Inmormantare sau protest?

Publicat în 12 martie 2013 de Catalin Banica

Este suprinzator cum o inmormantare (priveste doar o familie, un grup de prieteni sau admiratori – in cazul celor cu notorietate, cu sau fara autoritate – sau, la cele cu desfasurare mai mare, grupuri interlope cu toata sfera lor de influenta) poate sa adune mai multi oameni la un loc decat un protest care priveste intreaga populatie. Sa insemne asta ca oamenii sunt mai dominati de cultul mortilor decat de grija viilor? Oricum ai da-o, in ambele cazuri este vorba despre teama si despre pauperizarea increderii in propriile forte atunci cand este vorba despre a influenta propriile destine. Teama individuala de moarte, in primul caz. Teama individuala de represalii, in al doilea caz. Neputinta individuala in fata mortii, in primul caz. Neputinta individuala de a schimba ceva, in al doilea caz. In ambele cazuri dimensiunea participarii este marcata de dimensiunea orgoliilor si vanitatilor si trufiilor (nu sari sa ma acuzi de constructie pleonastica!!! nu vreau decat sa accentuez prin repetare). Cu cat numarul participantilor, in cazul inmormantarilor, este mai mare, cu atat efectul de grotesc si derizoriu este mai mare. Cu cat mai mare este numarul participantilor in al doilea caz, cu atat mai mare este perceptia de forta si determinare. Ori privind lucrurile din perspectiva asta, nu poti sa nu remarci incapacitatea cetateanului de a-si uni atitudinea cu a altui cetatean, in vederea impunerii unei atitudini care altfel, la nivel mental si individual atitudinal (in majoritatea cazurilor doar verbal), este prezenta in mintea multora. In dimensiunea asta nu este de neglijat orgoliul paternitatii unei idei sau atitudini de grup dar si invidia ca un el sau o ea isi face cunoscut numele. Sa fie oare lucrul asta mai important decat cazua in sine pentru care se protesteaza? Teoretic nu ar trebui sa fie asa. Practic este NUMAI asa. Nu este de neglijat nici faptul ca toate aceste proteste cetatenesti sufera de lipsa de organziare. Drept este ca institutionalizarea atitudinii cetatenesti ar avea toate sansele sa deturneze atitudinea in actiune susceptibila de a fi considerata partinica sau macar partinitoare. Si atunci care ar fi solutia? Una dintre solutii este capacitarea media de a promova actiunile de protest ale cetatenilor. O alta solutie ar fi determinarea numelor sonore sa iasa din izolarea elitist dispretuitoare atunci cand este vorba sa se ralieze unui protest civic al “vulgului” no name. Solutia de forta insa este ca din ce in ce mai multi “no name” sa isi asume si sa constientizeze puterea atitudinii IMPREUNA. Pentru ca teme de protest apar in fiecare zi. Iar in momentul in care nu putem miza pe onestitatea unei majoritati parlamentare ce raspunde nu intereselor societatii ci celor de partid, singura componenta care ar putea nu neaparat sa se opuna dar macar sa traga semnale de alarma, este societatea civila. Este cazul ca fiecare dintre noi sa constientizam si sa ne asumam lucrul asta. Probabil ca in urmatoarea perioada ar trebui reluate teme punctuale: Constitutia, Morar, Ghica, Danilet, CSM, CCR. Din ceea ce se vede la ora actuala, este clar ca aceste teme sunt extrem de vulnerabilizate si atacate chiar din interiorul lor. Stam pierduti in contemplativul mioritic? Legea ne da voie sa protestam. Noi de ce nu ne dam voie?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Au furat statuile

Publicat în 9 martie 2013 de Catalin Banica
Parasindu-si soclurile lor anoste, statuile au inceput s-o taie din tara. Sau sa o ia razna, satule de nepasarea ce iese odata cu firul ierbii. Andrei al meu ar spune ca se tireaza. Acelasi drac.
    Gurile localnice rele dau vina pe  tigani. As! Fenechiu inca nu spune nimic si nici usturoi nu a mancat.  Raul, ramul, tiganii din Oltenia, prea cinstitii parlamentari o dau cotita pe dupa cires. Cum sa se intample asa ceva in dulcele targ al Iesilor? Grupurile pro Schengen fac cu ochiul si arata catre premier. Exclus! Parerea mea. Ar fi trebuit sa se dubleze. Antonescu iese si asta din calcul: dormea. PDL-ul nu mai fura nimic: nu mai au acces nici macar in parcuri nepazite. Noii veniti inca nu stiu nici cum ii cheama asa ca din lipsa de identitate nu ii pot lua in calcul. Aaaaaa…. Daaaaaaaaaa!!!! Baseeeescu!!! Sigur ca da. Este singurul care poate face rau in tara asta. Cum dracu de nu m-am gandit pana acum? Hmmmm…. Si asta iese insa din calcul pentru ca era ferecat la Cotroceni. Grupurile de atitudine civica s-au vaporizat intre un meci de fotbal, un protest ratat ca o erectie intarziata si o acceptare resemnata a faptului ca oricine poate fenta justitia iar pe maria sa POPRUL il doare in buba amorfizata de anestezicele servite intens de Antena 3 : Voiculescu sa traiasca.  Si atunci cine? Extraterestrii sunt si astia exclusi pentru ca de cand au aflat ca nu mai e rost de Europa, sigur ar fi controlati la vama. Despre intelectualitatea tarii nici vorba. Astia sunt prea ocupati cu privitul in oglinda. Pana or afla ca este alta mai frumoasa peste sapte munti, sapte vai si-o vaaale-adancaaaa, saaaaapteeeee vaaaaaaiiii si-oooo vaaaale-adancaaaaa.
     In timpul asta un nestiut isi ia zilele de disperare. Armata lu` Dogaru zace moarta de beata la asemenea stire si o doare in prostata: nu mai este de interes public. Cativa nemernici (doar pentru ca sunt din ce in ce mai saraci) sunt scosi in strada de catre bietele banci in timp ce grevista foamei (aia care infuleca  ca sparta la lumina lumanarii pentru ca a doua zi sa fie imbujorat-pierduta in fata camerelor de luat vederi) lauda un buget al invatamantului mai mic decat cel impotriva caruia protesta pe sub mana frecandu-si languros picioarele pe sub masa cu contabila de la Intact. Doamna `ntatoare, parca ziceai ca iti dai demisia daca nu se mareste bugetul invtamantului. Sau ti-a afectat, indestularea indurata, aducerea aminte? Nu-i de mirare ca faci asemenea declaratii atat timp cat ai fost in carul care s-a rupt.
    Si totusi unde sunt statuile? Sa fi plecat peste Prut pentru un interviu cu Vocea Moscovei? Foarte posibil. Cu toate ca nu ii vad atat de inteligenti incat sa o planifice si pe asta. Ca sa nu mai spun ca nu reusesc sa stie chiar tot. Altfel ar fi pomenit ceva despre protestele de la fabricile inchise de strategicii investitori rusi. In felul asta ar fi aflat si Guvernul Romaniei si papagalii de la Antena 3. Astea nu sunt de interes public. Asa ca da-i dracu, sa fiarba in suc propriu angajatii aia.
    Orgoliile imprastiate in grupuri pe facebook sau redactii revolutionare in cautarea dreptatii ratingului, nu vad mai mult de lungul nasului si adancimea buzunarului in timp ce inamovibilii se joaca de-a abuzul de democratie si voteaza demitere dupa demitere doar pentru ca asa vrea uterul lor pivniceresc.
    Oamenii? Oamenii incremenesc in impietrirea statuara (si deja statuata prin ordin de partid si guvern) a unui vis ce se indeparteaza pe zi ce trece odata cu speranta ca cineva ii va fura si ii va duce departe. Probabil acolo unde a intarcat mutul iapa. Nici macar scumpirea bauturilor nu ii va mai trezi din betia agonizanda si aia. Putinii ramasi in picioare se cearta pe paternitatea cuvintelor in loc sa le foloseasca impreuna ca sa compuna o fraza inteligenta cat rugaciunea de seara. Apoi vor naste monstri. In felul asta statuile neamului, alea din Copou si din constiinte, pot fi furate mai usor.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

…ungurii si Basescu.

Publicat în 27 februarie 2013 de Catalin Banica
 Prin iunie anul trecut, analizand comportamentul politic al noii guvernari si al sustinatorilor acesteia, scriam “Atentie la Rusia!”.  Nu ma bazam decat pe instinctul meu si pe capacitatea mea de analiza dar in lipsa unor informatii si date factuale. Intre timp seful SRI (poate nu uita nimeni ca a fost propus din partea PSD) a confirmat ca in vara au fost dese miscari de modificare a configurarilor geostrategice (de unde se vede ca patrioti exista in toate taberele). Mai mult chiar, atacurile furibunde ale Antena 3 (incep sa fie destul de bine conturate legaturile acesteia cu Vocea Rusiei si cu actiunile serviciilor de informatii rusesti) la SRI, confirma indirect orientarile pro-rusesti ale diverselor grupuri, partide si oameni politici aflati in fruntea tarii la ora actuala. Mai mult chiar, avertismentul voalat al Vocii Rusiei in virtutea caruia dupa Bulgaria urmeaza Romania, te duce imediat cu gandul ca undeva se coace ceva. In contextul asta as circumscrie apetitul exagerat al presei scrise si vizuale pentru niste biete animale din curtea unui boschetar in detrimentul protestelor din tara sau in detrimentul discursului presedintelui, fapt nemaiintalnit pana acum. Stiind cat de greu este sa aduni o masa de cateva mii de oameni ca sa semneze o petitie pentru ceva sau impotriva a ceva, ma intreb ce forte si ce surse de finantare au reusit sa stranga 10 000 de oameni, intr-un orasel prapadit cum este Barladul, ca sa demonstreze impotriva posibilei exploatari a gazelor de sist (chestie care ar incurca pe un termen destul de lung interesele rusesti in directia resuscitarii influentei lor si tendintelor lor de refacere imperiala, la nivel economic de data asta). In acelasi context as inscrie si luptele care se dau pe controlul justitiei. Este evident ca un judecator oarecare din tara poate fi controlat (ca sa se respecte de fatada principiul separatiei puterilor in stat) numai de catre CSM prin Inspectia Judiciara. Ori in momentul in care ai un corp judecatoresc obedient sau doar inconstient, singura autoritate care poate face ordine si poate repune lucrurile pe fagasul lor normal, este CSM. Nu mai aduc in discutie faptul ca este si complet anormal si complet neprofesionist ca un corp judecatoresc sa ceara demiterea unor colegi din CSM doar votand si nu argumentand. Cine si ce anume a influentat atitudinea profesionala a acestor slujitori ai LEGII? As indrazni sa introduc in ecuatie urmatorul rationament: doar un judecator poate sa puna in aplicare o masura punitiva impotriva unui cetatean (daca se doreste salvarea aparentelor democratice) sau a unei publicatii sau post tv (potrivnic unei puteri) in cazul in care cetateanul sau jurnalistul ar avea o atitudine critica sau ar protesta. Si atunci este nevoie de un CSM care sa nu reactioneze la eventualele abuzuri din justitie. Iar in cazul asta intreb si ma intreb: urmeaza cumva sa se schimbe ceva legi referitoare la protestul cetateanului sau la activitatea jurnalistului?
     La fel de ingrijoratoare este atitudinea vizibil partinica a unor ONG-uri cu pretentii de reprezentante ale societatii civile si folosite de puterea politica tocmai ca sa dea acea spoiala de consultare a societatii civile. Imi este mai mult decat edificatoare atitudinea Pro Democratia care, dupa ce a fost cumparata de puterea politica prin subventii de la stat, a devenit de o obedienta mai mult decat gretoasa prin activitatea leader-ului ei, domnul Parvulescu. Ca se intampla asa, nu ar fi nimic nefiresc in climatul mioritic dambovitean. Partea proasta este ca tocmai acest ONG a fost nominalizat (pe ce criterii?) sa aduca propuneri din partea societatii civile (????) la intocmirea noii Constitutii.
      Nu ar fi de neglijat nici obstinatia cu care guvernantii incearca sa duca cu presul populatia cu teme derizorii cum ar fi admiterea in spatiul Schengen (la ce foloseste cetateanului mediu care poate oricum sa iasa din tara o data la nu stiu cati ani si sa se plimbe pe oriunde?), pericolul unguresc (crede cineva ca ar putea Tinutul Secuiesc sa se uneasca cu Ungaria?), aducerea osemintelor lui Brancusi in tara (chestie care ar trebui facuta la nivel de Minister al Culturii si nu la nivel de premier) si, bineinteles, eternul Basescu. De ce nu este mediatizata actiunea Guvernului in directia curatirii societatii de prea multii infractori politici? De ce nu sunt intens mediatizate masurile de crestere economica?  Cumva pentru ca aceste teme cu adevarat majore pur si simplu nu inregistreaza niciun fel de crestere? Cum ma, oameni buni? Dupa un an de zile in care astia au puterea aproape absoluta, mai este Basescu sursa tuturor relelor? Pai s-a vazut ca judecatorii actioneaza in sensul dorintelor puterii actuale. Serviciile de informatii au la conducere oameni proveniti din actuala putere politica (norocul Romaniei este ca sefii acestor servicii se socotesc intai romani si abia apoi fosti membri ai unor partide). Cum ma, oameni buni? Puteti spune ca dupa un an de zile aveti semnele unui trai mai bun? Cum ma, oameni buni? Dupa un an de zile (Ungureanu a fost dat jos dupa 72 de zile pentru mult mai putin) astia reusesc doar sa duca inflatia pe inalte culmi de progres, sa duca la descrestere economica, sa mareasca numarul somerilor, sa impuna  noi impozite, sa creasca numarul celor din aparatul administrativ central si local pe banii vostri iar voua va place? Cum ma, oameni buni? Pe aia i-ati vrut jos pentru ca vi se pareau prea multe cele 300 de capuse propuse iar astia le-au dublat  numarul si voua va place?
     In atare situatie stau si ma intreb tamp cum Dumnezeului cetateanul mediu se lasa prostit cu aceleasi marote si mai tampe decat mirarea mea: ungurii si Basescu.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Delir erotic

Publicat în 21 februarie 2013 de Catalin Banica
Imi pierd cuvintele-n imensitati albastre…
Cerul? Marea? Sau poate ochii tai?
Ma piere gandul in hiperbolele-ntoarse…
O arcuire-a timpului? O intamplare printre astre?
Ma pierd  arome, sanii-ti de fecioara
In ultima oprire, arderile coapse.
Ma pierde pierderea in anii vai
Cand buzele-ti ma impresoara,
Ma pierde vesnicia in adancu-ti
Atunci cand curg fecund,
Clepsidra-n… pantecu-ti.
Ma pierd, tentacule de joc secund.
În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Dreapta stangace in ritm de hip-hop, rock

Publicat în 19 februarie 2013 de Catalin Banica
        Avem in tara asta Partide Social Depravate, Partide National Levitate, Uniuni Nationale Printre Rostogoale, Uniuni Socializant Latrinale, Partide Demolat Literare, Forte Citrice, Partide National Temeinic Cretin Dezmembrate,  Partide Populate Dar Deversate, Partide Constrictoare, Partide Varza, Partide Efeministe Ramane, se aude ca se mai nasc si alte Forte (ma sa fie al dracului, chiar asa?), partide cu ideologii purtate mandru pe dreapta sau pe partea stanga, toate Democrate sau Nationale, temeinic temperate de starea prea lipsita de vigoare a unor suspensoare eminamente goale. Pe stanga sau pe dreapta . Toate au un punct comun: stanga da in dreapta, iar dreapta, la randu-i, isi da cu stangu in dreptu. Si in dreapta.
       In atare situatie, imbatata de mjoritatea si autosuficienta prostului fudul, stanga da in clocot sa se destrame  afisand zambetele pline de iubire ale unor soti aflati intr-o situatie in care vor sa salveze aparentele de cuplu iubitor (in timp ce si-o trag la glezne pe sub masa aflata la vedere), actiunea fiind zadarnicita deocamdata doar de faptul ca inca nu se hotarasc care dintre ei sa fie mama si care tata si sa se comporte ca atare intr-un ultim act sexual devastator. Pentru noi fiind cel mai important sa vedem cine cui i-o trage. La glezne, in mecla sau doar la coruptie.  In timpul asta, sustinatorii stango-dreptei majoritare, isi umfla muschii tragand adanc in piept sloganul “jos” (cine? ca “sus” sunt numai cei pe care i-au votat), doar doar or putea sa umple burtile din ce in ce mai goale. “Jos” oricine sau orice atat timp cat zgomotul lui “jos” acopera zgomotul foamei neasumate.
       Dreapta, la randul ei, se tot desparte mimand insa dorinta de a se impreuna in orgasme multiple dar fara urmari parentale (adicatelea sterpe; despre urmari este vorba), impreunare ce dureaza doar din cauza neputintei stabilirii paternitatii drepturilor asupra doctrinei si dreptului de a fi capul familiei. Impreunarea asta de fatada se face sub forma unei lupte de cocosi purtate in spatele gulerelor scrobite (dar murdarite rau de indelunga purtare) in care invinsul ar urma sa fie gaina lasciva care se impiedica lacom-senzual, finalitatea fiid o  fuziune indoielnica (la care sa participe si una dintre faramele rezultate in urma divortului stangii cu pretentii de dreapta) sub semnul opulentei autiste curat corupte, sub semnul generos al lui nihil sine dero.
      Iar  in toata aceasta bulibasala in care stanga se autodenunta dreapta si cinstita iar dreapta este stangace rau, bulibaseala ce va duce la violenta casnica (sau domestica?) dar si complet devastatoare pentru tara (care nu este nici de stanga nici de dreapta ci se incapataneaza sa ramana doar ROMANIA), fecioarele despletite isi dau pudic ochii peste cap in timp ce scroafa trage sa moara-n cotet intr-o agonie indusa prin socuri european electrice. Ca na, asa sunt normele: moarte fara dureri, prin vointa proprie. Noua celorlalti, cei care chiar suntem de dreapta,  nu ne ramane decat sa ne vaicarim ca nu este frumos,  ca nu se face, ca nu trebuie sau ca trebuie, ca apel la, ca solicitam sa, ca va indemnam sa, ca hai sictir, ca hei rup sau hei hop sau hip hop, rock. Sau poate nu. Asa ca atentia incordata la noi. Ca poate va ducem dupa blocuri sa va intitulam.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Ingemanare

Publicat în 18 februarie 2013 de Catalin Banica
Zarile zboruri pe campuri de maci,
Iernile gri ce te-ndeamna sa taci,
Ingemanatele gemene galben prelingeri
Curse din palme, scurse-n atingeri,
Vieti, paralele carari impletite,
Privirea-mi, pierduta, in zari despletite.
Creste sarutul pe sanu-ti
Iar soapta soptita, la randu-ti,
Ma pierde in brate, sirena ce-ngana un cantec,
Si uita-n adancuri, uitatul descantec.
În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Glasuri pierdute

Publicat în 15 februarie 2013 de Catalin Banica
Tot pleaca oamenii din nicaieri
Si-ajung cu furie-n niciunde
Descatusandu-si suflete imunde.
Parelnice eternitati,
Ce mor de fiecare data,
Zglobiile enormitati
Nascute intr-un etern ieri,
Imi tot preumbla gandul in… a fost odata…
Grupuscule orgolioase,
Gramezi de oase peste oase,
Isi plang, isi rad, isi deapana insingurarea
Si-si striga vanitati razboinic nefecunde
Traind pustii,
In batalii,
Vremelnicia fara de sfarsit… infatuarea.
Plecati din nicaieri, ajunsi intotdeauna in niciunde.
 
 

În categoria Poezie | Lasă un comentariu

Saptamana paralela

Publicat în 15 februarie 2013 de Catalin Banica
      Asa cum am mai afirmat cu vreo cateva luni in urma, reafirm acum: singurii doi oameni politici de anvergura pe care tara asta i-a avut in ultimii 23 de ani (cel putin) au fost Iliescu si Basescu. Din punctul meu de vedere ar fi putut fi ceva mai multi daca modul de functionare, organizare si selectie a “cadrelor” la nivelul   partidelor (TOATE!!!) nu ar fi tributare modului de organizare al PCR. Modul de organizare piramidal duce la mari sincope in comunicare intre varf si baza, ceea ce face ca, pe de o parte, informatia sa circule deficitar iar pe de alta parte selectia valorilor sa fie impiedicata de tot felul de arivisti sau pupatori de dosuri care isi vad in felul asta amenintate pozitiile in structura. Hai sa fim onesti si sa spunem ca in absolut toate partidele ascensiunea s-a bazat pe un soi sau altul de mita, de apartenenta la grupuri autarhice sau pe obedienta, dublata de curvaraseala, fata de seful din esalonul imediat superior. Iar toate astea sunt posibile doar pentru faptul ca majoritatea covarsitoare a celor care vor sa faca politica, au in vedere doar propria parvenire, propria ascensiune intr-o pozitie de forta si nu interesele tarii si cetateanului, de pe pozitia unei ideologii. Asta este motivul pentru care majoritatea parlamentarilor nu sunt specialisti in nimic ceea ce duce indubitabil la legi incropite, legi incomplete, legi care sa favorizeze pe cineva anume (de obicei pe cei care detin majoritatea) si nu legi care sa serveasca ROMANIEI pe termen lung.  S-a ajuns in felul asta ca inclusiv CONSTITUTIA sa deserveasca in primul rand interesele gruparii majoritare, aceasta uitand ca la un moment dat nu se va mai afla la putere iar toate acele prevederi legale se vor intoarce impotriva ei. Asa s-a intamplat cu USL pentru ca au avut o constitutie favorabila presedintelui de atunci si celui care, credeau ei, urma sa fie presedinte (i-am numit pe Iliescu si pe Nastase), asa s-a intamplat si cu felul in care au gandit componenta unor foarte importante institutii ale statului. Ulterior au constatat ca exact aceste lucruri au actionat impotriva intereselor lor si au avut proasta inspiratie sa le nege si sa le nesocoteasca. Urmarea? Tot circul josnic si periculos de asta vara. Pe de alta parte PDL si celelalte partide care l-au sustinut la guvernare, au luat o multime de masuri legislative de care apoi USL s-a folosit la greu chiar impotriva PDL. Acum urmeaza o alta suita de acte normative pe care un parlament dominat de impostori si neispraviti le va impune uitand ca peste niste ani chiar ei vor fi victime. In contextul asta sunt chiar curios cum niste neprofesionisti (in frunte cu paranoica adormita) vor concepe noua Constitutie. Probabil va trebui schimbata peste inca zece ani. Imbecili lipsiti de viziune. Cand mult mai normal (asa cum am mai afirmat-o) ar fi ca in spatele oricarei comisii parlamentare sa stea un corp de specialisti recunoscuti, nu autointitulati. Politicienii neavand alt rol decat acela de asumare politica.
      Si pentru ca tot  gandesc (in) paralel, chit ca voi soca pe cineva, am sa remarc situatia complet nefireasca in care s-a aflat Gigi Becali. Si nu abordez problema din punct de vedere legal ci din punctul de vedere al celui furat, nedreptatit, agresat. Mie unul mi s-a intamplat de cateva ori ca un politist sa imi spuna “prindeti-i dumneavoastra si dati-ni-i noua” . Asemenea mesaj neputincios l-am auzit inclusiv la televizor. Adica cum? Si atunci cum sa nu iti faci singur dreptate? Pe de alta parte, nu ne indeamna oare politicienii (prin ceea ce au facut si fac) la haiducie? Nu suntem continuu expusi la abuz si bun plac? Nu suntem continuu spectatori neputinciosi la nedreptate si arbitrar? In contextul asta mi se pare ca pretentiile procurorilor de marire a pedepsei lui Becali pot fi socotite, in cel mai bun caz, exces de zel.
     Nu pot sa trec cu vederea (si iarasi am sa sochez mintile fariseic si ipocrit virginale) aparitiile lui Dan Diaconescu. Dincolo de faptul ca este singurul politician si partid care face astazi opozitie, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca omul asta (asa fara mesaj doctrinar clar, cu promisiuni complet lipsite de continut) chiar are idee (sau simt exersat) de marketing politic. Si as mai remarca ceva (cine nu crede, il sau o indemn sa ii urmareasca “discursurile”): omul asta nu reactioneaza niciodata la duritati si agresiuni verbale cu duritati si agresiuni verbale. Este jignit, este terfelit, este bagatelizat, el contiua sa vorbeasca, sa turuie, sa-si debiteze ineptiile lozincarde, imperturbabil, fara sa raspunda la jigniri, continuand sa se adreseze cu condescendentul “domnul” sau “doamna”. Nu, nu il iubesc. Chiar ma face sa rad (la modul “mare este gradina”) de fiecare data cand il ascult. Dar nu pot sa nu remarc toate astea.
     Toata lumea se refera la ce a spus presedintele Basescu dar absolut nimeni la ceea ce NU a spus. Eu am sa continui sa gandesc paralel si am sa ma refer exact la ce nu a spus. Am remarcat, de exemplu, faptul ca Presedintele nu s-a referit nici macar o secunda la o posibila alternativa de dreapta in afara PDL. Stie ceva sau are doar o analiza dominata de afectiv? Apoi… in vara i-am scris un measaj in care il indemnam “Traiane, spune tot ce stii pentru ca altfel astia ne incaleca pe toti”. Nu a facut-o. Acum insa NU a spus cu vorbe (dar a spus-o din priviri) cum ar avea de gand sa se bata in cazul inca unei suspendari. Si de stiut sigur stie multe despre multi. Continui sa cred ca ne este dator, noua romanilor, indiferent de optiunile noastre doctrinare (si cum nu exista doctrine, hai sa le spunem doar politice) tot ce stie.  Pana la urma, daca vrem normalitate, apele trebuie sa se limpezeasca.

Una peste alta, asa cum nemtii i-au adus pe rusi in Europa, tot asa PDL, ratand ocazia, a adus USL la guvernare. Dar despre asta, alta data.

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Oul sau gaina?

Publicat în 13 februarie 2013 de Catalin Banica

Intotdeauna problema cercului vicios consta in a gasi punctul unde trebuie sa il intrerupi pentru ca relatia cauza-efect (ceva in felul primordialitatii gainii sau oului) sa nu distruga totul ci doar sa destrame relatia de conditionalitate reciproca.

Ca avem o clasa politica dominata in buna masura de insi imbecili (conform DEX: IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus. ), cu sinonimele idiot (conform tot DEX: IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot. )  sau blana (cine stie, cunoaste), nu mai este un lucru strain nimanui, este un adevar ce nu mai trebuie demonstrat deci este o lema, un soi de eon dogmatic modern. Evident ca aceasta constatare, ce se intinde pe parcursul ultimilor 23 de ani (cu posibilitati de extensie pe inca multe alte zeci de ani), ar impune un examen psihologic, psihiatric dar si o evaluare temeinica a IQ-ului fiecarei vietuitoare bipede care ravneste la statutul de politician al Romaniei. In lipsa posibilitatii evaluarii gradului de risc la expunerea la parvenitism, marlanie, arivism, boschetareala, marsavie, ipocrizie, minciuna, hotie, gregarism, grobianism, se poate apela la socuri electrice (asa ne impun normele europene). Daca nici acestea nu ar avea efect (si, cel mai probabil, nu ar avea), s-ar putea trece la faza a doua: inhalatii cu saracie lucie pe termen nelimitat. Evident combinate cu infuzii privative de libertate. Specimenul asta ciudat are intotdeauna cantare diferite pentru acelasi tip de eveniment in functie de locul unde se situeaza el fata de acel eveniment. Daca este arestat Nastase sau Voiculescu (na ca am ajuns si la premonitii), este proces politic, politistii sunt influentabili iar judecatorii si procurorii sunt armata lu` Basescu. Daca este arestat un opozant politic, au incredere in politisti si in justitie (procurori si judecatori). Daca o aberatie le este declarata neconstitutionala, CCR este aservita tot lu` Basescu iar judecatorii CCR sunt niste neispraviti si niste incompetenti cu comportament tiranic discretionar. Cand insa aceeasi Curte Constitutionala le este favorabila, totul devine cat se poate de “in limitele normalitatii”. De ce ma, imbecililor (vezi DEX!), nu ati mai facut scandal si acum cand CCR a decis ca votarea Bugetului a fost constitutionala? Unde esti ma, Ponta? Unde esti ma, Antonescule? Unde esti ma, Stanescule? Acu nu ar mai trebui desfiintata? Cand sunt in opozitie, FMI este stapanul care vrea sa cumpere biata tarisoara pe nimic. Cand sunt la putere, nu mai stiu cum sa faca sa luceasca dosul FMI de atatea pupaturi neprofesioniste. Cand erau in opozitie, urma sa curga lapte si miere. Cand au ajuns la putere, avem situatie grea care cere (alte) sacrificii. Sa mai continui? Nu are rost.

      Cealalta parte (temeinic impletita pe toata lungimea) a cercului vicios este reprezentata de cetateanul roman. Pentru mine este un mister total comportamentul electoral al cetateanului. Pe de o parte invoca nevoia de moralitate iar pe de alta parte voteaza intr-o veselie indivizi pe care ii stie ca au probleme cu legea, ca si-au facut averi in conditii indoielnice, ca au fost turnatori la Securitate, ca au facut rau semenilor lor. Pe de o parte tuna si fulgera ca nu se aplica legea la fel pentru toata lumea iar pe de alta parte il caineaza pe un puscarias ca Nastase (inca este puscarias zilele astea asa ca numai peste cateva zile ii voi spune “domnul”; tot intre ghilimele). Pe de o parte se revolta impotriva scumpirilor si taierilor de salarii si face greva foamei, uneori platita si aia (tanti invatatoareo, nu o sa reusesti niciodata sa fii mai mult decat grevista pe bani care mananca pe sub mana), iar pe de alta parte, atunci cand chiar ii trece cutitul dincolo de os, se lasa prostit de declaratii conform carora o duce mai mult decat bine. Pe de o parte vrea sa se plimbe nederanjat prin Europa, iar pe de alta parte nu vrea sa accepte ca regula alora este sa nu scuipi pe jos sau sa iti ridici fustele in fata trecatorilor. Pe de o parte se plange ca sunt prea multi trantori pe care ii cara in spate iar pe de alta parte voteaza vesel cresterea numarului gastii de trantori. Pe de o parte este “cetatean european! si am drepturi!” (inclusiv sa aibe pareri si optiuni si sa si le spuna) iar pe de alta parte nu vrea sa accepte ca si vecinul lui este si ala “cetatean european! si am drepturi!”. Sa continui? Nu are rost. O oglinda ar putea spune infinit mai multe decat mine.

Ei bine, in toata aceasta realitate crepusculara, eu nu mai stiu cine pe cine conditioneaza, creeaza, defineste. Cetateanul naste politicianul imbecil (care te simti, ridica mana! Hooooo maaaa!!!! Nu dati navalaaa!!!), sau politicianul produce modele (prin manipulare, ipocrizie, minciuna, hotie, parvenitism) in cetateanul asta total inconsecvent si haotic si nehotarat?

În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu

Doamne, cu cata voluptate…

Publicat în 7 februarie 2013 de Catalin Banica
     Incepe sa fie din ce in ce mai incomod sa folosesti stiloul si hartia. Scrii si sub ochi iti curg tot felul de caractere pe care nu le mai recunosti. Nu seamana deloc cu caracterele ce iti apar pe monitor: toate la fel, ordonate, de aceeasi marime, cuminti, impersonale. Alienarea incepe sa te cuprinda atunci cand incerci sa corectezi ceea ce ai scris: nu ramane nimic in urma! Nicio stersatura, nicio litera ingrosata, niciun cuvant taiat si scris altul deasupra, nicio litera scrisa peste o alta, nimic din ceea ce graba, sau doar caracterul, celui care scrie, isi pune amprenta pe inclinarea literelor si randurilor, pe forma literelor, pe capacitatea de a insira, dintr-o rasuflare, o fraza cap-coada care sa fie inteligibila sau dezlanata sau, de ce nu, geniala. Poti reveni oricand asupra celor scrise printr-un atat de facil “delete” care te absolva complet de eroarea sau greseala sau prostia comisa. Totul pare perfect cand ai terminat.
    Suntem exonerati de povara greselilor printr-un banal “delete”.
    Sa stai sa tii cont de toate regulile de ortografie, reguli ce pe multi ii duc la ortopedie, sau de ortoepie, atunci cand cu greu iti silabisesti propriile cuvinte (ramase in ureche cu cine stie ce ocazie) ca pe niste mistere de nepatruns si care le dau multora senzatia de orgasm ratat, sau de punctuatie scapata de sub observatie? Sa traiasca neglijenta si superficialitatea prescurtarilor sau abrevierilor duse pana la grotesc, sa traiasca sintaxa concordanta doar cu cei 23 de ani de democratie anarhica a valorilor intoarse cu curul in sus, in concordanta doar cu prea multele si saracele politici din sistemul de educatie. Doar astea pot face casa buna cu mizeria gloabelor iesite la suprafata.
     Imi este dor sa las cuvintele sa curga din ochi-mi vesel-tristi invaluiti de abundenta fumului de tigara de la tigara. Imi este dor sa scriu si sa citesc o scrisoare de dragoste care sa imi aminteasca nu numai marca tastaturii sau marimea hard-ului device-ului de pe care este scrisa ci sa  aminteasca mai multe despre forma si parfumul mainii care scrie, despre starea de tremur a fiintei care priveste curgerea albastra a unor caractere grafice a caror magie se revarsa printre degetele stranse, mai dormice sa mangaie decat sa scrie substitute de stari. Imi este dor sa imi spun, cu satisfactie rautacioasa, “asta scrie mai urat decat mine” sau, cu invidie abundent revarsata, “cum mama dracului pot exista oameni ale caror litere si randuri curg atat de frumos?”. Imi este dor sa caut sensuri disimulate ale caracterului celui sau celei care scrie, sensuri relevate de felul in care este aruncat pe hartie o litera oarecare, sau sa simt cum a gemut hartia, ca scartaitul cretei pe tabla, in urma unui “ghe” repezit. Imi este dor sa simt contrastul deznadajduit dintre forma frumoasa a literelor si lipsa de continut a  frazelor unui pedant gaunos.
    Ma intreb, cu o curiozitate dusa pana la obsesie, cum ar putea arata, scris de mana, pe hartie, discursul unuia dintre prea multii politicieni imbecili sau care ar fi reactia hartiei la laturile deversate pe televiziunile haiducului modern Voiculescu (ala care ia de la saraci si isi da siesi) sau cum ar fosni scartait paginile scrise de vitejii (doar pe sticla) jurnalisti autisti ce apar la B1. Cum tot la fel ma intreb cam cum ar arata pe hartie replica la limita dintre umor hatru si causticitate a unui Alex Stefanescu. Sau, de ce nu, cum ar arata exercitiul copy-paste, grafiat de mana, al unui premier. Chiar daca ma surprinde si pe mine, zau ca mi-ar placea sa vad behaitul unui prea trufas ortodox oier ce-si ragaie pe hartie (chit ca ar fi pacat de hartie) existenta de un prost gust desavarsit. Nu am putut  banui ca imi produce atat dispret voluptuos sa scriu pe hartie, Antonescu. Cred ca as innebuni de placere daca i-as pomeni, ca intr-o molifta, pe toti.
    Privind in urma cele scrise, incepe sa imi para rau ca de data asta am ales (doar ca exerctiu intelectual… evident nereusit!!!) varianta arhaica: stiloul si hartia. In momentul asta inca nu pot sa imi dau seama daca vreunul dintre cele patru stilouri “de firma” ar fi meritat ceea ce urmeaza: efortul de a transcrie pe calculator ceea ce am scris pe hartie. Un lucru insa este sigur: mi-a placut sa vad cum cele trei pagini albe se populeaza incet incet cu semne, stersaturi, adaugiri, ingrosari si sublinieri, trimiteri. Mi-a placut sa aud zgomotul de adiere abia perceptibila pe care penita il lasa in urma ei pe masura ce caracterele se grupeaza in cuvinte iar acestea in fraze.
    Doamne, cu cata voluptate i-as fi injurat pe toti daca as fi avut mai mult timp.
În categoria pamflet/social/comentarii | Lasă un comentariu