Gandind Paralel by Catalin Banica

Dupa al doilea razboi mondial, extrem de multa lume din tara asta i-a tot asteptat pe americani. Foarte putini erau la curent cu aranjamentele geopolitice dintre occident si URSS, aranjamente in virtutea carora noi devenisem o simpla gubernie sovietica condusa de oameni pregatiti la Moscova. Firavele actiuni de rezistenta interna s-au dovedit complet ineficiente si de un eroism complet inutil. Propaganda sovietica si mecanismele psihologice ale creierului omenesc, instinctul de frica si cel de conservare, au modificat temeinic perceptia populatiei reusind sa faca din cei lucizi care se opuneau tiraniei instaurate, simple unelte ale imperialismului burghezo-mosieresc, dusmani ai poporului. Absolut orice om, oricat de sarac ar fi fost, atat timp cat isi manifesta chiar si in gand opozitia fata de recent instaurata putere populara, era in mod automat dusman al poporului. Nu al Partidului Muncitoresc Roman ci al intregului Popor. Seamana cumva cu ideea antagonica de popor PSD-ist versus basisti? Foametea, saracia si eliminarea elitelor politice, economice si intelectuale au desavarsit tabloul de vointa populara. Nu insist in amanunt asupra mecanismelor utilizate pentru a se ajunge in acest punct ci pe incapacitatea populatiei de a se opune instaurarii unei tiranii care a reusit sa distruga fibra nationala in favoarea unui nationalism comunist nivelator, egalitarist, discretionar, abuziv.
Americanii nu au mai ajuns niciodata. Erau asteptati sa apara sub forma de desant parasutat, erau asteptati sa indeparteze raul.
In timp ce o parte dintre cei maturi mai sperau in taina sa vina americanii si sa reinstaureze ordinea fireasca a lucrurilor, pe langa faptul ca se forma o oligarhie politica atotbiruitoare si atotputernica compusa de prea multe ori din tot felul de scursori sociale, mintile mai putin evoluate ale maturilor si mintile complet crude ale copiilor erau indoctrinate stiintific. Sistemul sovietic avea deja o experienta de cateva zeci de ani. Imi aduc si azi aminte de filmele cu spioni imperialisti cu chipuri hidoase si trasaturi de oameni rai care de fiecare data erau prinsi si pedepsiti si cat de mult mintea mea de copil se bucura de fiecare data ca binele invinge. Imi aduc aminte si de extrem de multele ore petrecute la scoala sub tutela tripletei Marx-Engels-Lenin nelipsiti de pe peretii niciunei sali de clasa. Imi aduc aminte ca nu era hol al salilor de clasa pe care sa nu fie puse tablouri ale intregii conduceri politice. Ei erau eroii neamului carora le datoram recunostinta continua si vesnica. Incet incet in mintile noastre de copii s-a instaurat gandirea unilaterala, intoleranta, incapabila sa accepte sa dezvolte propriile criterii valorice ci doar sa preia cat mai fidel lozincile cu care eram indopati zi de zi, ora de ora, minut de minut. Era chiar o mandrie sa devii pionier sau UTC-ist. Festivitatile de primire contineau in ele premiza eroismului, devotamentului fata de conducerea de partid, fata de patria acelei conduceri si abia la urma fata de popor. Evident poporul asa cum il vroia conducerea de partid si de stat. Da, intai de partid si abia apoi de stat. Iar batranii nostri, bunicii nostri si parintii nostri taceau. Nu neaparat de frica cat din cauza faptului ca uitasera orice speranta. Nu atat din obedienta cat de teama de a nu ne periclita vietile noastre crude. Iar americanii, oricare ar fi fost ei, nu au mai venit niciodata.
Exista o similitudine extrem de periculoasa intre Romania anilor `50-`60 si Romania acestor ani. Diferenta consta in faptul ca acum nu mai este vorba despre un partid ci despre un grup de oameni care, sub aparenta democratica a functionarii partidelor, impun chiar in cadrul propriului partid norme totalitare, discretionare si incearca sa le extinda la nivelul intregii tari si intregii populatii. Grup de oameni cu actiune transpartinica organizati intr-o oligarhie politico-economico-financiara care are o singura regula: noi numai pentru noi. Grup de oameni care se mentine la putere prin coruptie, prin minciuna, prin ipocrizie, prin cumpararea afectiunii elctorului si prin indoctrinarea acestuia in asa fel incat procesul electoral sa nu se desfasoare sub semnul analizei ci sub imperiul emotionalului intolerant. Iar populatia tarii nu prea mai are nici disponibilitate sa se opuna, nici parghii democratice sa o faca. Am devenit incet incet captivi intr-un sistem discretionar compus din tot felul de neispraviti profitori care au avut grija sa desfiinteze absolut tot ce ar fi putut deveni reper si elita intelectuala, inlocuindu-le pe acestea.
Am ajuns la punctul de la care am plecat. Ii asteptam pe americani oricum s-ar chema ei: francezi, englezi, germani sau, mai scurt, vestici. Iar acesti vestici daca nu reusesc sa inteleaga ca noi ca populatie am fost redusi la stadiul de simpla masa de manevra care asigura aparenta de climat pluralist democratic, nu au inteles nimic. Daca nu reusesc sa inteleaga faptul ca iarasi nu ne descurcam fara ajutorul lor, nu au inteles nimic. Daca nu reusesc sa inteleaga faptul ca interesele lor sunt mult mai bine aparate in zona daca noi suntem puternici si nu daca suntem redusi doar la simpla piata de desfacere pentru produsele lor, nu reusesc sa inteleaga pericolul extrem de mare la care se expun. Iar Ponta prin ceea ce are in spatele lui, este pericolul cel mai mare. Oamenii din tara asta pare ca nu mai pot constientiza acest lucru. 25 de ani de coruptie, de resurectie a non-valorii, de restauratie a unei prea mari mase de neamuri proaste care au acaparat cam toate segmentele societatii, pun in pericol chiar ideea de Europa unita. Ungaria deja este aproape pierduta pentru europenism si democratie, Bulgaria o urmeaza indeaproape, Romania incearca sa largeasca bresa. Daca nu acum, in scurt timp va fi prea tarziu sa mai vina americanii si nimeni nu ii va mai astepta. Exacerbarea unui nationalism gretos si indoielnic prin indoctrinare si aceeasi aducatie patriotica a anilor `50 va face totul imposibil. Numai dezvoltarea noastra economica, financiara si politica sanatoasa, numai un sistem democratic consolidat ii poate apara pe vestici aici in zona. Daca ei nu inteleg lucrul asta si nu vin ACUM, maine ar putea fi prea tarziu.

Imediat dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial s-a inceput cu o intensa campanie de denigrare a clasei politice traditionale. Drept este ca nu era nici aceasta chiar Alba ca Zapada iar majoritatea populatiei era infometata, saracita, disperata. Cum partidele traditionale nu au reusit sa simta proportiile pericolului care tot venea dinspre est dar si cu concursul pasivitatii fortelor aliate (lumea deja se impartise in secret), principiile democratice (atat cat puteau functiona la acea vreme) au dat voie unor indivizi sa se manifeste  extrem de agresiv si la fel de bine pregatiti de catre Moscova. Cum foametea si neincrederea in capacitatea statului de a stapani procesul cresteau in aceeasi masura cu slabirea institutiilor statului si capacitatii lui de a reactiona, nu a fost deloc greu ca agresivitatea din ce in ce mai mare a unei extrem de mici parti a societatii, sustinuta de asa zisi patrioti scoliti intens la Moscova, sa gestioneze un simulacru de alegeri „democratice” in urma carora, cu ajutorul unor fraude electorale de proportii (nu stiu daca atunci au votat si mortii din Teleorman), sa se instaureze un regim politic abuziv si discretionar chiar daca in prima faza nu era perceput ca atare. Ce a urmat, se cunoaste. Nu, eu nu am sa abordez problematica din perspectiva istorica pentru ca nu sunt istoric si ar fi chiar nefirsc sa ma substitui profesionistilor. Eu am sa abordez evenimentele din perspectiva cetateanului.
Masurile prioritare au fost cele care erau impuse de necesitatea noului regim de a elimina toate varfurile societatii care nu erau cooperante. Pentru inceput. Pentru ca ulterior au fost eliminate absolut toate „elementele” care aveau cat de cat legatura cu regimul (suna cunoscut termenul?) burghezo-mosieresc. Dupa eliminarea acestora (si iarasi imi vine in minte amenintarea de ieri a premierului Ponta „cei care au gresit fata de Romania, vor plati”; cumva doar pentru ca asa vrea premierul? fara judecata sau cu sentinte ale unor tribunale populare desfasurate in studiouri tv?), s-a trecut la anihilarea oricarei forme de opozitie venita din societate. Erau considerati dusmani ai poporului si ai Romaniei absolut toti cei care nu erau fatis macar simpatizanti ai noului regim. Si iarasi imi aduc aminte de amenintarile premierului Ponta sub simbolistica prezentei soarelui. Ca si in acei ani.
Cum a fost posibil ca o mana de oameni, incomparabil mai redusa numeric decat restul populatiei, sa faca ce vor? Majoritatea populatiei, si atunci ca si acum, nu era foarte interesata de politica. Mai toti micii meseriasi, mici proprietari agricoli, muncitorii si intelectualitatea de nivel mediu au ramas intr-o pasivitate (vinovata) adoptand o pozitie fatalista de sorginte mioritica fata de ceea ce se petrecea, iar varfurile politice si intelectuale au adoptat o pozitie de acceptare vinovata. Vreo similitudine cu ziua de azi, domnilor Radu Beligan, Irinel Popescu si multi alti domni si doamne? Si atunci ca si acum toti isi spuneau ca ei sunt prea mici ca sa poata schimba ceva. Da, fiecare luat individual nu avea cum sa faca fata cohortelor de activisti care s-au pus la dispozitia noii puteri. Unii din convingere ideologica (foarte putini) altii doar din oportunism. Fara aceste cohorte si fara pasivitatea populatiei, nimic nu ar fi fost cu putinta. Dar din cine erau copuse aceste cohorte? In general din tot felul de neispraviti care nu-si gaseau in munca propriul drum in viata, tigani fara capatai, fosti puscariasi de drept comun, in general oameni care, o viata intreaga traind la periferia societatii, au fost mai mult decat bucurosi sa fie in situatia sa comande si ei altor oameni. In timp acestia, „scoliti” in universitati populare care nu cereau studii liceale ca sa fie promovati, sau in scoli de partid, au devenit noua elita a tarii. In general este aceeasi elita sociala care s-a mentinut dupa `89. Prin urmasii lor directi si prin cei ademeniti de partea acestei elite. Nu-i asa ca Brucan a fost optimist?

Copil fiind (undeva prin anii `60) inca mai vedeam pe zidurile unor cladiri un soare stilizat si sub el, chiar daca sters destul de mult de ploi, indemnul „votati soarele”. Nu mai tin minte in ce circumstante, dar pana la urma am reusit sa aflu ca era semnul electoral al fortelor „democratice” care, prin frauda, impusesera pentru 50 de ani oranduirea socialista. Cea care a inceput cu o republica populara si s-a terminat cu impuscaturi in `89. Nu pot sa nu remarc faptul ca soarele ocupa un loc aparte in simbolistica cu iz de oda populara mai intai in politica lui Ion Iliescu (va mai aduceti amine? „Iliescu-apare, soarele rasare”) si mai nou si in discursul lui Victor Ponta. Astazi de trei ori in debutul cuvantarii sale de o inestimabila valoare teoretica si practica a apelat la aceasta simbolistica. Ba ca „v-am spus eu ca apare soarele” (in timp ce el vorbea, evident) ba ca „apare soarele si pe strada noastra”. Sa fie doar o intamplare sau esentele intentiilor sa se fi transmis pe cale genetica? Se pare ca de fiecare data socialismul incepe cu invocarea soarelui.
Programul propriu nu mi-a dat voie sa urmaresc intregul discurs al lui Ponta dar nu am putut sa nu remarc faptul ca nu a spus mai nimic despre programul lui de presedinte in afara de „dreptate pana la capat”, in afara de „cei care au gresit fata de Romania, vor plati” (si nu este prima oara cand Ponta ameninta) si in afara de a-si prezenta arborele genealogic. Dincolo de faptul ca a omis sa isi mentioneze inaintasii discutabili, de data asta s-a tras din romani sadea cu merite deosebite in pastrarea romanismului.
Nu am auzit ce au spus dar mi-a produs o impresie complet neplacuta prezenta pe acel ecran, printre cei care ii cantau osanale lui Ponta, pe academicianul Irinel Popescu (reputatul chirurg) si pe maestrul Radu Beligan. Si m-am intrebat trist: de ce acesti oameni simt nevoia sa isi asocieze numele cu aceasta mascarada poleita? Ce ii poate determina sa isi asocieze numele gigantice cu acest impostor care pana la varsta de 42 de ani nu a reusit sa faca nimic notabil? De ce tocmai ei? Or in contextul asta afisul purtat de un participant, afis pe care scria „Ponta ingerul Romaniei”, devine perfect explicabil. Exces de zel mizerabil? Orbire? Nu este totusi cam mult? Inca nu ati reusit sa va desprindeti de reflexele totalitare cand, cu cat minciuna si ipocrizia erau mai mari, cu atat mai mult va simteati obligati sa multiplicati, din proprie initiativa, grotescul osanalelor obediente? Unde va este demnitatea? De ce simtiti permanent nevoia sa va gudurati, cu stil sau fara, pe langa mai marii zilei?
Inger, galaxie, conducator providential? Ati damblagit!!! Nu v-a ajuns. Dar noi ceilalti ce vina avem ca voi sunteti complet idiotizati, dispusi la slugarnicie cand nimeni nu va poate obliga? Clamati mandria de romani dar prin vene va curge sange de robi.
Am mai spus-o si am sa o mai spun… Vinovati de ceea ce s-a intamplat azi, vinovati de ceea ce s-a tot intamplat si se va intampla sunteti toti ceilalti politicieni care va pretindeti mai buni decat astia dar care atunci cand ati fost la guvernare nu ati facut altceva decat sa nasteti gunoaie, gainarii, nemernicii, furturi, nedreptati. Pentru ca daca voi ati fi fost doar putin mai buni, Iliescu, Nastase, Ponta si ceea ce se intampla azi nu ar fi fost posibil. Atat timp cat celelalte partide nu vor intelege ca trebuie sa isi indeparteze gunoaiele, oricand va fi posibil un Iliescu, un Nastase sau un Ponta, fie in stanga fie in dreapta. Mediocritate poleita pe banii contribuabilului.
Noi ca natie azi am mai murit putin intorcandu-ne intr-o perioada pe care o socoteam, multi dintre noi, revoluta. Se pare ca este adanc infipta in fiinta noastra nationala si lucreaza ca o boala incurabila: tentatia totalitarismul cu toate elementele care o insotesc. .

Afirm de mai multi ani ca un presedinte al Romaniei, oricare ar fi acela, trebuie sa fie presedintele tarii fara sa fie si presedinte de partid. Experienta ultimilor 25 de ani arata ca un presedinte politic nu are cum sa se departeze de partidul care l-a adus in acea pozitie. Oricat de integru ar vrea sa fie, exista o multime de cordoane ombilicale care il leaga de partidul sau coalitia care l-a sustinut sa castige alegerile prezidentiale. Din pacate societatea civila nu s-a maturizat mai deloc incat sa aibe forta sa impuna un personaj venit din randurile ei, un presedinte care sa raspunda inainte de toate intereselor tarii, intereselor cetateanului si abia in ultimul rand intereselor partidelor. Am convingerea ca numai un presedinte iesit din societatea civila sau reprezentant al societatii civile ar putea sa fie garantul drepturilor cetatenesti inainte de toate.
Faptul ca exista un segment majoritar al societatii care refuza sa se prezinte la vot ca urmarea a unui profund dispret pentru calasa politica mediocra care a dominat acesti 25 de ani dar si ca dovada a unei neincrederi deja corticalizate in clasa politica romaneasca, mie unul imi arata foarte clar ca pluralismul si pluripartidismul nu a castigat deloc teren in Romania. Convingerea ca orice ar vota cetateanul neangajat politic pana la urma tot „ei intre ei, toti niste hoti” de fiecare data altcineva hotaraste ce este bine si ce nu este bine pentru cetateanul votant, l-a dus pe acesta intr-o lipsa de interes ingrijoratoare pentru viata societatii. Numai in felul asta a fost posibil ca la orice scrutin electoral sa se prezinte doar activul de partid si un procent neinsemnat al celor neangajati politic. Daca mai punem la socoteala si „firescul” mituirii electorului extrem de sarac (si tinut de cele mai multe ori in saracie din cauza coruptiei endemizate) sau a unor categorii sociale importante prin diverse masuri legislative sau hotarari guvernamentale, daca mai punem la socoteala si din ce in ce mai inventivele modalitati de a influenta rezultatele alegerilor prin diverse forme de furt (s-a ajuns pana la a-i aduce si pe morti la vot), absenteismul cetateanului neangajat si neinteresat de politica (majoritar numeric) si politicieni devine o constanta a societatii.
Nu este de neglijat sentimentul de insecuritate si injustitie al electorului neangajat politic. Faptul ca timp de 25 de ani s-a furat in draci fara ca cineva sa fi fost pedepsit (cu exceptia ultimilor cativa ani dar oricum nici pe departe la nivelul optim necesar), faptul ca niciodata nu au fost recuperati banii furati (cu exceptia cazului Voiculescu), faptul ca majoritatea bogatasilor tarii sunt cei facuti prin influenta politica, prin coruptie si prin apartenenta politica la partidul aflat de fiecare data la guvernare, ii induce cetateanului onest nemembru de partid convingerea ca nimic nu se poate schimba. Or in atare situatie cu atat mai mult ar fi necesar un presedinte care sa ii induca electorului convingerea ca ar fi posibil sa fie si in alt fel traiul in tara asta, ca partidele sunt ultima preocupare a lui (sau ei), ca este cu adevarat garantul intereselor cetateanului, un presedinte care sa apere justitia aplicata cu aceeasi masura indiferent de partidul caruia ii apartine impricinatul.
Majoritatea celor care refuza sa se prezinte la vot, fara sa o poata dovedi in vreun fel pentru ca nimeni nu a incercat sa puna serios aceasta problema in fata unor organe de cercetare (un soi de institutionalizare a tacerii vinovate), au convingerea ca, de exemplu, majoritatea privatizarilor s-au facut in mod fraudulos iar cineva anume sau un grup de oameni (legati puternic de segmentul politic) au profitat din plin in detrimentul bugetului care ar fi trebuit sa alimenteze invatamantul, sanatatea, armata, politia, cultura, justitia, infrastructura. Nu am auzit absolut niciun politician clamand necesitatea anchetarii privatizarilor facute in acesti 25 de ani. Asta pana de curand cand Monica Macovei a afirmat public, timid dar fara echivoc „Poate ar fi bine să se reia și să se ancheteze toate privatizările din ultimii 25 de ani.”. Este pentru prima oara cand o personalitate publica afirma acest lucru. Si atunci mi-am adus aminte si ca Monica Macovei este deputatul european care a impus confiscarea extinsa in practica judiciara, la nivel intregii Eutope. Nu este de neglijat nici faptul ca este singurul fost politician care a afirmat raspicat ca in toate partidele abordarea fata de interesele cetateanului este cam aceeasi. Adicatelea „partidul inainte de toate, partidul trebuie sa fie in toate”. Faptul ca nu a reusit sa faca avere cat timp a fost prezenta in politica este, pentru multi, o acuza. „Adica cum? Mie imi spui? Inseamna ca nu stie sa conduca.”. Este o afirmatie care reflecta deformarea perceptiei electorului in ceea ce priveste scopul politicianului. Atat de pervertita ii este normalitatea interioara incat nu concepe politician care sa nu fure. Inseamna ca este de pe alta planeta sau este ceva in neregula cu el. Pe de alta parte, tocmai pentru ca este din alt film si neputand fi atacata de catre fostii „colegi” politicieni pe motive de coruptie si stiind toti ca este unul dintre foarte putinii care i s-a opus si lui Adrian Nastase si lui Dan Voiculescu si lui Traian Basescu si lui Victor Ponta, incearca toti, din stanga dar si din dreapta, sa o demonizeze in mintea electorului cu manipulari de un hilar fara margini: procuror comunist. Asa si? Este singurul procuror care a activat si inainte de `89? Ce concret i se poate imputa? Este atat de usor se i se studieze cazuistica intrumentata. Evident asta ar necesita si putin efort si o minima inteligenta ca sa dai o cautare pe goagle. Betiva? Ma intreb la modul extrem de curios: oare cati dintre cei care spun ca este betiva au si vazut-o beata? Cum insa fostii nomenclaturisti, fii acestora, cei care au profitat de oranduirea socialista multilateral dezvoltata dar si de eterna tranzitie postdecembrista nefiind extrem de dotati cu imaginatie, nu pot scoate „pe interval” acuze ceva mai putin stupide si mai usor de demonstrat daca ar fi adevarate. Evident ca i se poate reprosa ca nu stie sa vorbeasca ca un politician lozincard golit complet de continut. Evident ca se poate scoate in evidenta faptul ca nu este o femeie atragatoare.. Evident ca i se poate imputa ca nu stie sa se imbrace. Evident ca i se poate reprosa si ca nu se fardeaza. Evident ca i se poat reprosa o multime de alte lucruri. Dar la fel de evident este faptul ca pentru o minte lipsita complet de simt analitic nu ramane decat „procuror ceausist”, „betiva” si „omul lui Basescu”. Cum dulcegariile astea nu fac nicio referire la coruptie, la competente profesionale, la obisnuitul politicianism lipsit de scrupule, eu unul sunt dispus sa tin cont numai de performantele ca eurodeputat, de acel „Poate ar fi bine să se reia și să se ancheteze toate privatizările din ultimii 25 de ani”, de faptul ca a reusit sa se certe cu toti mai marii zilei, de faptul ca este obsedata de justitie, de faptul ca nu a reusit ca politician sa faca avere, de faptul ca a avut decenta si onestitatea sa se desparta de politic si sa se apropie de societatea civila stiind ca nu va mai avea niciodata acces in politica tocmai pentru ca a avut decenta sa ii sfideze pe toti. In definitiv nu vreau sa o iau de nevasta. Asa ca eu unul m-am hotarat. O votez pe ea. Voi faceti cum vreti voi. Si voi ca si mine aveti dreptul la propria optiune. Asa ca am sa inchei ca la biserica: cine stie ceva sa vorbeasca acum sau sa taca pentru vecie. 

Sustin de multi ani ca unirea Republicii Moldova cu Romania este o utopie care, ca orice utopie, este complet lipsita de realism. Argumentul meu este faptul ca Moldova nu vrea sa se uneasca cu Romania. Nu pun in discutie faptul ca Romania nu este in stare sa integreze acest teritoriu in propria statalitate, in propriul sistem administrativ si in propria infrastructura decat intr-un timp extrem de indelungat avand in vedere exact gradul mare de saracie al tarii si sistemul dominat de coruptie. Dincolo de acest lucru, in momentul in care ai un teritoriu marginas cu o populatie de macar 50% rusofona, implicatiile si complicatiile ar fi imense atat timp cat grohaie amenintator ursul rusesc. Nu, nu este vorba despre frica legata de ceea ce ar putea sa faca Rusia ci despre faptul ca populatia Moldoveni nu ar vota niciodata, in atare circumstante, o asemenea unire. In momentul in care, cu ani in urma, Traian Basescu a defilat cu stindardul asta, am zis ca fie nu stie ce vorbeste fie foloseste un slogan cu ajutorul caruia vrea sa obtina capital politic. Da, se poate face ceva dar asta inseamna foarte mult timp. Probabil cateva generatii. Iar acest „ceva” inseamna doar o politca abila si flexibila de apropiere a Moldovei de UE. Or asta inseamna scoaterea Moldovei din marele grad de saracie, educarea populatiei in spiritul normelor UE si, nu in ultimul rand, o Romanie care sa fie un reper democratic si de bunastare pentru moldoveni. Este Romania asa ceva? Are vreo sansa sa fie asa ceva in urmatorii zece ani? Eu zic ca nu. In atare circumstante, elucubratiile propagandistice ale premierului Ponta sunt ipocrizii cinice din care, evident, „musca” mult prea multi romani cu mintile destructurate de infuzia de romanism desantat lipsit complet de realism si pragmatism. Le putem fi frati buni numai in masura in care reusim sa ii ajutam sa fie mai bogati, mai puternici si in felul asta independenti fata de Rusia. Pentru ca in felul asta populatia (inclusiv cea rusofona) ar fi dispusa sa opteze ferm in favoarea valorilor democratice si in defavoarea saraciei rusesti pigmentata cu agresivitate nationalista tocmai ca sa mascheze saracia si incapacitatea sistemului oligarhic rusesc de a genera bunastare sociala. Asa ca dom`le Ponta, concediaza-ti sfatuitorii ca reusesti sa ne bagi in conflicte complet artificiale si inutile. Rusia nici macar nu are nevoie de justificari temeinice ci numai de ocazii. Declaratiile tale se inscriu de altfel in limitele iresponsabilitatii si incompetentei cu care ne-ai invatat atat de mult incat majoritatea romanilor, socotind-o firescul lucrurilor, nici macar nu mai sunt in stare sa o valorizeze ca atare. Esti doar un necrescut incompetent, lozincard si complet pagubos pentru tara asta.

Domnule Ponta, ce anume, concret, intelege domnia ta prin debasificare? Cumva „ba, futu-te-n cur pe ma-ta” (las la o parte preferintele sexuale usor deviante ale citatului, dar daca lu` „ma-ta” ii place, eu unul nu am nimic impotriva) este un soi de preambul (ca sa nu zic preludiu ca prea ti-ar afecta pudibonderia devenita deja proverbiala) al climatului nebasist-academic din viitorul extrem de luminos pe care il ai in vedere? Sa inteleg ca academicienii Mazare, Duicu, Voicu, Nastase, Domnia Ta, Dragnea, Voiculescu si toti ceilalti va veti ocupa de bunastarea si placerile vinovate ale mamelor acestei tari? Aveti in vedere si mamele PSD-iste sau ele vor fi discriminate? Academicienii de Olt si Dambovita au de gand sa aprinda focul purificator in toata Europa sau se vor limita doar la debasificarea Romaniei? Ar fi pacat sa nu incercati sa internationalizati focul sacru al alocutiunilor mobilizatoare.
Constat ca am deformat stilul (e)pistolar si am inceput cu sofisme mioritice in loc sa te intreb intai „ce mai faci?”, „cu cine mai faci?”, „cu ce mai faci?” dar si „de ce mai faci?”.
Afla despre mine ca nu este zi in care sa nu te pomenesc pios in (in)juramintele mele si sa nu iti doresc din tot sufletul sa te ajunga din urma blestemul trabantului galben pentru tot binele pe care, cu dezinvoltura si flatulente orale, il faci poporului PSD-ist. Ma refer la intregul popor care, de doua zile, este convins ca Nero este nick name-ul domniei tale de pe vremea cand copilareai prin canalele si canaliculele Parisului si visai la ziua in care toti copiii romani vor avea tablete pe care le vor folosi in fundul curtii atunci cand se vor sterge cu frunze de lipan in zilele in care se vor pregati intens pentru ziua cand si ei vor deveni academicieni chiar si fara sa mai faca liceul, cu doctorate gasite pe net (free download) ca sa nu mai fie acuzati (si ei) ca au plagiat, la ziua cand se vor gandi cu nostalgie la perioada de mult apusa cand inca ar mai fi avut pe cine sa minta, dar cum tara ca o floare va fi fost debasificata pentru totdeauna si trecuta prin sacrul foc al purificarii ideologice de care se va fi bucurat si frunza si iarba parjolite intre timp, timp in care vor fi disparut puscariile deoarece nu isi mai aveau rostul atat timp cat toti nedreptatitii tarii se vor fi bucurat de dreptatea milenara adusa pe pamant si in cer de catre dreapta oranduire debasificatoare. Hai ca mi-a iesit fraza asta lunga.
In incheiere te rog sa ii transmiti si lui „fa” „futu-te-n cur pe ma-ta” toate gandurile mele crestinesti pentru mortii (si ai „ma-tii”; ca daca scriu „mamei dumneavoastra” teama imi este ca aplaudatorii nu vor intelege forma de adresare) sculati din morminte atunci cand Zisu trece prin zona cu aia a dreptatii scoasa, demn urmas al celuilalt descalecator de zombi, pre numele lui, Dragnea, un alt pogorator din fibra incordata a poporului PSD-ist.
Lasa ca iti mai scriu eu.

Am vazut la un post de televiziune extrem de hulit (B1) o emisiune care promoveaza afaceri muncite. Nu, nu sunt atat de naiv sau ipocrit incat sa afirm ca o afacere este 100% curata. Nici nu ar avea cum in hatisul de legi si norme de aplicare care sunt facute exact ca sa fie totul cat mai complicat cu putinta si cat mai culpabil cu putinta. Niciodata statul roman nu a fost foarte prietenos cu mediul de afaceri atunci cand nu a raspuns unor „comandamente” de partid. Ba as spune ca in ceea ce il priveste pe intreprinzatorul sau antreprenorul onest, statul roman a fost si este opresiv, obstructionist, discretionar, a favorizat intotdeauna capitalismul bugetar si sectorul bugetar neglijandu-i in permanenta pe exact cei care aduc bani la buget. Dar la oamenii astia era vorba despre afaceri (productie de diverse bunuri) construite de la zero si duse la nivel de cateva zeci de milioane de euro in peste 15 ani dar si initiative extrem de ingenioase ale unor tineri. Foarte putin in comparatie cu marii bogatasi ai Romaniei facuti pe linie de partid si prin contracte preponderent cu statul. Capitalismul ar putea castiga teren numai in situatia in care sunt mediatizati si promovati asemenea oameni si asemenea afaceri. Nu am mai vazut la alt post tv o asemenea emisiune intinsa pe un interval orar atat de generos. Si zau ca am urmarit-o cu interes. Bine, nici nu ma omor eu cu emisiunile de can can, cu subiectele morbide sau cu cele care au o mare audienta la imbecilizatul popor roman. Astia sunt adevaratii capitalisti romani. Si la toti am descoperit o mare preocupare nu neaparat pentru profitul propriu (infinit mai mic decat al firmelor de partid) cat pentru continuitatea afacerii, pentru viabilitatea ei si pentru forta de munca proprie. Asta este capitalismul adevarat nu ceea ce a fost invatat manipulatul popor roman ca este. Fara off shor-uri in Cipru cu ajutorul carora ocolesc complet ajungerea banilor in bugetul Romaniei, fara contracte cu statul, totul la vedere. Capitalistii PSD, aia care plang pe umarul saraciei, stiu ce spun eu. Si nu numai ei.

Nu pot sa nu remarc faptul ca mesajul de campanie al PSD se radicalizeaza pana la sugestii fasciste. Este promovata xenofobia, intoleranta, ura, revansa, exterminarea fizica a opozantilor (cine nu ma crede, sa vizioneze materialul filmat printre membrii de partid ai PSD la recentul lor congres), este exacerbat sentimentul religios si bigotismul ierarhiilor bisericesti. Sunt sigur ca asistam la o restaurare a unui regim de sorginte totalitara. Deja omuletii verzi au trecut la treaba in regim de ore suplimentare. Ceea ce nu stiu toti astia este faptul ca suntem deja foarte multi care suntem dispusi sa ne aparam libertatea cu arma in mana. Chiar si in regim de gherila. Riscati?

Cercetatii fruntasi PSD i-au trasat tema campaniei electorale pudibondului Ponta: lupta impotriva DNA! In atare situatie eu trebuie sa indemn DNA-ul si instantele sa se apere cu toate inchisorile pe care le au la dispozitie. Ma ne`a DNA-ule, un politician PSD, PNL, PDL, PMP si orice alt P-ul ma-sii poate sa te ameninte, poate sa te preseze, poate incerca chiar sa te cumpere (uneori poate si reuseste) dar tu tine minte ca de platit salariul eu ti-l platesc, da? Eu si alte milioane ca mine care producem impozite. Iar eu vreau ca tu sa nu ierti niciun nemernic. Tu tine minte ca astia cu cat fura mai mult, cu atat eu contribuabilul ma micsorez numeric si pot sa platesc din ce in ce mai putine impozite. Deci scade si salariul tau. Iar P-ul ma-sii, in momentul in care va vedea ca tu nu ii mai poti face nimic, nu va avea nicio problema sa te umileasca si sa te transforme intr-o simpla unealta necuvantatoare care raspunde la un ordin ca un caine bine dresat. Dupa ce slujbasul politist, dupa ce slujbasul jandarm a aratat ca isi dispretuieste propria uniforma si executa ordine complet abuzive, macar tu cauta sa nu pierzi respectul meu.

Un fruntas PSD, unul dintre numerosii ganditori cu dosul, spune: „sa dam foc la tara numai sa iasa Victor Ponta”. Ma, `tu-ti focu ma-tii, daca te prind cu chibritul in mana, sunt indreptatit sa cred ca ati dat drumnul la razboi civil si pe bune ca iau pistolul cu apa si iti bag un glonte in capul cu care te asezi pe scaun. Numa clizma ti-ar mai putea curati neuronii infierbantati de turmentare partinica.

Ponta sustinut frenetic-iresponsabil de catre PSD, prin gura ineptilor lui sefi de organizatie, au spus tot ce trebuia spus.
Mai intai Dragnea a afirmat, cu lacrimi galgaindu-i de fericire in gatzii ma-sii, ca inca din 2010 a planuit cu Victor Ponta totul. Si a mai adaugat ca le-a iesit. Mai ramane sa le iasa doar Ponta presedinte. Din punctul meu de vedere poate sa le iasa si ochii.
Sa mai amintim ce le-a iesit? Pai… nu privatizare Oltchim, nu privatizare CFR Marfa, nu 1 000 000 locuri de munca, scaderea nivelului de trai (o spune INS condus de omul lui Ponta ca doar ii este subordonat direct lui), economie in recesiune (o spune tot INS), bani colectati la buget mai putini, deficitul balantei externe in crestere, cheltuieli cu aparatul de stat mai mari, somaj in crestere, inca 7 miliarde de euro imprumutate numai anul asta (fara sa fie situatie de criza economica sau financiara), scaderea investitiilor cu aproximativ 25%, scaderea investitiilor straine directe cu 10% numai in ultimele trei luni, au batut recordul absolut la ordonante de urgenta, cresterea salariilor primarilor si celor din aparatul de stat (aia care conteaza nu toata lumea), cresterea deficitului fondului de pensii, o scadere drastica a banilor europeni absorbiti, cresterea numarului si cuantumului impozitelor, extrem de multe scandaluri de incompatibilitate si de coruptie si inca multe altele. Sunt atat de multe „realizarile” planificate de catre Dragnea si de Ponta incat ar trebui scris un roman fluviu despre toate astea. Iar daca tot le-a iesit tot, trebuie inteles ca le-a iesit si ruptura de PNL si ordonanta curvelor politice. Si daca tot au planificat ei tot ce se putea planifica, inseamna ca si candidatura lui Ponta la prezidentiale a fost planificata. Deci chestia cu Antonescu a fost doar o pacaleala din care Crinut s-a infruptat cu lacomie.
In paralel (si cred ca astea ar trebui sa le treaca la nereusite) s-au multiplicat cazurile de coruptie rezolvate in instantele de judecata. Primul cocalar poleit al tarii, cea mai importanta mazare a tarii injura procurorii care il ancheteaza, in cadru oficial, in cadrul unui congres iar Ponta nu reactioneaza. Un demn urmas de Olt al regimului comunist se manifesta, tot in cadru organizat in timpul congresului lor, impotriva DNA, iar prezidentiabilul lor nu ii inchide gura in direct si zambeste aprobator.
Cam asta este mesajul de campanie transmis fara niciun fel de jena in timpul Congresului PSD. Iar zgomotul de fond este ca vor libertate pentru poporul roman. Sa mai intreb care popor roman? Evident, poporul roman de la tribuna. Ceea ce este ingrijorator este faptul ca sunt o multime de oameni care chiar aplauda toate astea.
Nu vorbesc despre caracterul lui Ponta, nu vorbesc despre ipocrizia mesajului sau, nu vorbesc despre minciuna festivista administrata cetateanului. Aduc in discutie NUMAI fapte. Iar in situatia asta, in momentul in care Ponta a aruncat zarurile pe masa si ne-a spus tot, eu unul socot ca este datoria morala a oricarui cetatean care nu vrea sa ne intoarcem la un edulcorat sistem socialist de dinainte de `89, un soi de glasnost autohton in care oamenii au voie sa se plimbe unde vor ei, daca au bani, au voie sa faca chiolhanuri atat timp cat nu isi manifesta nemultumirea fata de „oranduire” iar toate astea sa se desfasoare sub „obladuirea” unei oligarhii politico-financiare „impietrita in proiect” ( proiectul fiind sa faca numai ce vor ei fara sa se supuna niciunei legi in timp ce restul muritorilor au obligatia sa o faca), in situatia asta, spuneam, orice alegator care vrea sa traiasca intr-o alta societate decat cea care se prefigureaza, TREBUIE sa se prezinte la vot si sa voteze pe oricine altcineva decat pe Victor Ponta. Trebuie oprit acest bubat letal pentru Romania.

Cum perioada strangerii semnaturilor de sustinere se apropie de sfarsit, cei care vor candida pentru prezidentiale sunt cunoscuti intr-o mai mica sau mai mare masura. Nu am sa ma refer la outsiderii a caror intentie de a candida este doar o pata de culoare pe cenusiul vietii romanesti ci doar la cei care, din punctul meu de vedere, au toate sansele sa ajunga in cursa prezidentiala. Am sa ii iau si eu in ordinea procentelor cu care sunt creditati in ultima vreme. Evident nu am sa o fac de pe pozitia analistului ci de pe pozitia celui care va merge la vot. In consecinta, imi acord singur prezumtia de subiectivism.

Victor Ponta

Victor Ponta se afla intr-o continua scadere de popularitate dincolo de sforaitoarele si festivistele prezentari ale maretelor lui realizari. Nu scapa nicio ocazie sa arate ca el a facut, el a dat, el a rezolvat. De parca ar fi singurul din tara asta care are, care stie, care poate. Adevarul este ca a dat infinit mai putin decat a stricat. Marsul lui triumfal, la o analiza mai atenta, seamana din ce in ce mai mult cu defilarea unui dric pe care s-au cocotat o mana de circari furiosi care se indreapta spre cel mai apropiat birt in care spera sa isi poata extroverti frustrarile violente. Este din ce in ce mai clar ca Victor Ponta, incapabil sa elaboreze si sa propuna teme electorale viabile, lanseaza fumigene lipsite de substanta sperand ca opozitia si contracandidatii sai ii vor oferi motive sa ii atace pe ei ca persoane si nu programele lor. Nu incearca absolut deloc sa se prezinte romanilor cu un program pentru Romania avand in vedere ca majoritatea promisiunilor facute in campania electorla pentru alegerile parlamentare au fost negate de exact masurile pe care le-a luat ca premier sau au fost negate de realitatile care au urmat lipsei lui de competenta. Temele fluturate predilect sunt cele legate de nenorocitul regim Basescu si de lipsa de patriotism a opozitiei. Monstruozitatile afirmatiilor sale, dincolo de faptul ca nu au niciun fel de legatura cu realitatea, nu fac altceva decat sa ii deprecieze si mai tare perceptia si asa proasta pe care o are in fata partenerlor nostri europeni si americani. In paralel intreprinde o multime de masuri, pe fata sau pe sub masa, prin care intentioneaza sa isi salveze de la puscarie apropiatii si pe cei care ii pot asigura voturi. Din pacate singurul partid mare de centru-stanga din tara este dominat de un grup destul de consistent de politicieni parveniti si hrapareti care nu se dau inapoi de la nimic ca sa isi satisfaca arivismul fara limite. Pozitionarea lui ambigua si incerta vis a vis de parteneriatele strategice (sa nu uitam atractia aproape bolnavicioasa fata de regimul POLITIC chinezesc si rusesc exprimata fara rezerve si dubii in cel mai prostesc si inabil mod cu putinta) fac din Victor Ponta un potential partener din ce in ce mai indoielnic si indezirabil pentru restul Europei. Faptul ca inca este tolerat se datoreaza numai interesului (chestie doar de pragmatism economic si geostrategic nicidecum datorat unei simpatii fara margini pentru Romania si romani) acestora pentru Romania si sperantei ca nu se va atinge de punctele cheie ale unei democratii: justitia si principiile statului de drept. Chiar daca pare ca toata lumea buna din vest a uitat, eu sunt sigur ca toti, intr-o situatie sensibila, si-ar aduce aminte doctoratul plagiat, abuzul de putere din 2012 si pana azi, luarile de pozitie impotriva actului de justitie, circul mediocru cu privatizarea Oltchim sau CFR Marfa si inca multe alte spectacole care daca nu ar fi jalnice ar reusi sa fie grotesti. Este de luat in seama totusi disperarea si furia puscariasilor si puscariabililor impotriva actului de justitie, exact acei puscariasi si puscariabili care ii pot fabrica lui Victor Ponta, la comanda si pe banda rulanta, voturi.
Cu certitudine Victor Ponta nu ar reusi sa fie presedintele Romaniei ci doar presedintele aliantei PSD-UNPR-PC. Iar Romania are nevoie de un presedinte al Romaniei nu de un presedinte care sa provoace si sa sustina revansa si prigoana impotriva tuturor celor care nu neaparat ca s-au manifestat impotriva lui ci impotriva tuturor celor care nu i s-au alaturat, toata activitatea lui Victor Ponta fiind dominata de sloganul, nerostit dar evident in toata activitatea sa, “cine nu este cu mine, este impotriva mea”. Victor Ponta a reusit, fara niciun fel de efort, sa se transforme dintr-o speranta pentru Romania in cea mai neagra perspectiva a Romaniei.

Klaus Johannis

Este deocamdata cel mai bine pozitionat candidat din partea dreptei politice si nu pentru ca ar fi aratat ceva de substanta ci doar pentru faptul ca este candidatul unei aliante care reprezinta un procent deloc de neluat in seama al politicului institutionalizat. Cu o prezenta “in alt fel” decat politicianul guraliv si ipocrit cu care ne-a obisnuit revarsarea si deversarea damboviteana, a reusit performanta ca in foarte scurt timp sa fie atacat si din stanga si din dreapta. Discursul lui continua sa fie neconvingator iar mediatizarea este, dupa parerea mea, inadecvata si insuficienta. Cel putin principial vorbind, ca “neamt” ar trebui sa aibe mari sanse numai ca, deocamdata, nu reuseste sa atraga votanti prin sine ci doar prin activitatea celor doua partide pe care le are in spate si prin disciplina electiva a votantilor devotati ai celor doua partide. Eu unul as nota cu o nota mediocra activitatea de promovare a colegilor lui politici din cadrul aliantei. De fiecare data cand apar pe sticla sau sunt preluati in presa scrisa, dau certitudinea ca citesc pur si simplu, pe furis, o poezie scrisa neglijent, pe o bucatica de hartie, la ultima sedinta de partid si invatata in graba inainte de transmisia in direct. Niciun pic de imaginatie, niciun fel de variatiuni pe aceeasi tema, doar un text recitat cu un timbru impersonal si inflexibil. Parca ar vrea sa scape de o obligatie. Johannis lasa deocamdata impresia candidatului sters care nu este in stare sa devina locomotiva si cu atat mai putin explozia care sa lase electorul cu gura cascata de admiratie si uimire. Or in atare situatie, a miza doar pe electoratul fidel celor doua partide, poate sa reprezinte, pe sprintul final, calul care pierde la o lungime. Pentru ca deocamdata nu mi-a spus prea multe iar ceea ce pot spune eu este doar ceea ce observ.

Elena Udrea

Eterna promisiune nefinalizata, Elena Udrea reuseste ca nimeni altcineva sa atraga antipatie si barfe cu nemiluita. Drept este ca timbrul vocii nu prea o ajuta dar atractia pe care poate sa o exercite, admiratia si invidia au facut din ea un personaj extrem de controversat caruia i se atribuie toate relele si fenomenele de coruptie cu putinta. Evident pana acum nimeni nu a dovedit nimic. Si nu datorita protectiei prezidentiale. Numai ca absolut toate realizarile ei din anii in care a activat in politica sau in functii guvernamentale sunt total estompate de imaginea negativa construita cu sarg in mintea sau sufletul alegatorului mediu. Dar ca orice barfa insotita de manipularea care speculeaza invidia si resentimentul, notorietatea ei a reusit sa devina in perceptia publica preponderant negativa. Fiind crescuta la aceeasi scoala politica cu Ponta si traindu-si ultimii 15 ani in politica damboviteana, eu unul cred ca este singura in stare sa faca fata marlaniilor si grobianismului agresiv al acestuia. Dar tocmai aceeasi formatie cu cea a premierului o fragilizeaza in aceasta competitie pentru ca, orice ar face, oricat de multe argumente logice sau de bun simt ar aduce in dezbatere, nu poate sa depaseasca totusi si sa domine mitocania contracandidatului Ponta, mitocanie care prinde al dracului de bine la electorul mediu dornic de circ si invective. Chiar daca presedintele a desemnat-o succesoare politica a sa, dincolo de civilitatea discursului, nu are nici pe departe forta acestuia. Acest fapt, chiar si neconstientizat, face ca alegatorul analitic al lui Traian Basescu sa nu fie in totalitate si alegatorul Elenei Udrea. Iar acest lucru ii limiteaza drastic bazinul electoral. Din punctul meu de vedere Elena Udrea ar fi trebuit sa incerce, in precampanie, sa explice cat mai bine si sa demonteze acuzele inoculate in mintea alegatorului mediu in parallel cu o critica si mai dura a tuturor actiunilor acestuia in calitate de premier. Spre deosebire de Johannis, o vad mult mai predispusa spre compromisul politic dambovitean dar si mult mai hotarata si mai greu de manipulat.

Monica Macovei

Nimic din aparentele fizice nu poate face din ea preferata electorului. Este antipatica prin prezenta, este departe de a fi o femeie atragatoare dar este unul dintre politicienii care nu a ezitat sa i se opuna si lui Traian Basescu si lui Adrian Nastase si lui Dan Voiculescu si altor personaje sau personalitati socotite (uneori pe nedrept) puternice. Evident este complet nepregatita pentru atacurile suburbane ale staff-ului de campanie al lui Victor Ponta. Obraznicia unui Sova, mitocania si limbajul de cartier al intregii gasti o surclaseaza de departe. Mai activa in executiv decat in viata politica damboviteana, cu un palmares de exceptie ca eurodeputat, nu reuseste totusi (sau poate tocmai din aceasta cauza) sa depaseasca handicapul unui discurs greu de asimilat. Nu o ajuta nici dictia nici prezenta. Cu toate astea are cel mai clar, documentat si credibil mesaj atunci cand este vorba despre justitie si statul de drept. Faptul ca a reusit sa impuna votarea in Parlamentul European a confiscarii extinse imi spune ca are foarte mari posibilitati in a negocia si a impune o tema majora care necesita o mare abilitate a compromisului constructiv dar si o tenacitate iesita din comun. Evident barfele si abjectia insinuarilor niciodata dovedite nu au ocolit-o nici pe ea. Ceea ce o diferentiaza insa de ceilalti doi candidati ai dreptei este faptul ca noroiul cu care diversi formatori de opinie au incercat sa o improaste, nu a continut niciodata elemente legate de coruptie, trafic de influenta sau orice alta incriminare cu iz penal. Personal cred ca Monica Macovei are cel mai mare potential de crestere in urmatoarea perioada dar numai daca staff-ul ei este suficient de onest cu ea si nu o lasa sa se desfasoare acolo unde ceilalti o surclaseaza detasat. Ceea ce mie mi-a atras atentia este faptul ca a fost singura care a perceput aversiunea societatii civile fata de politic si a stiut sa se apropie de acest segment (extrem de numeros de altfel) al societatii si a avut curajul sa se departeze de politic. Un politic dominat de mediocritate, dominat de nevoia de a satisface in primul rand interesele propriului grup. Risc sa afirm ca Monica Macovei devine in felul asta candidatul societatii civile si nu incearca sa fie presedintele unui partid. Este de apreciat ca este inflexibila atunci cand este vorba despre principiile statului de drept si despre justitie. Iar societatea romaneasca are in primul rand nevoie de justitie mai mult decat de orice. Singurul lucru pe care trebuie sa il faca este sa isi faca cat mai vizibil mesajul in societatea civila, acea parte a societatii care nu face parte din bazinul electoral al nimanui.

Tariceanu, Dan Diaconescu, Ghise si cine o mai fi

Pe scurt in ordinea prezentata:
-un papagal impotent care niciodata nu a reusit sa faca ceva de unul singur sau sa se impuna de unul singur ci in permanenta la umbra cuiva sau impins de cineva de la spate
-un Ponta la fel de lipsit de continut dar mai simpatic si mai greu de scos din liniaritatea lui gaunoasa
-un nesedat la timp care confunda tara cu holurile sectiei de boli agitate
-restul? petarde, fumigene sau indivizi care nu isi dau seama ca nu au niciun fel de sanse

In acest tablou eu unul as recomanda candidatilor dreptei sa adopte o atitudine nu neaparat de non-kombat unul fata de celalalt dar oricum rezervat pentru a nu inchide portile catre electoratul celorlalti. In turul doi vor avea nevoie si de acestia.

Inclin sa cred ca exista un moment de gratie (hazardul, predestinarea, sansa?) in care o fraza scrisa, un gest, o actiune, o pozitie, o atitudine isi gaseste (sau gasesc) locul in mintile si sufletele oamenilor si nu o determinare valorica. Am mai spus-o ca butada: valoarea unui enunt nu este data de valoarea intrinseca a enuntului in cauza ci de notorietatea celui care il emite. Azi adaug si existenta unui fel de vortex ale carui ratiuni si reguli imi sunt complet de neinteles. Nu stiu daca sa fiu descumpanit ca imi regasesc cuvintele si ideile, dupa multe luni de zile, uneori chiar ani, in pixul sau gura altcuiva (timp in care cuvantul meu a fost complet invizibil iar dupa acest moment devine si redundant) explodand pur si simplu in constiinta publica, sau sa ma bucur ca am avut dreptate. Pana la urma… la scara cosmica toata viermuiala asta devine doar tacere iar praful de stele se rataceste in „meandrele concretului”.  Stiu… suna egolatru chiar daca este numai tristete. Este, in acelasi timp, cumva nedrept. Nimeni cu cap nu spune ca viata chiar ar fi dreapta. 
Uneori, in desantate si opulente solilocvii, ma intreb care a fost rostul meu. Sincer sa fiu eu unul, ca multi alti oameni constienti de sine si de urmele lasate prin trecerea asta care se numeste viata, inclin sa cred ca niciunul. Prea multa zbatere. Prea multa risipa de inteligenta. Uneori prea multa bunatate. Prea multa speranta. Chiar prea multa munca, de foarte multe ori, cu rezultate si efecte submediocre. Prea multa intelegere, compasiune si empatie. Evident si foarte multe limite ce se inscriu in firescul omenescului. Da, cred ca as fi putut lipsi fara ca universul sa simta diferenta. S-a intamplat totusi sa fiu. Si am preferat sa fiu om. Chiar daca lucrul asta, de multe ori, imi creeaza limitari, imi ceeaza insatisfactie, imi creeaza probleme, imi creeaza neimpliniri. Pana la urma „intamplarile” proprii ale trecerii prin viata sunt, intr-o oarecare masura, supuse si liberului arbitru. Dar mai ramane totusi hazardul, poate predestinarea, care creeaza momentele de gratie. Sau, poate, exista doar momente de gratie a caror intelegere depaseste limitele rationalului.
Oricum, in acest individual „prea tarziu”, nu reusesc sa vad scopul trecerii mele cum nu reusesc sa vad nici o destinatie clar conturata. Prea multa incropeala in existenta umanitatii. Prea multa lipsa de omenesc in viata oamenilor. Prea mult nefiresc in optiunile oamenilor. Prea multa gratuitate in liberul arbitru al oamenilor. Prea multa lipsa de perspectiva in atitudinile oamenilor. Prea multa viermuiala haotica.
Si totusi… este de atat de multe ori atat de simplu si de frumos incat iti devine imposibil sa nu exclami: nu exista niciun scenariu pentru om, nu exista niciun scop pentru om. Totul este doar risipire…