Gandind Paralel by Catalin Banica

Eu unul m-am saturat sa ma trag de sireturi cu toti neispravitii, cu toti incultii, cu toti agramatii, cu toti parvenitii, cu toti secretarii de organizatie de baza, cu tot felul de tiranei impotenti, cu toti prostii care, in virtutea egalitarismului care domina societatea romaneasca fara valoare, au senzatia ca fiecare este cel mai tare din parcare, cu toti imbecilii care nu au construit nimic in vietile lor si care nu au habar ce este aia munca, doar pentru ca bataia de joc a sortii i-a adus in situatia sa imi iasa in drum.

Nu poti neglija faptul ca aceasta institutie nu numai ca induce un sentiment de ostilitate si dispret profund (sa nu uitam ca doi din ultimii trei sefi ai lor sunt cercetati sau in procese grave de coruptie si nu se stie când si despre cel actual se va afla cate ceva) dar este mai mult decat vizibil ca este o institutie pe cat de necesara pe atat de anacronica. Pare paradoxala afirmatia mea dar este cat se poate de adevarata. De ce anacronica? Pentru ca lucratorii lor dau dovada de exact aceleasi apucaturi discretionare, arogante, obtuze, abuzive, folosesc tehnici de intimidare dintre cele mai primitive ca si politicul de care, orice ar zice oricine, sunt dependenti si legati ombilical. Zonal si la nivel national. Acest organism de secretari de organizatie de baza nu actioneaza ca sa diminueze frauda fiscala ci doar ca sa vaneze. Pentru ei orice mic sau mediu intreprinzator este un evazionist ab initio, un hot care trebuie doar incriminat. Nici macar dovedit ci doar pasibil de o amenda abuziva pentru absolut orice greseala cat de mica fie ca are legatura cu evaziunea fie ca nu. Or acest tip de actiune li se imprima nu numai printr-o educatie personala (atat profesionala cat si culturala) complet deficitara ci si prin paradigma de functionare statala.

Din insasi denumirea institutiei reiese ca ar trebui sa se ocupe de lupta impotriva fraudei fiscale. Or prerogativele lor le dau voie sa depaseasca descoperirea fraudelor si sa intre in elemente de control care nu au nici un fel de legatura cu o potentiala frauda. Pur si simplu isi suprapun activitatea peste activitatea altor organisme de control. Ei nu fac preventie asa cum fac deja foarte multe organisme de control ci vaneaza. In haita. Iar asta este haituiala in cel mai animalic sens cu putinta.
Actiunea lor discretionara care este asimilabila cu o actiune programata de discreditare si distrugere a oricarei initiative private mica sau mijlocie este mai mult decat evidenta: niciodata nu intra in raza lor actiune marele evazionist ci in permanenta doar potentialul evazionist din segmentul mic si mijlociu.
Prin procedurile lor abuzive de lucru statul le da voie sa intre pe proprietatea cuiva in lipsa proprietarului si sa faca ce vor ei perturbând, prejudiciind si dezorganiznd activitatea curenta abuzând de pozitia lor. Iar ei nu platesc niciodata pentru asta.
Evident ca exista frauda fiscala si evaziune deliberata in multe locuri. Dar, ma copii, când nu o gasiti, de ce mama dracului vreti voi neaparat sa inventati una? Doar ca sa aratati cat de imbecili sunteti? Stati linistiti. Eu unul stiu.
Am vazut cazuri când oameni care nu aveau nici un fel de legatura cu firma controlata sau chiar si cu activitatea privata, au inceput sa ii huiduie pe strada, in localuri sau in alte locuri publice. Am vazut cazuri cand o chelnerita a fost trasa de par si brutalizata ca sa scoata bacsisul din buzunar. Am vazut cazuri cand amenintarile si intimidarile au fost directe si fara niciun fel de opreliste. Voua chiar nu va este teama ca urmarea fireasca a dispretului si ostilitatii cu care sunteti perceputi (si nu dintr-o perceptie eronata) este ca la un moment dat sa plecati batuti mar dintr-un loc fara ca agresiunea asta sa aibă vreo legatura cu cel abuzat de voi? Chiar aveti impresia ca sunteti intangibili si invulnerabili? Va inselati. Nu teama ii opreste pe oameni ci buna cuviinta, educatia si caracterul pasnic al romanului. Nu va fortati norocul. Nu ar fi rau sa va mai angajati si niste sociologi si specialisti in psihologie sociala. Oamenilor le-a cam ajuns. Si oricând lehamitea se poate transforma in actiune violenta de grup. Pentru ca voi nu sunteti anti-frauda ci anti-normalitate, anti-oameni, anti-bunacuviinta, anti-initiativa privata mica si mijlocie. Chiar nu sesizeaza nimeni ca reactia viscerala la abuz, la descinderi dupa miezul noptii in cel mai nazist si securist mod cu putinta este cu certitudine sporirea macar a intentiei de frauda fiscala si nu diminuarea ei? Acest tip de actiune la adapostul intunericului va poate dauna chiar voua. In cel mai violent mod cu putinta.
Tara populata preponderent cu cretini, aroganti, abuzivi, ignoranti si corupti. Pana când?

In 1989, prin vara, afirmam public (si toata lumea care ma auzea s-a prefacut ca nu stie despre ce este vorba) ca teama de pericol este mult mai mare decat pericolul in sine.
La aproape 27 de ani distanta constat ca guvernul, presedintele si SRI creeaza psihoza pericolelor pentru ca cetateanul dominat de frica sa opteze singur pentru masuri sporite de asa zisa securitate in detrimentul libertatilor sale individuale. Isi mai aduce aminte cineva de sloganul cu care erai inspaimantat? Acel „noi stim tot”? Este reluat intr-o alta gama.
Personal chiar nu am nimic impotriva faptului ca atunci cand cumperi o cartela pre-platita sa trebuiasca sa iti dai si datele de identificare. Eu de cand s-au introdus abonamentele am numai abonament pentru telefonia mobila si evident datele de identificare sunt la dispozitia furnizorului acestui serviciu care mi se pune la dispozitie si la care este numai optiunea mea daca apelez sau nu. Numai ca statul Roman si, in special, serviciile sale de informatii (cu precadere SRI) iarasi au pornit o ofensiva desantata chipurile exact pe tema cartelelor pre-platite. De ce spun desantata? Pentru ca modul cum se vinde acest tip de cartela il poate impune foarte simplu furnizorul de servicii de telefonie si nu statul si serviciile secrete. Exact acest amanunt mie imi atrage atentia ca de fapt statul si serviciile vor cu totul alceva decat spun.
Dar hai sa incercam sa analizam putin tabloul de ansamblu. Dupa o respingere la pachet a legilor big brother de catre CCR a urmat o perioada de aparenta renuntare din partea serviciilor si presedintiei. Profitand in mod cinic de atentatele din Europa atat presedintia cat si SRI revin in forta cu acest subiect. De data asta insa si premierul sustine (ca sa vezi ce intamplare sincrona) aceeasi asa zisa necesitate. Si cu totii afirma intr-un glas ca au fost folosite cartele pre-platite cumparate in Romania pentru pregatirea unor atentate fara insa sa ne aduca chiar si un singur exemplu verificabil. De parca teroristii ar avea nevoie sa le cumpere de aici cand le pot cumpara foarte bine din tarile arabe sau asiatice. Ma lasi?
Cu putin timp inainte distinsul presedinte al PSD vroia impunerea unei legi impotriva (ca sa vezi!) defaimarii si pentru apararea demnitatii umane. Dupa refuzul acestei legi in urma reactiilor societatii civile, Dragnea promite ca o sa revina.
Mai nou un alt parlamentar vrea sa impuna o lege conform careia presa sa nu mai aibe acces la votul secret cu bile. Ca sa nu mai stie societatea ce si cum.
Nu sunt de neglijat actiunile concertate impotriva infaptuirii actului de justitie. Si mai sunt cateva actiuni de aceeasi natura incercate in ultimul an in diverse paliere ale statalitatii. Ministrul agriculturii vorbeste despre camioane cu 35 mld de euro plecate in Elvetia. Scandalul copiilor bolnavi este aruncat in spatele unui mic producator pentru ca ulterior sa se constate ca asta nu are niciun fel de amestec si imbolnavirile continua. Mie unul imi miroase de la sapte poste a actiune de control a cetateanului si de limitare a libertatilor cetatenesti. Sustinute intens exact de cel care ar trebui sa fie garantul respectarii acestor drepturi: presedintele. Traian Basescu pentru mult mai putin a fost suspendat de doua ori.
Goniti vere pisica de langa drobul de sare sau mutati drobul in alt loc. Nu omorati copilul ca sa il scapati de chinurile pericolului.

In majoritatea cazurilor oamenii se limiteaza la a incerca sa valorizeze momentul static si nu momentul in determinismul sau. Raportarea strict la factualul prezentului fara a tine cont de relatiile de cauzalitate, de contextualitate si de determinismul in timp nu face decat sa il duca pe om la concluzii complet eronate care, de cele mai multe ori, nu au decat menirea sa il faca pe individ sa incerce sa isi salveze propria imagine despre sine imbolnavindu-i pur si simplu capacitatea de a fi onest cu sine, orbindu-i pur si simplu firescul obiectivitatii. Iar in felul asta valorizarea in dubla masura, atitudinea partizana doar in beneficiul grupului si nu raportat la principiu duce perceptia in domeniul nedreptatii. Pur si simplu grotesc si comlet pagubos pentru viitor. Urmarea? De fiecare data vina o poarta altcineva iar vina proprie devine nedreptate.  Si este valabil si in social si in economie si in medicina si in relatia dintre o femeie si un barbat si peste tot acolo unde omul determina fapte.
Am comentat la o postare a doamnei Udrea, postare in care se arata foarte revoltata de ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu: „Stimata doamna, ar fi fost de preferat ca voi clasa politica sa nu va dati voie sa ajungeti aici. Pentru ca Franta sa ajunga unde este azi a trebuit sa treaca printr-o revolutie cu multe executii. Unele chiar nedrepte. Chiar inumane. Voua politicienilor v-a stat in putere in toti acesti ani sa construiti normalitatea. Ati preferat contrariul. Iar acum incriminati efectele uitand cauzele care le-au generat. Evident ca normal ar fi fost ca lucrurile sa decurga in alt fel. Din pacate voi sunteti cei care ati generat abuzul si terfelirea demnitatii. Niciunul dintre voi nu aveti acum dreptul moral sa va plangeti. Ati semanat vant. Iar noi am tot cules furtuna crescuta de voi si nu ne-am plans. Voi sunteti cei care ati crescut anormalul pana la dimensiuni hidoase. Din pacate ati reusit si sa distrugeti incredera cetateanului in pluralism si democratie.”
Am sa reamintesc faptul ca am fost primul (sau macar printre primii; mie unul nu imi cazuse sub ochi nimic in sensul asta pana a scrie eu acum mult timp in urma) care s-a pronuntat impotriva procedurilor si impotriva mediatizarii excesive si grotesti a unor etape din infaptuirea actului de justitie. Deci nimeni nu ma poate acuza ca ma inclin dupa cum bate vantul.
Azi in timp ce beam o cafea la terasa barului deschis de fiul meu cel mare (asa pentru exemplu si ca exercitiu de principialitate: imi platesc consumatia; ca sa nu avem discutii) am fost partas la o discutie aberanta in esenta ei. Nu stiu cine este tipul asta. Il vedeam pentru prima oara. Cred ca este undeva sub 30 de ani. A incercat sa imi legitimeze coruptia prin faptul ca „toti au facut-o”. Ba a recunoscut foarte direct ca „mi s-au cerut si mie 1000 euro in campanie dar dupa aia, dupa alegeri, mi-a venit un contract din care am putut sa imi scot mia de euro”. Am incercat degeaba sa ii spun ca exact lucrul asta este anormal si ca acei bani i-au fost dati si din buzunarul meu. In incercarea lui de a-si obiectiva fata de sine firescul coruptiei mi-a spus ca „s-a impamantenit” si ca toti vor face la fel.
Uitandu-ma pe diverse postari consternarea mi-a fost alimentata de dramatismul unei femei tinere (probabil undeva in jur de 30 de ani) care o caina pe Lia Olguta Vasilescu si incrimina nedreptatea care i se face. Stimata tanara doamna, stii oare ca nu iese fum fara foc? Pe de alta parte… ceea ce i se intampla doamnei Vasilescu este doar o faza din infaptuirea unui act de justitie. Numai o instanta de judecata poate stabili daca i se face o nedreptate sau nu. Numai o instanta de judecata stabileste legalitatea sau nu a unor acuzatii. Eu nu o judec. Nu o face nici domnia ta.
Cam asta ati reusit sa produceti in 26 de ani, stimata doamna Udrea!!! Ati pervertit mintile multor generatii. Ati distrus normalitatea.

Eu unul constat o inapetenta ingrijoratoare a politicului pentru pluralism si compromisul constructiv si o prea mare disponibilitate pentru unipartidism. Doamnelor si domnilor mambri ai oricarui partid sau simpatizanti ai acestora, vi s-a intamplat vreodata sa ganditi foarte onest introspect la faptul ca prin ceea ce faceti aproape zilnic voi nu va ganditi la interesul real al idiotului votant ci doar la interesul de partid, grup sau personal? Chiar nu va puneti niciodata problema ca este posibil ca la un moment dat societatea ar putea ajunge intr-o bucla de negare a pluralismului politic ceea ce ar duce la consecinte extrem de negative pentru toata lumea? Va intrebati vreodata daca nu cumva voi sunteti primii care impingeti societatea catre intoleranta, tiranie si bun plac? Credeti ca sunteti vreunii atat de buni incat sa aveti dreptul sa va socotiti singurii indrituiti sa vorbiti in numele altcuiva decat in nume propriu? Va inselati, doamnelor si domnilor.
Eu unul constat mult mai multa valoare politica in afara partidelor decat in interiorul partidelor. Disciplina de partid nu inseamna nici pe departe supunere oarba fata de conducerea de partid ci trebuie sa fie in primul rand raspuns la asteptarile alegatorului, raspuns prompt la interesele alegatorului. Din votul alegatorului voi traiti bine in situatia in care sunteti alesi. Poate nu uitati lucrul asta. Noi cei de pe margine, acesti „nimeni” pentru voi, nu uitam adevarul asta simplu si devastator.
Prea putini dintre voi sunt in stare sa actioneze in directia unei schimbari reale de care societatea are nevoie. Majoritatea dintre voi ati impietrit in paradigma interesului de partid, a egocentrismului de partid, a egolatriei de partid, a castigului de partid cu orice pret dincolo de valoare, competenta si capacitate de a lucra in slujba alegatorului. Cel care de fapt va plateste. Prea nu mai exista pentru voi altceva decat propriul partid sau grup de partide… Prea uitati ca noi ceilalti suntem mult mai multi. Chiar daca prea mare parte dintre noi usor de dus cu presul si prosti iremediabil. Treaba voastra. Eu ca nimeni ce ma aflu pe „persoana fizica”, v-am zis. Nu imi irositi bunavointa. Nu mai am prea multa.

Nu sunt nici pe departe un specialist in drept. Stiu numai ceea ce diversele intamplari din viata m-au obligat sa asimilez. Asta si este motivul pentru care atunci cand este vorba despre legi, norme si implicatii eu unul nu imi dau cu parerea ci intreb pe cineva in care am incredere.
Stiu insa un pricipiu de drept care ne vine din dreptul roman inca. Este vorba despre faptul ca este de preferat sa iti scape nepedepsiti zece vinovati decat sa pedepsesti un nevinovat. Dreptul socialist a aplicat acest principiu exact pe dos: mai bine pedepsesc zece nevinovati decat sa scape un vinovat. Si nu este vorba numai despre latura civila si penala a dreptului ci despre absolut tot ceea ce incumba asemenea actiuni. Deci si urmariri, interceptari, corespondenta (inclusiv electronica).
Cum in etapa actuala a dezvoltarii omenirii trebuia sa se se apeleze la o gaselnita juridica ce nu intra (macar formal) sub incidenta principiului nedreptatii, s-a apelat la formula „siguranta cetateanului”. O aiureala mai perversa nici ca se putea pune pe tapet. Libertatea individului nu se negociaza, nu se tranzactioneaza, nu trebuie asezonata cu compromisuri. Limitarea libertatii individuale nu are ca scop marirea sigurantei individului ci nevoia bolnava a unor elemente realmente dezaxate de a-si exercita puterea si controlul asupra altor oameni. Si atunci ni se flutura pe sub nas iminenta pericolului terorist, siguranta nationala, iminenta unor epidemii, iminenta actelor de coruptie bla bla bla. Hai ma, fiti seriosi! Oricare dintre aceste posibile „activitati” lasa o urma, o amprenta pornind de la care faptuitorii pot fi descoperiti, prinsi, anihilati. Dar asta numai in masura in care cei indrituiti chiar vor sa munceasca si ii mai si duc capetele sa o faca eficient. Ca sa nu mai vorbim despre masurile proactive posibile fara limitarea drepturilor si libertatilor individului.
Ceea ce se intampla acum (si nu numai in Romania) este doar o etapa in razboiul dintre bolnavii de putere absoluta, de control asupra vietii celorlalti si individul generic, individ care prin definitie este si trebuie sa fie LIBER.
Este foarte adevarat insa ca sub stindardul libertatii individului sau popoarelor o multime de dezaxati comit atentate, devalizeaza economii, omoara, siluiesc, imprastie boli si virusi cibernetici. Acestia sunt la fel de bolnavi de putere si nesocotesc la fel de mult libertatea individului ca si cei care vor limitarea libertatii individului fluturand steagul luptei impotriva asa zisilor luptatori pentru dreptate. Ca esenta un grup restrans de oameni isi disputa suprematia asupra vietii majoritatii oamenilor. Din punctul meu de vedere un calduros hai sictir tuturor acestor bolnavi. Nu imi este teama de niciunii dintre voi. Iar de murit si voi muriti. Sau nu ati aflat inca? Iar dupa, dincolo nu cred ca va asteapta gloria sau puterea absoluta asupra sufletelor.
Din punctul meu de vedere vaicareala SRI cum ca vezi doamne in momentul in care li s-a luat jucaria din mana si nu mai pot fi stapanii absoluti ai inelelor totul se va duce de rapa, nu este decat forma prin care ameninta cu represalii. Cum adica nu o sa mai puteti sa luptati impotriva terorismului? Cum adica se va duce dracului siguranta nationala? Cum adica criminalitatea transfrontaliera isi va face de cap? Pai exact asta aveti in fisa postului prin lege. Inseamna ca sunteti incompetenti si ar cam trebui sa va duceti dracului pe la casele voastre si sa vina altii care chiar vor sa faca treaba in slujba libertatii cetateanului si nu pentru a-si satisface nevoia bolnava de putere absoluta.
Pe de alta parte insa in momentul in care se da libertatea mai multor bolnavi sa intre cu cizmele noroioase in libertatea individului, lucrurile se complica si mai tare. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca in momentul in care toti bolnavii se folosesc de jucaria SRI, sa nu imi suna mie cineva ca SRI va sta cu mainile in san si nu va incerca pe toate caile sa puna bete in roate „colaboratorilor” care vor sa se joace la fel de pervers cu papusa gonflabila din dotarea proprie. Cum la fel sa nu mai vorbim despre faptul ca eu unul am certitudinea ca daca cumva unul dintre ei cade din intamplarea pe interceptarea sau descoperirea unor fapte care sunt de competenta altui segment de autoritate a statului, am convingerea, spuneam, ca din nevoia bolnava de a fi cel mai tare din parcare nu va transmite informatia catre cei in drept sa o preia ci vor prefera sa o pastreze fie ca sa aibe un atu in plus fie ca sa isi caroteze „tovarasii” de joaca cu gonflabila. S-a gandit doamna ministru Corcodusa la aspectul asta?
Doamna Kovesi care, eu asa am convingerea, isi doreste sa fim cu totii infractori ca sa aibe cat mai mult camp de manevra pentru a-si exercita nevoia de putere personala absoluta nu va ezita ii paraseasca (ca sa nu spun tradeze) pe fostii colaboratori si sa le dea bobarnace in momentul in care va avea la dispozitie propriul barbatus gonflabil, colaboratori cu ajutorul carora a reusit sa isi castige notorietatea. Mai oameni buni, voi chiar nu reusiti sa invatati ca omul nu este vesnic?
In acelasi context mie unul mi se pare complet nefiresc faptul ca o decizie care priveste drepturile si libertatile cetatenesti sa fie discretionar in mana presedintelui ICCJ. De ce nu un corp judecatoresc specializat in drepturi si libertati cetatenesti complet independent fata de politic, servicii sau orice alta forma posibila de influenta?
Dati cu totii impresia ca voi nu va pregatiti pentru normalitate ci pentru un razboi vesnic care necesita continuu inventarea de pericole si dusmani nemilosi fara sa aveti decenta sa spuneti raspicat ca il socotiti dusmanul vostru pe cetateanul generic. Oricum noi nu am avea cum sa ne opunem daca ati face-o. Pe cine vreti voi sa duceti cu presul? Credeti ca daca aveti posibilitatea sa ne limitati drepturile si libertatile veti putea sa ne amputati si capacitatea de a gandi? Voi toti trebuie sa fiti doar in slujba cetateanului. Nu exista concurs de frumusete intre institutiile de forta ale statului. Lupta asta surda intre voi nu este si lupta noastra.
Tot acest tablou este magistral completat cu existenta unui presedinte complet fanfaron si plin de neputinte ca broasca raioasa de raie, de un avocat al poporului a carui miopie ii este egalata doar de nepricepere, rea vointa, partizanat si impotenta profesionala, de un Parlament complet habarnist si corupt. Ceea ce este si mai rau este faptul ca justitia nu vrea, nu reuseste, nu poate sa fie real independenta. Or in situatia in care exact elementele de control din stat nu sunt in stare sa tina in mana serviciile, politiile, procurorii, toti acestia au tendinta aproape fireasca sa ne transforme in papusile lor gonflabile necuvantatoare, paralizate de vinovatii imaginare induse,
Nu, copii, nevoia mea de libertate nu este negociabila. Imi puteti limita libertatea fizica un an, doi, zece, o viata intreaga. Gandul meu insa nu il veti putea subjuga niciodata. Zborul oricarei pasari, de la vultur la canar, poate fi plin de pericole. Nu cred insa ca exista pasare care sa prefere siguranta coliviei libertatii zborului.

Este foarte adevarat ca, principial vorbind, orice actiune impotriva unei banci ii afecteaza pe deponentii acelei banci. In mult mai mica masura insa decat ii poate afecta pe actionarii acelei banci, actionari care, in marea lor majoritate, si-au facut banii folosindu-se de banii altor oameni si nu printr-un aport lucrativ sau intelectual propriu ci doar printr-un soi de smechereala la nivel mare.
La fel de adevarat este faptul ca s-a apelat continuu la fel si fel de formule care mai de care mai manipulative sau hotesti in asa fel incat un grup resptrans de oamneni sa determine o foarte mare masa de oameni sa devina dependenta de capitalul concentrat in mainile lor. Si cum puterea de influenta a acestor oameni a devenit incet incet necuantificabila si incontrolabila, nu le-a fost deloc greu sa impuna statului apararea intereselor lor inainte de toate sub pretextul apararii stabilitatii economice si financiare a statului in cauza. Nimic mai fals.
Sa nu uitam ca o firma este obligata sa isi tina banii numai in banci si sa nu faca plati in numerar sub pretextul prevenirii spalatii banilor. Masura extinsa inclusiv la persoanele fizice. O aiureala. Banii care se spala sau care se fraudeaza sunt cei necontabilizati in acte, bani care nu apar niciodata nicaieri. Or numarul firmelor care isi desfasoara activitatea corect este consistent mai mare decat al celor predispuse la frauda. In consecinta masura asta este menita doar sa pompeze continuu bani in banci si nu sa apare societatea. O tranzactie imobiliara intre doua persoane fizice este impozitata in functie de niste norme stabilite de catre stat si nu in functie de pretul de tranzactionare mentionat in acte. Si atunci de ce s-a grabit statul sa impuna desfasurarea tranzactiei numai prin intermediul bancilor daca valoarea tranzactionata depaseste un anumit cuantum? Evident ca sa favorizeze bancile.
Ca si segmentul politic segmentul bancar si financiar incearca sa isi justifice lacomia si avaritia prin formule nu numai meschine dar si excesiv de ipocrite. Vezi doamne, grija fata de deponent. Nimic mai fals atat timp cat o banca nu numai ca se foloseste de banii deponentului dar face pe dracu in patru sa il jecmaneasca pe deponent in favoarea actionarului propriu. Sa nu uitam faptul ca o banca percepe un comision pe orice tranzactie financiara, percepe comisioane de interogare sold, percepe comisioane, ca si cand ti-ar face o mare favoare ca iti primeste banii sa ii tii la ei, inclusiv pentru depunere. Nu este aberant? Este si hotesc in aceeasi masura. In loc sa iti dea bani pentru ca investesti in ei, ei se grabesc sa iti ia bani inclusiv, chipurile, pentru administrarea contului. Pai ii administreaza in interesul lor ca banci. Sunt exact in situatia hipermarketurilor care dincolo de faptul ca fac bani pe seama producatorilor ale caror produse le vand, isi minimizeaza la maxim costurile impunand taxe de raft, taxe de produs, taxe de cap de rand etc etc etc.
Problema de ansamblu se poate pune in niste termeni extrem de simpli si de realisti: cine are mai multa nevoie de cine? Bancile de deponenti sau deponentii de banci? Este foarte adevarat ca tendinta fireasca de dezvoltare a unui antreprenor, tendinta fireasca a unui om oarecare de a trai mai bine ii face pe toti sa simta nevoia unei finantari suplimentare la un moment dat. Se pot lipsi toti acestia de aceste tendinte firesti? Evident mult mai repede decat se poate lipsi o banca de lacomia proprie. Cel putin pe meridianul asta cu certitudine da. Noi nefiind niciodata in situatia de a nu face fata saraciei pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.
Numai ca in lipsa unei legi drepte a falimentului personal sau al falimentului firmei, un oarecare intrat in malaxorul executarilor silite, popririlor, urmaririlor, hartuirilor, abuzurilor psihice si materiale devine victima a carei demnitate este terfelita, batjocorita, abuzata, depreciata pana la sfarsitul zilelor sale. Sub pretextul luptei impotriva catorva profitori, bancile, prin intermediul legilor statului, fac pe dracu in patru sa creeze sclavi pe viata de a caror existenta dispun discretionar si dupa bunul lor plac.
Este foarte adevarat ca, principial vorbind, ai imprumutat niste bani, ai obligatia sa ii dai inapoi. Cat se poate de corect. Numai ca de prea multe ori din cauza unor elemente care depind aproape in intregime de actiunea statului si a bancilor, un imprumutat este pus in situatia imposibilitatii returnarii sumelor imprumutate (sume compuse din creditul ca atare, dobanzi, penalitati, comisioane, penalitati la penalitati, marje de siguranta etc etc etc). In foarte putine cazuri insa o banca nu isi recupereaza suma investita iar pierderile sunt puse exclusiv in carca deponentilor si nu a actionarilor asa cum se intampla in orice afacere de pe lumea asta. Banca isi conserva capitalul propriu si isi protejeaza capitalul propriu sub pavaza binevoitoare a protectiei statului, orice dezechilibru al ei fiind suportat in eclusivitate de catre deponent.
Este legea darii in plata o lege care duce la defavorizarea bancilor? In niciun caz. Drept este, le poate diminua profiturile si hotiile dar in niciun caz nu le pune in pericol. Sa nu uitam insa ca daca bancile defileaza cu principiul ca ele participa la o afacere impreuna cu cel imprumutat (si asa ar trebui sa fie daca avem in vedere faptul ca pe seama muncii imprumutatului, banca castiga), ar trebui ca partenerii intr-o afacere sa fie partasi la castig dar si la pierdere. Dar nu, banca vrea sa fie patener doar la castig. Moral, nu? Uitam prea des ca (oricum bancile o fac in mod programatic si cu buna stiinta) decizia unui imprumutat de a lua bani de la banci este manipulata, influentata, fortata, determinata major de catre politicile de marketing ale bancilor care sunt mai mult politici de prostire si nu de vanzare, politici care au ca fundament posibilitatile reduse ale unui imprumutat de a se informa, de a detine informatii financiare pe termen mediu si lung, pana la urma de a lua decizii pertinente in cunstiinta de cauza. Mai tine minte cineva cum minteau bancile ca sa dea imprumuturi doar cu buletinul? Mai tine minte cineva cum te obligau bancile sa iei un credit in moneda care le convenea lor si nu in moneda in care vroiai tu imprumutat? Mai tine minte cineva tehnicile de manipulare a perceptiei care i-au facut pe foarte multi prapaditi sa creada ca bunastarea este si pentru ei? Chiar nu isi aduce nimeni aminte ca un bun luat in gaj este consistent subevaluat tocmai pentru ca o banca sa aibe garantia ca poate oricand sa fructifice acel bun in beneficiu propriu? Si atunci de ce mai trebuie sa continuati cu urmarirea bunurilor imprumutatului pana la sfintele calende? De ce nu sunt declarate ilegale documentele de plata luate ca garantie, documente care fac dintr-un imprumutat oarecare un sclav pe viata? Nu va este suficient ca voi va recuperati banii? Vreti si vietile celor care, de cele mai multe ori dintr-un motiv intemeiat generat de catre stat si banci, nu mai pot plati hotiile voastre excesive? Bancile se prefac ca nu le put picioarele si nu le miros nici gurile pestilentiale. In niciun caz insa nu sunt dispuse sa isi asume propria ipocrizie, minciuna, fatarnicie si ticalosie. Iar statul le ajuta cu varf si indesat. Hotia propire insa este doar un pricipiu pe care trebuie sa il respecte toata lumea. Iar statul le ajuta.
Da, as intari masurile care sa duca la descurajarea si evitarea la maxim a posibilitatilor de frauda financiara. Dupa cum se vede insa, bancile il socotesc pe orice imprumutat un infractor potential si il trateaza ca atare. Si atunci de ce dracu, fratii mei, mai vindeti bani daca nu sunteti dispusi sa va asumati partea voastra de risc egala cu a partenerului de afacere?
Capitalismul modern nu este suma activitatilor creative care sa duca la cresterea bunastarii societatii. Este doar vanzare de iluzii si amanetarea vietilor membrilor societatii in beneficiul bancilor, este in ultima instanta fluidizarea capitalului care curge intr-o singura directie: bancile protejate de stat.

Foloseste cuiva punctul meu de vedere expus public? Evident nimanui. Schimba ceva in bine punctul meu de vedere? Evident nu. Intereseaza pe cineva punctul meu de vedere? Probabil nu. Face pe cineva mai bun punctul meu de vedere? Probabil nu. Si atunci de ce? Chiar… de ce?

Am pretentia ca stiu sa folosesc limba romana si sa o folosesc corect din punct de vedere gramatical. Cu toate astea de prea multe ori mi se intampla sa constat ca gandul meu transpus in cuvinte este perceput deformat, depreciat, deteriorat, de multe ori exact in sens opus decat l-am expus eu.
Eu in momentul in care citesc frazele, poemele, romanele, lucrarile scrise de altcineva, incerc (nu spun ca si reusesc) sa inteleg ce vrea sa transmita scriitorul sau scribul cu pricina, incerc sa ii prind nuantele, incerc (nu spun ca si reusesc) sa nu imi las expectantele sa imi deformeze perceptia, incerc sa nu imi pas propriile frici, marote, tipare mentale sa se identifice cu ceea ce vrea sa transmita celalalt.
Plec de la premiza ca eu sunt sigurul prost de pe pamantul asta si atunci vina, problema in comunicare este numai a mea. Si totusi…
Nu cred ca, dincolo de fazele mele furioase, dincolo de pamfletele evidente, dincolo de sarcasmul atat de drag mie, a putut cineva vreodata sa constate ca eu stabilesc vinovatii inainte de a o face cei in masura sa o faca. Sunt un individ suficient de valoros incat sa respect valoarea altor indivizi dar si sa imi stiu limitele competentelor sau al instructiei mele. Nimic insa nu ma poate impiedica sa imi spun punctul de vedere si sa analizez o hotarare de vinovatie. Este dreptul meu si nu am de gand sa renunt la el. Mi-am invins frica inclusiv atunci cand aveam teava mitralierei unui TAB la numai cativa metri indreptata spre mine. Mi-o pot invinge in fata oricarui muritor. Aviz amatorilor!
Dar sa trec la fondul problemei… In privinta problematicii care face agenda zilei in perioada din urma, am impresia ca nu am fost suficient de bine inteles. Nici vorba sa abordez problematica in termenii „copii bolnavi VERSUS producatorul de lactate din Arges”!!!! Nu poti sa pui vietile unor copii pe un taler si orice altceva pe alt taler al unei balante. Vietile unor copii nu pot fi cantarite cu absolut nimic. Eu unul nu pot. Numai in pielea parintilor care si-au pierdut copiii sa nu fii. Este peste limita suportabilitatii omenesti. Sau asa ar trebui sa fie.
Nici prin cap mi mi-a trecut sa iau apararea cuiva sau sa acuz pe cineva. Chiar si pentru faptul ca sunt suficient de onest cu mine insumi ca sa nu imi dau voie sa ma pronunt ferm in acest sens fara sa am absolut TOATE elementele care sa imi dea voie sa ma pronunt. Ba am spus foarte ferm ca atunci cand se va constata ca cineva este vinovat, sa plateasca! Dar, ca si in cazul politicienilor, vip-urilor, oficialilor incriminati penal, nu vreau sa spun „este vinovat” daca nu s-a pronuntat ferm o instanta de judecata. Din pacate insa criza de autoritate a statului, a institutiilor sale, a indus in timp o neincredere endemica in concluziile sau hotararile puse la dispozitia cetateanului. Iar lucrul asta este posibil din cauza amatorismului, lipsei de profesionalism, relei intentii chiar, activitatii incropite sau la pleazna a majoritatii oficialilor statului roman. Incepand cu presedintele si terminand cu ultimul functionar de activitatea caruia depind vietile sau activitatile unui grup restrans de oameni. Iar lucrul asta este tragic pentru tara si locuitorii ei. Eu lucrul asta l-am incriminat in luarile mele de pozitie intotdeauna. Inclusiv in cazul copiilor bolnavi si a producatorului de lactate din Arges. S-a lucrat si se lucreaza neprofesionist, bezmetic, lipsit de responsabilitate, de forma si complet neasumat. Cum poti tu ca autoritate a statului chiar si numai sa sugerezi o vinovatie atat timp cat nu ai absolut TOATE elementele, studiile, cercetarile, concluziile referitoare la vinovatia cuiva?
Ultimului borfas din Parlament se grabesc cu totii sa ii invoce dreptul la prezumtia de nevinovatie. Cand vine vorba insa de un no name, nu pridideste nimeni sa ii stabileasca vinovatia dupa ureche, dupa bunul plac sau poate chiar cu rea intentie. Asa ati facut si cu Berbecaru si cu aflatoxina si cu gripa aviara si cu multi altii si altele. Ce ii va mai folosi producatorului din Arges daca se va constata ca nu are niciun fel de vina? De ce nu faceti intai si intai investigatii amanuntite, cercetari profesioniste, responsabile si abia dupa ce sunteti siguri 100% sa aruncati in piata un nume? Aruncand asa intr-o doara (si complet iresponsabil!!!) un nume, induceti in felul asta in constiinta publica ideea de vinovatie. Ce va da dreptul sa o faceti? Ce aveti de ascuns ca sa o faceti? Iarasi va folositi in mod cinic de niste vieti nevinovate? Doar ca sa va mascati incompetentele, lipsa de profesionalism, faptul ca sunteti depasiti de situatie si incapacitatea de a gestiona problemele tarii?
Nu, eu unul nu pot avea incredere in ceea ce imi spuneti voi. Tocmai de asta vreau concluziile unei autoritati neutre si avizate. Nu vorbele goale ale institutiilor mult prea politizate ale statului.

Exista in tara asta o intoleranta complet suspecta la critica, pluralism si libertatea de opinie. Nu ma iau pe mine in calcul pentru ca vizibilitatea mea este foarte apropiata de zero si atunci nu reprezint un pericol pentru mai nimeni chiar daca am puncte de vedere extrem de critice, chiar daca previzionez „intamplari” cu mult inainte de a o face voci cu notorietate (nu neaparat si cu autoritate), chiar daca trag semnale de alarma mult inainte de a o face altcineva, chiar daca incriminez fara mila o multime de neispraviti ajunsi si autosuficienti. Si sigur asemenea mie sunt multi altii. Pana la urma eu nu prea mai am ce pierde. Viata? Daca vreu eu, mi-o iau singur. Averi? Nu am. Copiii? Sunt deja barbati puternici care sigur stiu sa isi construiasca propriile vieti in conformitate cu propriul mod in care vad viata. Eu unul sunt mandru ca am reusit fac din ei doi barbati demni. Si daca tot am trait o viata intreaga cu capul sus sfidand nefirescul, nu vad de ce ar trebui acum sa ma transform in gandac, vierme sau hiena. Presedinte, miliardar sau cersetor in ochii mei valoreaza numai atat cat le cantareste caracterul si inteligenta.
Cei care insa au o vizibilitate mai mare (cu sau fara credibilitate si autoritate cine stie ce) sunt continuu supusi tirului intolerantei dar si al manipularii abjecte. Nu este chip sa critice o institutie a statului, un primar sau pe unul care isi da in petec ca imediat se gasesc voci dogite, telefoane anonime, clarvazatori binevoitori care sa ii acuze, sa ii ameninte, sa ii umple cu noroiul vanzatorului de glie care nu face decat sa destabilizeze tarisoara prin decredibilizarea institutiilor in interesul rusilor, americanilor, congolezilor sau triburilor din jungla Amazonului, dupa caz si dupa interesul acuzatorului, sau sa fie intrebati de cine sunt platiti sau pentru cine lucreaza.
Eu nu neg faptul ca agitatia psihologica a unor servicii autohtone sau externe interesate isi trimit omuletii verzi cu cocoasa sa imputa perceptia si propaganda. Dar astia sunt atat de usor de depistat ca cel putin eu ajung de foarte multe ori sa ma intreb cum Dumnezeului pot fi atat de prosti ca pute de la o posta a manipulare si intoxicare. Vi se vede cocoasa. Bine, fie, nu ma iau pe mine etalon ca eu sunt un geniu pustiu plecat cu pluta sa predice in pustie. Dar chiar si asa un om cat de cat avizat miroase de departe pestilentialul asa zisului „inteligence”. Este suficient sa incerci sa iti raspunzi la intrebarea „de ce?” pe principiul influentei zborului fluturelui asupra orgasmului gainii sudaneze exilata in nemerginiri siberiene.
In concluzie, copii, nu va mai fortati sa impiedicati oamenii sa gandeasca sau sa isi rosteasca raspicat cuvantul, sa aibe o optiune proprie sau sa critice. Este dreptul esential al omului care a facut posibila trecerea de la sclavagism la feudalism, de aici la capitalism cu o halta de alimentare in socialism. Drumul firesc merge mai departe. Nefirescul omului este intoacerea, sub o forma sau alta, in sclavagism. Ce o fi atat de greu de priceput? Omul, ca vreti sau nu vreti voi, de cele mai multe ori o ia mult inaintea limitarilor statale si nevoii de tacere a institutiilor statului.
Nu oamenii sunt sclavi ci cei care incearca sa le impuna tacere si supunere sub justificarea interesului national sau al pericolului destabilizarii. Voi sunteti sclavii prejudecatilor, intolerantei si nevoii bolnave dar si impotente de a tine mintea omului in frau. Omul este eminamente LIBER. Iar voua nu va vine sa credeti.

Doamna, domnule primar, doamna, domnule consilier, doamna, domnule parlamentar nimeni nu te forteaza sa candidezi. O faci pentru ca vrei tu. Or in cazul asta nu trebuie sa imi pretinzi mie sa te platesc in plus pentru efortul tau sau sa iti platesc o pensie suplimentara pentru ca tu ai sezatia ca te sacrifici pentru binele meu. O faci pentru ca vrei tu nu pentru ca ti-o cer eu. Si atunci de ce sa imi pretinzi mie sa te platesc? Iti place puterea sau o faci dintr-o nevoie interioara de apostolat. Putin probabil dar hai sa fiu ingaduitor. Este problema ta nu a mea. Suficient ca eu sunt atat de idiot incat sa te votez stiind ca in felul asta te pun exact in buza borcanului cu miere din care tu te vei infrupta cu lacomie. Nu stiu nici macar unul dintre voi care sa nu aibe cheltuieli mai mari decat veniturile declarate. Si atunci de ce esti atat de fatarnic si ipocrit incat sa mai vrei si bani in plus de la mine? Nu imi esti cu nimic superior sau mai valoros decat mine. Functia in care ai ajuns o ai tot datorita mie. Pe de alta parte oricum statul va este prieten numai voua si dulailor numiti de voi in diverse institutii care au grija sa faca din mine sclavul statului. Mie statul, ca sunt simplu angajat, mic sau mediu intreprinzator, statul imi este totalmente ostil. Iar voi imi sunteti plosnitele cu care ma incarc ca un idiot masochist ce sunt. Pe mine nu ma protejeaza nimeni. Chiar daca platesc luna de luna taxa de protectie care pe voi va inbogateste iar pe mine ma face de multe ori sa imi blestem zilele. Si pe voi odata cu ele.
Pretindeti bani pentru calitatea muncii voastre? Atunci de ce peste 46% dintre noi traiesc la limita saraciei si peste 30% sub limita saraciei? De ce voi si angajatii instituiilor voastre aveti case, vacante, venituri, bunuri la care peste 70% din populatie nici macar nu indrazneste sa viseze si pentru care un angajat oarecare, un mic sau mediu intreprinzator, de cele mai multe ori superior voua ca inteligenta, cantitate si calitate a muncii, chiar importanta sociala a muncii, nu vor ajunge sa le aibe niciodata? Cum evaluati importanta sociala a muncii voastre atat timp cat asistenta medicala este sub orice critica, atat timp cat numarul celor care abandoneaza scoala este in crestere, atat timp cat siguranta cetateanului este sub limita necesara, atat timp cat alimentatia majoritatii este mizerabila si ii afecteaza (majoritatii) grav sanatatea etc etc etc? Cat de importanta este munca voastra atat timp cat cetateanul mediu traieste prost, de multe ori sub limita demnitatii umane?
Sa va dea Dumnezeu pe masura a ceea ce meritati. Mie nu imi cereti nimic pentru ca nu sunteti niciunul cel care imi reprezinta interesele ci doar capusele care se ingrasa consumandu-mi mie anii. Nu imi mai fortati limitele pentru ca este posibil sa aveti parte la un moment dat de revolta mea. Si credeti-ma ca nu va doresc sa va fiu dusmanul furios.

Aseara tarziu m-a pus dracu sa intervin intr-o discutie legata de obligativitatea platii la CASS sustinuta de catre secretarul de stat (nu am avut habar ca a ajuns secretar de stat) Gabriel Biris (parca asa il cheama). Nu pun in discutie faptul ca ceea ce s-ar lua in mod samavolnic de la un numar incert de potentiali platitori (cateva zeci de lei de om) ar fi mult mai putin decat ceea ce distinsul stat nu vrea sa incaseze de la marile entitati economice ale statului (si nu numai) facandu-se in acest fel partas la evaziune. Dincolo de faptul ca nu este gaselnita lui Biris ci este ceva mai veche, argumentul meu principal in a sustine ca este o pretentie prosteasca a fost urmatorul: o instanta de judecata a hotarat ca fiind o contributie si nu un impozit, nu are caracter de obligativitate. Evident ca s-a gasit unul cu mintea uzata inainte de a avea timp neuronii sa ii formeze chiar si o singura sinapsa viabila care nitam nisam m-a faca prost si obraznic cu toate ca eu, parol, nu pomenisem nimic despre distinsa doamna ma-sa, despre el sau muierea lui. Genul care uraste pe toata lumea si care daca ar avea dotare necesara s-ar satisface singur in dosul nespalat, ca prea se iubeste pe sine. Argumentul lui era ca aia cu turnulete, ca nesimtitii de mici proprietari care nu isi curata zapada de pe trotuar, ca tata lumea ca caca. In buna masura perfect adevarat. Numai ca o instanta de judecata a stabilit o chestie. Si atunci? Pe de alta parte, de ce sa platesc eu CASS la stat cand eu nu fac niciodata controale medicale sau analize decat la o clinica privata unde platesc de fiecare data cu numerar? Evident ca daca ajung, fereasca Dumnezeu, sa imi fie acordata asistenta medicala intr-o unitate a statului, atat timp cat nu sunt asigurat la stat, imi asum obligatia de a plati asistenta medicala acordata. De ce sa platesc la stat aceasta contributie atat timp cat statul ma trimite sa imi cumpar medicamente, seringi, tifon etc etc etc? De ce sa fie obligata femeia aia sa plateasca CASS atat timp cat ea este lasata sa zaca pe jos in zapada timp de 20 de minute in fata unei entitati UPU? De ce sa fiu obligat sa platesc CASS atat timp cat acesti bani nu se duc in sanatate ci li se pierde urma in cine stie ce prevedere bugetara?
Relatia dintre stat si cetatean are la baza un contract social in care fiecare dintre parti isi asuma obligatii o parte fata de cealalta parte contractuala. Or, principial vorbind, in momentul in care eu cetateanul generic ma achit de obligatiile mele contractuale fata de stat iar statul nu se achita de obligatiile sale contractuale asumate fata de mine, eu unul sunt total indreptatit sa nu ma mai achit de obligatiile mele fata de stat si sa consider contractul lovit de nulitate, reziliat de drept prin neexecutarea prevederilor contractuale chiar de catre stat.
Atat timp cat eu cetateanul generic platesc impozite si taxe la stat si respect normele si legile statului iar statul da acesti bani la diversi privilegiati uitand ca nu are voie sa lase o prapadita de zapada de 10 cm sa blocheze strazile si soselele, uitand ca nu are voie sa ceara sub diverse forme bani pentru scolarizarea copiilor cu toate ca prin contract s-a obligat sa asigure invatamant gratuit, uitand sa asigure o asistenta medicala decenta, uitand sa asigure siguranta propriilor cetateni atat in tara cat si dincolo de hotarele tarii, uitand sa asigure un climat economic nediscriminator intre sectorul privat, cel de stat si bugetar, uitand multe alte clauze contractuale, in cazul asta eu cetateanul generic il indemn de distinsul stat sa se duca sa ia banii (pe care eu i-am dat si ii vrea in continuare de la mine) de la aia de la care el statul i-a dat cu darnicie. Mie nu mi-a dat nimic. Doar mi-a luat.