Gandind Paralel by Catalin Banica

Este pentru prima oara in viata cand, intrand in spatiul aerian al Romaniei si aterizand pe Otopeni, nu am am mai avut acea bucuroasa exclamatie interioara „uh, sunt in Romania”. Este pentru prima oara cand, apropiindu-ma de casa in care locuiesc, nu am mai avut starea de nerabdare sa ajung acasa. Este pentru prima oara cand, ajungand in Romania, nu l-am mai simtit pe „la MINE in tara”.
Tara in care glasul pitigaiat nefiresc de nebarbatesc al lui Mazare, circarul adulat, are senzatia ca ar putea valora cat umbra lui Stefan cel Mare doar pentru ca se costumeaza grotesc in hainele domnitorului curvar, betiv dar canonizat.
Tara in care chiar premierul tarii este primul care ignora poruncile biblice „sa nu minti” si „sa nu furi” dar care, in mod ipocrit si fatarnic face caz de ortodoxie sugerand ca romanul nu trebuie sa voteze un neortodox doar pentru ca acesta are o alta optiune religioasa. Ca doar suntem stat laic, nu?
Tara in care un turnator imbogatit in mod suspect este socotit victima.
Tara in care un condamnat pentru furturi de care s-ar rusina si ultimul boschetar (ma rog… mai putin de valorile aflate in discutie) este socotit erou national doar pentru ca in arivismul lui de neam prost a mai facut si ceva ani de scoala.
Tara in care cei mai mari nemernici sunt repere sociale.
Tara in care politicianul care poarta in picioare pantofi de macar cateva sute de euro perechea, se erijeaza in aparatorul celor saraci deplangand si plangand cinic de grija acestora.
Tara in care norma este furtul si nu munca, incompetenta dublata de jmechereala si inselaciune fiind premiza realizarii in viata.
Tara in care marlania si aroganta neamului prost sunt forme de manifestare fireasca a ideii de egalitate.
Tara in care promisiunea neonorata a devenit firescul social si norma pentru jmechereala devenita etalon al inteligentei.
Tara in care un individ suspectat de furt este numit ministru. Tara in care un individ a carui nevasta se paruieste public cu amanta primar (vestala bahica cu notorietate), isi sapa propriul sef local de partid si chiar pe amanta paruita, nadajduieste si se simte indreptatit sa fie ministru. Tara in care un ministru al finantelor are voie sa fie un ageamiu in ale finantelor. Tara in care un ministru al culturii trebuie sa fie un esuat maturator cultural al educatiei socialiste. Tara in care un ministru al economiei trebuie neaparat sa fi fost unul dintre multii care au devalizat chiar economia. Tara in care un ageamiu betiv corupt pana in maduva oaselor isi aroga dreptul de a fi socotit o existenta aristocratica (despre Vlasov este vorba). Tara in care membrii familei regale isi permit sa stea la masa si sa se hlizeasca cu chiar cei care au luptat la propriu impotriva regalitatii. Tara in care aparatorii constitutionalitatii sunt cei care sunt primii care vor sa fie in afara constitutionalitatii. Tara in care o multime de judecatori sunt primii care incalca legea. Tara in care functionari ai statului au bogatii pe care salariul din zece vieti nu le-ar putea justifica iar lucrul asta le este firesc si lor si majoritatii populatiei. Tara in care tocmai din aceste motive bogatia a devenit o rusine, hotii fiind cei mai bogati cetateni. Tara in care hotul are toata libertatea sa ii numeasca hoti pe cei care il condamna. Tara in care inalti nomenclaturisti si generali ai Securitatii comuniste detin monopolul capitalismului.
Tara in care in locul argumentului functioneaza dogmatismul lui „lasa ca stiu eu” doar pentru ca asa a spus Antena 3.
Tara in care interlopii si demnitarii se infrupta temeinic din banii celorlalti fara sa mai stie care sunt interlopi si care demnitari ai statului.
Tara in care imbecilii, hotii, mincinosii, nemernicii si curvele imi determina si imi conduc viata.
Mi-ati furat tara si nu o mai gasesc pe harta din constiinta mea.

Am convingerea ca orice femeie, indiferent cine ar fi ea, nu are voie sa spere sa ajunga in urmatorii 50 de ani presedinta a Romaniei. Romanul este mult mai misogin decat pare. Mai mult chiar, romancele sunt cele in mintea carora femeia este victima barbatului si se comporta ca atare. Romancele sunt primele care hotarasc faptul ca locul femeii este in spatele barbatului.
Crescut timp de secole in teama de straini si necredinciosi, romanul este xenofob si de multe ori de un nationalism gretos. Asa ca eu unul nu sfatuiesc pe nimeni care nu are sange curat romanesc sa incerce sa fie presedinte. Aducerea unui principe strain nu a fost alegerea votantului ci a unei elite. Votantul mediu nu este pregatit sa accepte altceva decat roman eventual roman altoit cu tigan.
Barbatul cu varsta intre 40 si 50 de ani este maturizat biologic si profesional dar imatur din punctul de vedere al intelegerii esentelor omenesti. De foarte putine ori este capabil sa duca negocieri subtile. Mai mult chiar, barbatului din acest palier de varsta, viata ii este dominata de testosteron. Daca mai pui la socoteala si tendinta fireasca de recuperare fortata a tineretii deja duse si neacceptarea scurgerii inexorabile a anilor, eu unul afirm ferm ca barbatul din acest palier de varsta este extrem de fragil, de cele mai multe ori inconstant hormonal si incapabil sa isi asume propriile-i limite ceea ce face din el o fiinta vulnerabila incapabila sa faca compromisuri constructive, sa fie rafinat diplomat si sa accepte subtilitatile omenescului.
Et in Arcadia ego.
Asa ca eu unul i-as indemna pe toti sa gandeasca de zece ori inainte de a propune candidaturi la functia suprema in stat. Iar votantilor le-as recomanda sa gandeasca de o suta de ori inainte de a da tara pe mana unuia sau altuia. Sau, daca este sa se ia dupa dictonul „Daca bei, mori. Daca nu bei, tot mori. Deci bea!”, lasati-o dracului de intelepciune si pravaliti-va in delirul etilic in care va lafaiti ragaielile grotesti si votati oricum. Rezultatul este acelasi: intr-o zi veti muri totusi. Asa ca… dupa voi potopul.

Dezinformarea, manipularea, isterizarea votantului potential imbraca forme aproape grotesti. Absolut toata lumea scapa din vedere obiectivul si se lasa prada unei abordari extrem de paguboase pentru viitorul intregii populatii. PSD-istii baga carbuni pe stimularea sentimentelor schizoide anti Basescu promovand ideea ca alianta ACL ar face jocul acestuia. O parte dintre sustinatorii PNL sunt suparati nevoie mare din cauza aliantei cu PDL. Buna parte dintre sustinatorii PDL canta, furios, prohodul disparitiei acestuia. Fidelii lui Traian Basescu deplang lasciv distrugerea ideii de unificare a dreptei. Sustinatorii PMP dau in PDL. PDL da in PMP. PNL da in PMP iar acesta face si el ce poate. In toate astea evident ca subiect central este Traian Basescu. PDL da in Traian Basescu, PNL da in Traian Basescu, PSD da in Traian Basescu. Oameni buni, ati damblagit? Nu v-a spus nimeni ca Train Basescu nu candideaza? Pare ca uitati cu totii ca o sa candideze Victor Ponta. Calculele extrem de simpliste de a miza toti pe sentimentul anti Basescu s-ar putea sa va coste pe toti. Eu as incerca sa constientizez populatia pe ceea ce este pericol real: Victor Ponta si tot ceea ce reprezinta el ca principiu politic.
Punctul meu de vedere l-am expus cat se poate de ferm: nu imi place ca aceasta alianta nu a schimbat nimic de esenta. Aceleasi si aceleasi chipuri politice, aceeasi tipologie de politician caruia i se datoreaza falimentul generalizat al acestor 25 de ani. Se cramponeaza de putere iar dorinta de revansa este singura motivatie care le circula prin instalatie.
Este foarte bine ca macar o parte dintre voi v-ati unit. Dar de ce cu toate astea scapati din vedere obiectivul principal? Tinta nu are de ce sa fie Traian Basescu ci Victor Ponta. Voi sunteti normali? Chiar nu vedeti ca Ponta speculeaza extrem de istet psihoza voastra anti Basescu? OK. Si PDL si PNL o sa pierdeti buna parte dintre aderentii vostri. Oricum veti face mai mult decat separat. PNL, din cauza exponentilor sai, a gresit imens fata de ideea de democratie. PDL la randul lui a gresit imens fata de electoratul sau atunci cand si-a tradat sloganul „jos mafia ticalosita” si a creat o alta mafie la fel de ticalosita. Probabil ca daca nu va strunea Traian Basescu cat de cat, ati fi luat-o si mai rau pe aratura. Asta este. Invatati din trecut si construiti viitorul. Este mai pragmatic decat sa tot incercati sa creati false probleme invocand continuu numele lui Traian Basescu. Traian Basescu nu o sa mai fie presedinte. Deci nu va mai avea in niciun caz mai multa putere decat oricare dintre voi. Va fi un cetatean, un politician egal in drepturi si raspunzator in fata legii ca oricare dintre voi. Ce dracu aveti toti? Ca principiu ati vrut toti unificarea dreptei. Sau fiecare dintre voi vroiati sa va uniti doar cu voi insiva? In cazul asta nu va ramane decat sa aveti o relatie erotica cu voi insiva. Se numeste laba. Numai sa aveti grija sa o faceti in fata tabloului zambitor al lui Victor Ponta. Casa arde iar voi va certati pe pestisorul de sticla si mileul de pe televizor. Sunteti o adunatura de cretini. Si voi ca politicieni si voi ca sustinatori.

Un parlamentar PSD spunea, cu cativa ani in urma, ca legea bunului simt nu a fost votata in Parlament. Ca o consecinta directa a rationamentului acelui politician, domnia sa nu vedea de ce un parlamentar ar trebui sa tina cont de aceasta lege. 
Este foarte adevarat ca atat timp cat un individ oarecare traieste intr-un stat laic, relationarea acestuia cu restul indivizilor, limitele comportamentale ale tuturor indivizilor sunt reglementate de legile sistemului de justitie si nu de catre legile morale ale acelei societati, in sensul ca pedepsite sunt numai abaterile de la legile statului in cauza, legile morale ale acelei societati avand doar un rol decorativ, un motiv de cearta cu parintii sau cu preotul parohial pe principiul „sa nu faci cum face popa, sa faci cum zice popa”. Numai ca absolutizarea acestei abordari duce la „care va`s`zica este o sotietate fara printipuri”. Mai mult chiar, in momentul in care chiar legitatile acelei societati sunt concepute in asa fel incat sa acopere, sa escamoteze chiar aria de aplicare a altor legi, in momentul ala discretionarul devine regula nescrisa si principiu legal. Hai ca pana aici, chiar daca neclar, este ca din Caragiale. Coborand in domeniul si mai arid si absurd al realitatii, plonjam direct in noaptea mintii.
Cand o lege spune ca trebuie sa aibe decizia unei comisii ca s-a incalcat legea, orice instanta, in momentul in care comisia aia spune ca nu s-a incalcat legea, va da un verdict in sensul ca nu a fost incalcata legea pentru ca asa a spus comisia. Nu are importanta ca o multime de indivizi de buna-credinta, cu autoritate in domeniu spun ca eu Pota am plagiat. Atat timp cat comisia mea Pota spune ca nu am plagiat, o instanta nu poate decat sa ia act de decizia comisiei mele. Ca asa zice legea, nu? Dupa care eu Pota vin si ma laud in targ ca cea mai inalta instanta de judecata a zis ca nu am plagiat. Eronat! Instanta de judecata, in conformitate cu legea dupa care judeca, zice ca trebuie sa ia nota de ceea ce zice comisia mea, comisia Pota. Ca de aia se numeste asa pentru ca este a mea. Deci: am copiat sau nu am copiat?
Un alt caz este cazul in care, din cauza unor erori procedurale, dovezile care au fost culese ca sa dovedeasca vinovatia mea Voculescu, sunt culese in mod nelegal. In momentul ala orice instanta nu accepta acele dovezi si eu sunt absolvit de acuzatii. Dar nu si de vinovatia pe fond. Evident ca eu Voculescu am sa strig in gura mare ca instanta m-a gasit nevinovat. Eronat!!! Instanta a spus ca dovezile sunt nelegal obtinute nu ca eu Voculescu nu am furat chiar daca eu si altii ca mine afirmam in niste interceptari cat se poate de clar ca am furat cu imensa nesimtire. Daca acele interceptari nu au fost obtinute legal, instanta nu are voie sa ia in seama acele dovezi cat se poate de clare. Deci: sunt sau nu sunt hot?
Cam la fel decurg lucrurile si cand este vorba despre coruptie, trafic de influenta, furt electoral sau orice alta potlogarie. Atat timp cat hotul neprins este negustor cinstit, toata lumea este cinstita. Hrebenciuci este negustor cinstit, Pota este negustor cinstit, Voculescu este negustor cinstit, Videan este negustor cinstit, Olteanul este negustor cinstit, Chitcoiul este negustor cinstit, Mazarel si Constantinescul sunt negustori cinstiti, toti ceilalti sunt negustori cinstiti, Nastasie si Chiuarius sunt si astia negustori cinstiti chiar daca au fost prinsi. Inseamna asta ca nu au furat, ca nu au inselat, ca nu au praduit tot ce se poate pradui? Nu, inseamna doar ca nu au fost dovediti in mod LEGAL nu ca nu au fost dovediti. Nevinovati? In niciun caz. Vinovati moral? Dupa legea morala? Dupa legea bunului simt nevotata in Parlament? Nici atat. Nu-i asa ca este frumoasa legea si ca sistemul nu favorizeaza pe nimeni? Prezumtia de nevinovatie nu implica in mod necesar si suficient nevinovatia ci faptul ca vinovatia nu a fost dovedita legal intr-o instanta de judecata chiar si atunci cand toata lumea stie ca eu Pota am copiat sau am mintit sau am facut trafic de influenta sau am ucis, chiar daca toata lumea stie ca eu Voculescu am furat, chiar daca toata lumea stie ca eu Hrebenciuci, Dragnel, Chitcoiul, Videan, Mazarel sau cum dracu m-o mai fi chemand pe mine, am furat, am inselat, am mintit, am praduit, am facut prapadenie mare cu un elan netarmurit si cu voia votantului care imi legitimeaza existenta nevinovata. Caci, nu-i asa, bovis populi, vox dei.
Ca normal ar fi ca prezumtia de nevinovatie sa o invoce doar un judecator si nu sa fie principiu moral al nevinovatiei vinovate, ca sintagma asta ar trebui sa nu mai fie invocata de orice neispravit care isi etaleaza vinovatia nevinovata ca pe niste bude dulci aruncate pe constiinta electorului indobitocit, ca bomboana pe coliva unui popor eminamente amoral, asta este alta poveste care nici macar nu mai trebuie spusa atat timp cat un neispravit a decretat ca legea bunului simt nu a fost votata in Parlament.

Vai ce mai plang toti acum de grija mediului de afaceri!!! Parlamentari avocati, doctori, profesori sau economisti care nu au profesat niciodata, lucratori in sistemul bugetar care nu au platit niciodata un salariu riscandu-si casa si afacerea crescuta cu greu, capitalisti care nu au facut bani decat prin invarteli si contracte cu statul, lucratori vamali sau teoreticieni in cine stie ce deconcentrate sau regii ale statului. Dar cand ati tabarat cu impozite peste impozite, nu ati fost peocupati? Dar cand TOTI ati sprijinit numai lucratorul bugetar (nu am chiar nimic impotriva ca principiu), nu ati fost preocupati de exact cei care alimenteaza bugetul? Reducerea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator? Exact praf in ochi in comparatie cu cresterea numarului si valorii absolute a impozitelor si taxelor. Soarta micului si mediului intreprinzator depinde numai de dezvoltarea investitiilor si a cresterii consumului. In momentul in care iti cresc salariile ca valoare, in momentul in care iti cresc costurile de productie din cauza cresterii preturilor la energie electrica, gaze si combustibili si devalorizarii leului coroborat cu scaderea puterii de cumparare (deci de absortie in piata), productia nu face decat sa scada, somajul sa creasca iar valorile platite catre buget nu pot decat sa scada. Despre profituri nici nu mai vorbesc: scad vertiginos. Iar asta atrage scaderea impozitului pe profit. Pe ce drac de lume traiti? Basescu este de vina ca sunteti voi idioti, nepregatiti, nestiutori si incompetenti? Aveti idee cati mici intreprinzatori au dat faliment in ultimii patru ani? Aveti idee cate bunuri ale lor au fost scoase la mezat? Aveti idee cum sunt jecmaniti de acesti camatari pe care voi ii sprijiniti (ma refer la banci)? Aveti idee cum sunt abuzati continuu de catre tot felul de neispraviti functionari ai statului care au pretentia sa fie tratati ca Dumnezeu pe pamant in momentul in care intra pe proprietatea unui mic intreprinzator? Cand un mic intreprinzator da in judecata statul, invariabil orice instanta ia apararea statului. Si nu s-a plans niciunul. Nu a avut niciunul acces in studiouri de televiziune ca sa se planga. Nu a facut niciunul greva. Da, fura la impozite. Este adevarat. Oricum, toti la un loc, infinit mai putin decat o faceti voi si protejatii vostri. Majoritatea dintre ei o fac nu ca sa se imbogateasca ci ca sa poata sa dea de mancare la cativa oameni. Practic „fura” de la impozite ca sa sustina ineficienta economica datorata unei fiscalitati impovaratoare si unei puteri de cumparare extrem de scazuta. Iar aceasta fiscalitate exagerata a aparut tocmai pentru ca voi ati furat fara masura. Pentru ca protejatii vostri fac afaceri cu statul la preturi complet nejustificate. Pentru ca voi va lafaiti in proprietati pe care veniturile voastre nu le justifica. Munca nici atat. Pentru ca voi faceti concedii la care un mic intreprinzator nici macar nu indrazneste sa viseze. Stiti cat castiga un lucrator din sistemul privat la o aceeasi cantitate si calitate a muncii cu a unuia la stat? De macar doua ori mai putin. Stiti ca salariul mediu de la stat este mai mare decat in sectorul privat? Si nu ma gandesc la cei care lucreaza in banci si asigurari. Si acum plangeti de mila micului intreprinzator? Hai sictir! Aveti nevoie de votul lui si nu mai stiti cum sa il mintiti. Partea proasta este ca va si iese. Chiar nu vi se pare complet anormal ca aproape patru milioane de lucratori din sistemul privat sa fie continuu la dispozitia si sa fie continuu sacrificati pentru 1,2 milioane de oameni din sectorul bugetar? Societate capitalista? Pe dracu! Ma Ponta, cu chestia asta cu reducerea cu 5 puncte procentuale a CAS nu faci decat cum a facut Ceausescu cand a promis o marire a salariului cu 50 de lei. Dupa aia l-au impuscat. Tot ai tai.

Din punctul meu de vedere dreapta (autodeclarata ca atare) nu are nicio sansa sa se unifice. Se unesc doar un grup de politicieni cu ei insisi. Aceasta tipologie de politician care nu vrea sa isi recunoasca si sa isi asume esecul ultimilor 25 de ani. Tineri sau mai putin tineri, demonstreaza ca nu vor decat sa isi conserve pozitiile de putere „dobandite” in decursul acestor 25 de ani, prin tot felul de mijloace. Oricum, nu dintre cele mai oneste sau care sa aibe la baza competenta si meritul. Onestitatea nici atat. Pariez cu oricine ca principiul holistic functioneaza si de aceasta data iar numarul votantilor acestui tip de constructie care nu vrea sa schimbe mentalitati si oameni ci numai denumiri, va fi cu mult mai mic decat suma votantilor fiecarei entitati politice in parte. Iar pentru aceasta realitate nu va fi de vina votantul. Atat timp cat pui la un loc bun si rau, vinovat si nevinovat, circari, papusari si papusi, nu ai cum sa obtii o constructie solida. Iar cele trei entitati politice care in acest moment se lauda cu „unirea”, exceleaza toate trei prin confuzie doctrinara. In toate trei exista puternice elemente (si umane dar si principiale) si de dreapta si de stanga. Pana la urma, dincolo de calitatea de prea multe ori indoielnica a membrilor celor trei partide, ei toti sunt oglinda fidela a unei societati complet confuza, complet incapabila sa voteze doctrine si complet incapabila sa impuna valoarea, competenta si politicianul model. S-a mai nascut un monstru. Bine macar ca exista un mare monstru pe stanga si inca unul inca necristalizat ca atare in dreapta. Ca doar este nou nascut, nu? Este un nou nascut facut din aluatul unor monstruleti pusi toti la un loc, mixati, framantati la un loc si pusi la dospit. In speranta ca va creste aidoma monstrului de pe stanga. Societatea romaneasca inca nu este pregatita pentru bipolarismul politic. Chiar si pentru faptul ca inca nu este suficient de matura. Este (jnca) amorfa, manipulabila, de un nivel de educatie extrem de scazut, incapabila sa aleaga rational ci doar afectiv. Societatea civila este victima propriei sale incapacitati de a fi verticala, propriei sale incapacitati de a alege binele, victima propriei sale insatietati pentru rau. Este victima incapacitatii sale de a-si accepta valorile. Lipsa ei de osatura refuza reperele viabile.
Or in atare conditii, singura sansa a acestei tari (pentru inca multi ani de acum inainte) este ca justitia sa functioneze. Asta in cazul in care legile (si asa de prea multe ori injuste, limitate, confuze si partinitoare) nu vor fi modificate in defavoarea actului de justitie sociala.

In 2012 cand scriam „miroase a lovitura de stat”, scriam si „atentie la Rusia!”. Despre blandetea reactiilor fata de Rusia am scris cu foarte mult timp in urma. Si nu am avut niciodata posibilitatea sa obtin informatiile pe care le poate obtine un presedinte. Deseori am vazut analize foarte pertinente ale unor no name din societatea civila. Practic declaratia de presa a presedintelui nu a avut decat un singur element de noutate: 298 de disparuti intr-un atac terorist sustinut de Rusia. De ce se incapataneaza orgolios-incompetenta clasa politica sa nu se uite cu atentie la societatea civila? Acolo este valoarea acestei tari. Nu in clasa politica actuala generata de obedienta activului de partid si de lipsa de discernamant a alegatorului.

Scriam cu ceva timp in urma despre esecul generatiei intre 35 si 45 de ani. Ma refer la ceea ce este vizibil in viata publica si nu la absolut toti cei care apartin acestui segment de varsta. Constat ca nume mult mai cunoscute decat numele meu reiau aceeasi tema azi. Evident eu nu aveam de ce sa fiu luat in seama. In definitiv, asa cum am afirmat candva, sub forma de butada, valoarea unui enunt nu este data de valoarea intrinseca a enuntului ci de notorietatea celui care il emite in societate.
Dar sa revin la esecul unei generatii. Inca o data subliniez ca este vorba despre ceea ce a reusit sa se impuna in atentia societatii. Afirmam, atunci cand am scris prima oara, ca este o generatie mult mai meschina, ipocrita si lipsita de barbatie decat cei care i-au format. Mult mai avizi de notorietate (chiar si in absenta valorii individuale) dar si mai avizi de putere absoluta. Nerabdarea de a stapani totul dintr-o singura mutare ii face superficiali, aroganti, plini de ei, tiranici, parveniti si egolatri. Lipsa reperelor sau negarea celor existente in perioada maturizarii lor si-a pus amprenta pe devenirea lor. In stanga si in dreapta politica dar si in media, afaceri, segmentul administratie, viata sociala, show biz sau arte, domina indivizi care exceleaza prin lipsa unei valori autentice dar a caror agresivitate reuseste sa induca ideea ca societatea a luat-o razna si ca s-a imbolnavit iremediabil de un narcisism egalitarist exclusiv greu de conceput. Toti ii neaga pe toti ceilalti.Toti isi aroga dreptul de a-i socoti pe toti ceilalti niste nimicuri. Fatadele, formele fara fond si consistenta, trairismul hedonist fiind singurele norme carora li se supun. Neputinta de a accepta si de a-si asuma trecerea timpului pentru orice vietuitoare, ii indeamna sa se comporte (intr-o ultima incordare disperata si neconstientizata de a-si recupera tineretea plina de frustrari) nesocotind viitorul intr-o incercare disperata de a opri timpul in loc raportandu-se numai la „acum”. Pentru ei nu mai exista moralitate. Pentru ei nu mai exista toti ceilalti necunoscuti care isi vad de vietile lor in mod demn si in concordanta cu firescul conditiei de om.
In tabloul asta descurajant, afirm: nu exista un conflict intre Basescu si Ponta. Nu exista un conflict intre presedinte si premier. Exista doar un conflict ireconciliabil intre doua forme de moralitate, intre doua forme total divergente de a trai. Si nu, nu are legatura cu conflictul dintre generatii. Are legatura cu formarea individuala in climatul respectului pentru valoare sau in lipsa reperelor valorice. Din pacate pentru aceasta generatie, repere le-au fost Iliescu, Nastase, Vlasov, Necolaiciuc, Voiculescu si inca multi altii. Exact ceea ce putea fi mai rau. De la ei au invatat ca se poate reusi si fara valoare sau munca. De la ei au invatat ca averile si pozitiile sociale se pot face si altfdel decat prin merit. De la ei au invatat ca nu competitia conteaza ci capacitatea de a-ti indeparta adversarii sau ceilalti concurenti prin marsavie, prin dictat, prin minciuna, prin ipocrizie.
In lipsa reperelor nenascute, in lipsa unor conceptii morale necristalizate, va indemn sa nu va indepartati de batranii vostri. Acei batrani care nu mai vor nimic pentru ei. Acei batrani care zambesc intelegator si mustrator in acelasi timp.  Sunt singurii care va mai pot mentine busola functionala.

„Noi suntem cei mai cei” spune Puia intr-o melodie de un sarcasm fara pereche. Dar dintre cei mai cei imprastiati prin toata lumea, trebuie sa scadem cateva procente care au uitat, care vor sa uite, care nu mai vor sa stie sau carora le este rusine sa isi recunoasca nationalitatea. Dintre cei ramasi, cateva milioane, undeva la nivel de 15-20 de procente, au plecat in lumea larga manati de nevoia de a trai decent, de a castiga omeneste si intre doua salarii sau in vacante sau atunci cand injura cu naduf, privesc in urma cu tristete sau nostalgie catre tara pe care inca o simt si a lor dar care nu pot influenta in niciun fel viata Romaniei si a romanilor. Din numarul celorlalti, cam 60% sunt complet absenti din viata Romaniei, nu ii intereseaza nimic, detesta pe toata lumea sau isi stiu numai viata de zi cu zi, cariera, cei apropiati, de nevoile lor de oameni saraci sau foarte saraci (astia sunt cam 20% din totalul romanilor) pentru care viata inseamna doar groapa de gunoi in care zgarma zilnic, sau catacombele sistemelor de termoficare, cladirile parasite, cocioabele darapanate, cosmeliile uitate pe la cine stie ce margine de oras sau de sat. Mai raman cam 30% din totalul romanilor care, manati de altii sau chiar preocupati de ceea ce se intampla, manipulati sau doar injectati zilnic cu ura, se pronunta intr-un sens sau altul. Dintre astia cam doua treimi nu au reusit niciodata sa se desprinda de mentalitatea intoleranta, discretionara, care au devenit un soi de sclavi ideologici a tot ceea ce a insemnat si inseamna ca principiu (sau lipsa principiilor) Iliescu, Nastase, Voiculescu, Ponta, Hrebenciuc, Vlasov (imi cer scuze celor pe care nu ii numesc, indiferent de partidul din care au facut sau fac parte – sper sa nu se simta nedreptatiti – dar sunt cam multicei si nu am chef sa imi irosesc timpul, sa imi murdaresc timpul mentionandu-i pe toti, dar am sa ma opresc doar la mentionarea astora). Mai raman cam 10% din numarul total al romanilor din lumea asta care se duc cu preferintele in cealalta parte doctrinara (sau care au o atitudine dreapta, normala fata de ceea ce se intampla cu ei si cu tara lor, in interiorul ei fiind; drept este, normalii sunt destul de putini). Astia la randul lor sunt imprastiati in mai multe grupuscule (la procente ma refer) care nu se accepta unii pe ceilalti, care ar fi in stare sa isi dea in capete, uitand de ceea ce ii „mana-n lupta”, doar pentru ca visceralitatea (aidoma visceralitatii celor doua treimi iubitori de Ponta) ii face sa rosteasca doar un nume sau altul, ii face sa de dedice trup si suflet, renuntand la minte, unui anumit personaj negand, demonizand, desfiintand celelalte personaje.
Un procent cam de 0,1% (in jur de 25-30 000) sunt cei care se bucura, care profita din plin de toata aceasta bulibaseala romaneasca.
Mai are tara asta vreo sansa sa fie ce ar fi putut si ce ar putea sa fie? Noi ca populatie cand am putea deveni popor?