daca ma afecteaza o multime de lucruri, dincolo de orice, dincolo de momentul de furie, incerc sa inteleg fenomenul in ansamblul, in dinamica, in interconditionalitatile sale si in limitarile sale contextuale. In general nu sunt construit sa fiu fanul nimanui. Nici copil si adolescent fiind nu am avut idoli cantareti sau actori. Da, il prefer pe Basescu nu pentru ca as vrea sa mi-l fac amanta. Il prefer doar pentru ca il compar si l-am comparat cu Nastase, cu Geoana, cu Antonescu, cu Ponta. Chiar nu sunt in stare sa fac o pasiune pentru un politician, indiferent cine ar fi el. Pentru o politiciana, poate.  Si oricum in mintea mea, motivat de ceea ce sunt eu ca existenta, dotari si formare intelectuala, educatie, eu optez pentru un politician nu pentru ca are nasul mare sau pentru ca are un ochi vanat ci o fac doar in urma unui proces analitic. Evident nu am pretentia ca optiunile mele sa fie singurele viabile sau singurele posibile sau cele mai bune (cu toate ca viata mi-a dat dreptul sa nu ma indoiesc de alegerile mele). Dar sunt ale mele, pentru mine! Asa ca voi cei care, la un moment dat, intrati in vizorul preferintelor mele, ar trebui sa va considerati favorizati de soarta, privilegiati si onorati. Am zis!!! 

Suntem un popor complet impur. Si nu ma refer la amestecatura de daci, romani, vizigoti, ostrogoti, cumani, huni, tatari, tigani, unguri, nemti, polonezi, italieni, macedoneni, turci, armeni, lipoveni, evrei si cate natii or mai fi si care s-au tot amestecat prin violuri, intelegeri matrimoniale sau iubiri interzise, hulite si dezavuate de catre diversele etnii. Ma refer insa la coglomeratul moral nascut in urma amestecarii, mixturarii calaului cu condamnatul, ucigasului cu victima, hotului cu pagubitul, mincinosului cu inselatul, haiducului cu pradatul, violatorului cu femeia violata, turnatorului cu turnatul, delatorului cu subiectul delatiunii sale, valorii cu nonvaloarea, sacrului cu profanul, omenescului cu animalitatea din om, firescului cu nefirescul. Acest amalgam a dus nu la uniformizare ci, de cele mai multe ori, la amorfizarea societatii pana la stadiul de structura lipsita de verticalitate, lipsita de osatura, fara destin national bine conturat. Firescul unei vieti sociale ancorate cat de cat in standardele existente face ca din timp in timp aceasta structura gelatinoasa sa trebuiasca sa nasca indivizi care sa o reprezinte. Or in cazul in care mixtura asta are o consistenta greu de estimat si valorizat, numai hazardul poate sa contribuie la ridicarea unor specimene cu adevarat valoroase. Dupa cum arata insa natia asta, dupa ceea ce lasa sa i se intample de secole, pare sa fie mai degraba vorba despre un fatidic inexorabil, despre un blestem pe care ne incapatanam sa il alimentam prin proprie vointa ca pe un monstru ce are nevoie periodic de sange si cruzime ca sa poata dainui si sa ne subjuge moralitatea si credinta si sa ne impinga in noroiul national ca intr-o imensa cocina din care cei valorosi nu mai au cum sa iasa pentru ca dumenzeirea din ceilalti a fost tarata in excrementele unei mediocritati majoritare absolute. Ne-am omorat calaii in ziua de Craciun, ne-am lasat asmutiti unii impotriva celorlalti doar pentru ca delatorii si turnatorii si tortionarii sa-si satisfaca nevoia de parvenire opulent ucigasa. Ne-am terfelit valorile doar pentru ca jigodiile sa poata intra mai temeinic in sufletele deformate si in burtile infometate. Ne-am lasat nevoia ancestrala de abjectie sa ne obtureze complet instinctele de conservare. Am lasat sa ni se urce pe umeri tot felul de naparci grosolane a caror minciuna ne indoliaza lacrimile ce nu mai pot sa razbata din cauza nevoii noastre visceralizate de facil, abjectie, lacomie, egalitarism vulgar, parvenitism arogant si marlanie endemizata. Pana cand?

Statistic si retrospectiv judecand lucrurile, PSD si predecesorii lui politici din care isi trage nu numai seva politica (despre doctrina nu poate fi vorba) dar si aroganta, simtul coruptiei, ipocrizia electorala, arivismul si tentatia totalitarismului, a fost si este cel mai votat partid din Romania. Este adevarat ca dezamagirile pe care le-a provocat in randul alegatorilor a facut ca numarul acestora sa se subtieze considerabil in acesti 24 de ani ajungand la un procent de aproximativ 23% din numarul total de alegatori. In acest procent intrand si voturile furate/influentate intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin la limita legii. Chiar si asa, ramane totusi un procent important in masura in care celelalte 77 procente par sa nu existe, daca am in vedere lipsa de eficienta a actiunii lor, incapacitatea de a impune schimbarea atitudinii societatii si politicienilor. Este de remarcat si faptul ca zonele in care obtine scorurile cele mai mari (la cele reale ma refer si nu la cele pe care eu le socotesc hilare, pana cand si daca vor fi dovedite ilegale, de peste 100% sau 130% sau 150%) sunt zonele cele mai putin dezvoltate, cele mai sarace si cu o populatie a carei structura pe varste denota imbatranire iar in materie de educatie cel mai important bazin electoral il reprezinta populatia cu un grad redus de ecucatie. La fel de notabil este si faptul ca unii dintre cei mai mari bogatasi din tara sunt fie membri PSD, fie sustinatori declarati sau doar din umbra. Sa fie oare vorba despre principii stangiste dominate de grija fata de semenii cu situatie financiara precara? Nu pot sa neglijez nici faptul ca dintre toate conducerile partidelor, conducerile PSD au avut cele mai mari probleme cu justitia si au fost cei care s-au opus pe fata infaptuirii actului de justitie atunci cand a fost vorba despre unul dintre ei. Nu am auzit sa se solidarizeze conducerea PSD in favoarea unei batrane care a furat o paine sau pentru sprijinirea unui batran care isi revendica palma de pamant mostenita de la parintii lui dar i-am vazut pe toti sprijinindu-l pe Bivolaru, pe Nastase, pe Nicolescu de la Pitesti sau pe Dragnea. Si pe inca multi altii. Chiar si daca ar fi vorba despre erori judiciare sau abuzuri, macar bunul simt daca nu si pozitia de demnitari sau politicieni vizibili ar fi trebui sa ii indemne sa fie ceva mai rezervati atunci cand pun sub semnul intrebarii actul de justitie. Ce semnal transmit ei populatiei in ceea ce priveste actul de justitie in momentul in care procedeaza in acest fel? Este lesne de raspuns. Pur si simplu stimuleaza lipsa de incredere in institutiile statului, decredibilizeaza si culpabilizeaza institutiile statului si contribuie substantial la subminarea autoritatii statului si la disolutia autoritatii statului. Asta da inalta tradare, ca tot foloseste domnul Turnatorul sintagma asta zilele astea. Oricum, daca ar fi animati de simt justitiar si nu de partizanat, in logica lucrurilor ar fi sa se manifeste impotriva actului de justitie si atunci cand este vorba despre condamnarea fostului primar de la Craiova, sau fostului primar de la Rm. Valcea sau a oricarui alt politician de la alte partide care sunt cercetati si condamnati. Poate trage cineva o concluzie viabila din starea asta de lucruri?.
In contextul asta, se poate spune ca reprezinta capii PSD o atitudine politica de stanga sau doar o atitudine partizana de grup? Se poate spune in situatia asta ca alegatorul PSD este un alegator de stanga sau doar alegatorul unui grup de indivizi care au mai multa legatura cu partizanatul de grup decat cu ideologia de stanga? Sa fie in cazul asta alegatorul PSD aidoma politicianului de la varful PSD (ma refer la politicianul mediu pentru ca am convingerea ca sunt printre ei si multe exceptii si politicieni de exceptie care chiar cred in doctrinele de stanga) sau este vorba doar despre manipularea intelectului si afectivului lui? Este alegatorul de stanga sau ii place la fel de mult coruptia, abuzul, hotia, ipocrizia, minciuna, arivismul si parvenitismul? Reprezinta toate astea repere de urmat pentru alegator sau este vorba doar despre un accident al istoriei pe care il vom regreta cu totii peste un timp? Sunt toate astea valori de stanga pe care electorul roman le impartaseste sau este doar manipulare dispretuitoare, disperarea alegatorului, disperare care ii orbeste acestuia capacitatea de a valoriza corect ceea ce se intampla la nivelul intregii societati? Si chiar daca alegatorul “stangii” ar fi aidoma politicianului, ceilalti 77% dintre alegatori cum sunt? Doar dezamagiti? Doar neinteresati de ceea ce se intampla cu ei si semenii lor? Este doctrina de stanga, ca esenta, hotie, trafic de influenta, coruptie, ipocrizie, fatarnicie, saracie, educatie deficitara, atitudine lozincarda, patriotarda si festivista, stagnare economica? Este Romania de stanga? Intreb pentru ca pare ca toti ceilalti sunt absenti complet, dominati de o minoritate, partasi prin tacere si lipsa de atitudine, dezorientati, fara repere, fara busola, amorfizati de lehamite sau dezamagire, simpla masa de manevra cu ajutorul careia ceea ce se vrea stangism politic reuseste sa fie doar oligarhie tiranica ce sufoca tot. In interesul cui?

Ani de zile, cand ma duceam sa iau un credit de la banca, auzeam textul asta binevoitor care ma calca pe nervi: “facem tot posibilul sa va ajutam”. La fel se intampla si cand imi venea un “organ” de control in firma. Dincolo de faptul ca nu am inteles niciodata de ce se autodefinesc ca fiind “organ” (iar asta ma duce de fiecare data cu gandul la organul organismului), chiar nu reuseam sa inteleg nu falsa bunavointa cat faptul ca recunosteau fara echiovoc ca sunt un “organ” al statului caruia eu ii dadeam bani din munca mea fara ca el sa imi dea ceva.
Ma banca lu` tata, tu nu imi dai de pomana. Asa ca lasa-ma dracu cu textul asta bisericos. Tu investeti niste bani ca sa castigi. Asta este marfa cu care tu faci negot. Drept este ca de fiecare data imi iei, de cele mai multe ori si fara sa imi spui, pe langa castigul firesc, si taxa de raft, si taxa de produs, si taxa de viscol, si taxa de zambet, si taxa pe decolteul generos al superbei angajate de la ghiseu, si taxa de aroganta si dracu stie ce altceva iti mai da prin cap. Dupa nu stiu cate multimi de ani in climatul asta, bancile si-au modificat putin textul. Acum nu iti mai dau de pomana (te „ajutam”) ci fac o afacere impreuna cu tine. Evident partenerul asta care iti este alaturi, nu participa si la pierdere ci numai la castig. Este deci un partener de nadejde. Face cu tine un contract onest stiind ca este singurul care are voie sa vanda marfa asta asa ca tu nu ai decat sa crapi sau sa accepti conditiile. Ca de aia este un contract care, principial vorbind, este produsul unei negocieri si acceptat ca profitabil de catre ambele parti, nu-i asa? Evident ca banca ranjeste satisfacuta atunci cand iti merge bine. Si evident ca atunci cand ceva incepe sa mearga prost, chiar si numai putin, ca un partener (si la bine si la greu, nu-i asa) ce-ti este, te ajuta si atunci. Sa iti rupi gatul. Cat mai repede si cat mai temeinic. Toata lumea „buna” se plange ca legea il favorizeaza pe debitor. Aiurea!!! Il favorizeaza pe debitorul de rea credinta nu si pe cel de buna credinta. Pentru ca mai totdeauna cel care vrea sa traga o teapa unei banci, isi duce lucrarea la bun sfarsit cu acordul tacit al bancii care ii aplica acestuia legea in aspectele ei cele mai favorizante, pe cand pe un neica nimeni il poarta de ii sar capacele si face tot posibilul sa amane executarea cat de mult posibil (in timpul asta adaugand la datorie penalitati la penalitati si dobanzi la dobanzi), avand pe deasupra posibilitatea legala sa il urmareasca pe hotul hotilor pana la adanci batraneti in timp ce un tunar, stalp al societatii (nu-i asa?) poate sa dea o teapa de niste milioane bune (de euro) si ramane si cu milioanele si cu onoarea nepatata. Nici nu exista niciun miliardar (in euro) in tara asta care a luat niste credite cu multe zerouri ca abia le numeri, care la scurta vreme se declara in faliment si la numai cateva luni isi rascumpara (cu banii imprumutati) toate gajurile la o zecime din pretul de evaluare pe cand in cazul unui prapadit hot notoriu, banca nu vrea sa scada pretul sub 75% din pretul de evaluare ani in sir decat daca urmeaza sa vanda gajul tot unui premiant sau favorizat al sortii. Si evident dupa vanzarea gajului, hotul hotilor continua sa ramana dator pana la adanci batraneti. Onorabilul insa isi cumpara alte si alte proprietati fara sa il mai urmareasca cineva. Si evident ca, asa cum am sugerat, statul care defavorizeaza al dracului de tare bancile, tot asa le defavorizeaza si cand proastele lor performante (cu buna stiinta sau nu) le duc in impas: imediat le finanteaza. Din ce bani? Pai tot din ai contribuabilului. Ca nu poate lasa statul sa se duca pe rapa castigul hraparet al unei banci. Cetateanul? Da-l dracu! Tu ca cetetan sau firma onesta, chiar daca nu ai nevoie de serviciile bancii, te obliga statul sa ai nevoie. Si pentru ca banca te ajuta si fara sa ai nevoie, iti tot ia nenica comisioane chiar si atunci cand tu esti cel care ii bagi marfa in magazie, marfa de care distinsa banca se foloseste apoi cum vrea ea fara ca tu sa castigi ceva. Nu am nenica nevoie de voi! Vreau sa imi tin banii la saltea si sa imi platesc furnizorii fara sa mai trec prin conturile voastre. Ca sunt bani facuti de mine, nu de voi.
Iar tu statule nu ma ajuti cu absolut nimic. Eu sunt cel care iti dau tie bani. Si tu ce faci cu ei? Ii dai bancii cand este in impas. Mie nu imi dai cand sunt in impas. Si ar fi suficient chiar si sa nu imi mai iei. Ii dai parlamentarului sa faca excursii exotice fara sa dea socoteala nimanui in timp ce mie imi ceri socoteala si pentru zece litri de combustibil consumat. Din munca mea. Ii dai aluia care pune asfalt cu de trei ori pretul corect in timp ce mie nu imi dai voie sa imi asfaltez aleile din incinta cosmeliei mele care produce bani pentru tine. Iti cumperi masini scumpe de tot pentru tot aparatul vulgar de hraparet in timp ce mie nu imi dai voie sa imi cumpar o masina (din banii facuti de mine prin munca mea) la un sfert de pret din cea pe care o cumperi pentru tine. Daca din greseala eu iti dau niste bani, tu niciodata nu mi-i dai inapoi. Pentru intarzierile mele nu eziti niciodata sa imi blochezi toata activitatea, sa ma incarci cu penalitati si dobanzi si penalitati la penalitati si sa ma bagi imediat in executare in timp ce eu nu pot niciodata sa te penalizez pentru intarzierile tale fata de mine sau sa te execut in vreun fel atunci cand nu imi mai dai banii inapoi. Iar daca te dau un judecata, justitia tine tot cu tine chiar daca o platesc si pe asta din banii mei. Pai unde este, ma, dreptatea fi-ti-ar a draculuid e dreptate si de parteneriat? Fi`r`ai al dracului de stat cu banca ma-tii cu tot.
Mai este cazul sa ma intreb cine cu cine este partener si in defavoarea cui?

Pentru mine este complet de neinteles cum partidele de opozitie de azi nu reusesc sa priceapa lectia de opozitie servita din abundenta de USL acum doi ani. Se pare ca numai PPDD a priceput-o si incearca sa reproduca “textul” dar situatia lor este exact situatia elevului pezevenchi exilat in ultima banca si pe care profesoara nu il crede bun de ceva nici atunci cand acesta s-a hotarat si el, pentru prima oara, sa invete lectia la zi. Tot cauta o fituica, ba o suspecteaza pe eleva silitoare din prima banca, indragostita subit si de neinteles de golanul clasei, ca ii sopteste. Nimic! Asta da si da din gura iar profesoara in loc sa fie uimita si incantata, il da afara din clasa, sau, in cel mai bun caz, ii spune plictisita sa stea jos.
Politicianul din dreapta palierului politic ii vorbeste privitorului (adica ala care priveste) printre sticlele de bere si ragait satisfacut ca si-a pocnit nevasta, gandind numai in litere mici, fara majuscule sau virgule (fi-r-ar mama ei a dracu de toanta, ca iarasi nu a incalzit mancarea cum trebuie! ce, ea nu vede ca vine omul de la munca de opt ore de discutat faza aia fierbinte a meciului de ieri plus inca doua ore cu baietii la bodega? si ce daca a fost si ea la servici si a muncit pe branci toata ziua ca o tot ameninta seful de birou de la regia de apa ca o da afara ca sunt prea multi directori? ca de aia e femeie, `r`ar mama ei a dracu de putoare) despre statul de drept, despre legalitate, despre plagiat (nevastaaaa, spune fa ce este ala plagiat? ha? cum adica nu stii, `r`ar ma-ta dracu ca nu te mai inveti minte), despre impostura si mita (fa, ai dus lu dom` doctor ouale alea de la ma-ta? asa fa, ca maine trebuie sa ma duc sa imi iau fisa aia medicala ca sunt apt de munca ca zicea ca se ocupa el sa imi ia semnaturile), despre voturi furate (auzi fa, ca bine ne-au prins banii aia de la alegeri! unde nu da dumnezeu sa fie cateva alegeri pe an sa ne luam si noi aragaz nou), despre incompetenta si ipocrizie, despre minciuna si hotie, uitand sa ii spuna rumanului exact ce il doare: bani, bani si iar bani. Iti mai aduci aminte cum se repezea haita USL-ista pe televiziuni si debitau absolut toti acelasi text fara sa se lase intrerupti? Nu spuneaau decat atat: Basescu v-a taiat salariile si pensiile. Monoton agresiv ca un tonomat blocat pe singura placa aflata in el. Repetat pana la saturatie ca era in stare sa converteasca si pe intelectualul sfintilor. Puteti sa imi spuneti orice. Ca aveau la dispozitie toate televiziunile, ca aveau la dispozitie ziarele. Toate astea la un loc nu fac cat simplitatea mesajului transmis: v-au luat banii! Rumanul atat intelege. Stiiiiuuu! Ar fi frumos sa ii poti vorbi omului in fraze bine construite, sa ii faci analize, sa iti etalezi simtul umorului stiind sigur ca si el il are, sa faci trimiteri biblice sau mitice. Uiti insa ca nici tu nu ai facut nimic sa il educi pe ascultator pentru ca acum sa te inteleaga. Ai sansa acum: vorbeste-i despre banii pe care nu ii mai are si pe care nu ii va mai avea si poate ai sansa sa faci ceva pentru el, data viitoare. Sa il educi ca sa poata sa priceapa analizele si fineturile pe care tu ai vrea sa le priceapa. Zau, nu este baiat rau si chiar merita sa fie mai educat. Pana una alta, vorbeste-i pe limba lui. Spune-i ce il doare. Asta vrea sa auda. In fiecare seara. Pe toate posturile de televiziune. Nu te lasa intrerupt de nimeni. Recitati! Toti! Stiiiiuuuuu! Este usor nedem. Tu (ca si mine de altfel) vrei o altfel de politica. Nimic si nimeni nu te indeamna sa minti. Spune-i adevarul! Dar spune-i-l pe limba lui si apoi cand ajungi la guvernare, ocupa-te temeinic de educatia lui pentru ca ceea ce se intampla de cativa ani, sa nu mai fie posibil.

Am spus inca de acum aproape doi ani ca PDL are nevoie sa stea in opozitie un mandat intreg pentru ca la ceea ce devenise, avea nevoie de o lunga perioada de penitenta pentru a se putea reforma si reformula. Si nu ma refer la un membru sau altul ci la partidul in ansamblul sau. Drept este ca si in privinta membrilor ar fi trebuit sa aibe intelepciunea sa faca o curatenie temeinica, incepand de sus in jos. Pare insa ca politicianismul este mult mai temeinic insurubat in principiile acestui partid decat simtul politic. Sunt cateva figuri remarcabile in acest partid (si probabil ca sunt si multi altii complet necunoscuti) dar sunt si multi altii care, intr-o societate normala, nu ar avea ce cauta in politica. Cert este faptul ca acest partid a reusit, fiind la guvernare, sa nasca (sau poate sa reactiveze prin achizitiile sale) o mafie la fel de ticalosita ca cea prezenta in varfurile tuturor celorlalte partide. Acesta este de fapt motivul pierderii increderii electoratului si nu masurile de austeritate impuse de situatia economica: dezicerea de propriul slogan electoral. De masurile de austeritate a reusit sa profite la maxim opozitia de atunci, prin manipulare si dezinformare.

La fel ca si in cazul celorlalte partide, PDL nu a reusit sa creasca elite politice incontestabile care sa functioneze ca repere in societate, ca personalitati capabile sa mobilizeze electoratul prin determinarea lor, prin moralitatea lor, prin forta lor, prin inteligenta lor. Mai mult chiar, achizitiile facute au slabit credibilitatea sa ca partid. Nu ai voie sa scoti in fata oameni care, in momentul in care statul de drept era pus serios sub semnul intrebarii, au stat ascunsi sau, daca s-au remarcat prin ceva, s-au remarcat prin absenta. PDL dovedeste inca o data ca nu reuseste sa depaseasca tiparele de functionare ale celorlalte partide. De vina pana la urma este tot marea masa a membrilor de partid care accepta aceasta stare de lucruri. Din punctul meu de vedere este cat se poate de clar ca si acest partid, odata aflat in opozitie, nu se gandeste sa isi analizeze serios si responsabil greselile si sa ia masurile necesare sa se reformeze ci gandul ii este doar la revansa politica, la dorinta de a reveni la guvernare. Numai ca pentru acest lucru nu face nimic pozitiv ci asteapta doar ca adversarii politici sa greseasca suficient de mult incat electoratul sa ii refuze. Calea demna ar fi reformarea si propunerea unei alte alternative viabile nu expectativa lasa si nedemna. Realizarile acestui partid (ma refer in special la traversarea unei crize fara precedent) sunt rodul muncii a doar catorva oameni nu rezultatul muncii unui intreg partid. Sa nu uitam ca exact parlamentarii si politienii de frunte (baronii) din teritoriu (evident cu sprijinul tacit al membrilor sai) ai acestui partid au facut posibila caderea ultimului guvern Boc si a cabinetului Ungureanu, printre foarte putinii care au avut curajul sa piarda procente electorale si imagine pentru a salva credibilitatea tarii dincolo de interesele materiale imediate ale unor cetateni ai ei.
Obstinatia cu care se opun unificarii dreptei daca nu este facuta cu ei la comanda, uitand ca procentele de incredere nu ii indreptateste nici pe departe se se socoteasca un partid important, inabilitatea de a propune, pentru alegerile prezidentiale de exemplu, candidati care nu exceleaza nici pe departe ca politicieni de exceptie, credibili, cu “lipici” la alegator dar si cu anvergura internationala, imi spune ca si acest partid “beneficiaza” de o conducere lipsita de viziune politica, imi spune ca are o structura tiranica la varf, ca nu are, in cel mai bun caz, decat slujbasi interesati sau disciplinati si nu personalitati capabile sa faca opozitie, sa schimbe optica partidului din temelii, sa propuna politicieni carora interesele tarii sa le fie mult mai importante decat interesul unei clici de partid. Iar lucrul asta face din PDL un partid aidoma PSD sau PNL sau UDMR sau PPDD sau UNPR sau PC (cu toate ca asta nu este partid ci televiziune si niste fosti securisti). Orice s-ar spune, pentru starea asta de lucruri vinovat este membrul de partid care nu stie sa impuna un adevarat comportament democratic alesilor lui in functiile de partid sau sa isi rupa carnetul de partid. Pentru ca a sosit vremea ca partidele sa lucreze in interesul tarii si cetatenilor si nu doar in interesul unor clici de partid. Alternativa este culpabilizarea, demonetizarea si demonizarea a insasi ideii de pluripartidism. Chiar nu vad membrii tuturor partidelor ca deschid larg portile anarhiei ca forma de manifestare a nemultumirii si negarii din partea societatii?
Eu unul nu reusesc sa inteleg lipsa de viziune, abilitate, inteligenta politica si perspectiva a tuturor conducerilor partidelor. Chiar daca sunt la guvernare intr-un anume moment, absolut toate abuzurile si masurile luate in vederea favorizarii activului si clientelei proprii se vor intoarce la un moment dat impotriva lor ca un bumerang. Exact de aceste masuri ceilalti se vor folosi cand vor ajunge la guvernare. Crede cineva ca poate sa pretinda sa fie la guvernare un secol fara sa nege radical principiile democratice?